ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5998/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.03.2019, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea în parte a Deciziei nr. 18961/08.02.2019 și obligarea pârâtului la soluționarea cererii administrative înregistrate sub nr. x/30.05.2017 prin acordarea următoarelor despăgubiri:

- pentru B. (soțul defunctei), despăgubiri morale în cauntum de 100.000 euro (echivalent în RON la data plății)

- pentru C. (fiul defunctei), despăgubiri materiale în cuantum de 9.746 euro și despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro

- pentru A. (fiica defunctei), despăgubiri materiale în cuantum de 707,96 euro și despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 839 din 25 noiembrie 2019, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat Decizia nr. 18961/08.02.2019 emisă de pârât și a obligat pârâtul să plătească:

- reclamantului B. suma de 150.000 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor morale

- reclamantului C. suma de 100.000 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor morale și 11.600 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor materiale

- reclamantei A. suma de 100.000 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor morale.

A respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, reținând cauza spre soluționare, respingerea acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurentul că, în mod contradictoriu, instanța a reținut că Fondul de Garantare nu este succesor în drepturi și obligații al asigurătorului D. S.A. și nu datorează despăgubiri prin efectul legii și, în același timp, că, în raport cu jurisprudența stabilită la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigii având ca obiect răspunderea civilă delictuală a asigurătorului RCA în cazul decesului victimei accidentului, o compensație rezonabilă ar fi reprezentată de sumele pe care le-a acordat prin dispozitiv.

Astfel, deși a apreciat că FGA nu este succesor în drepturi și obligații al asigurătorului D. și nu datorează despăgubiri prin efectul legii, totuși a admis cererea intimaților-reclamanți având în vedere jurisprudența ÎCCJ în litigii având ca obiect răspunderea civilă delictuală a asigurătorului RCA.

FGA protejează creditorii de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător, însă nu garantează plata unor sume de bani stabilite de creditorii de asigurare prin cerera de plată.

FGA nu plătește în baza răspunderii contractuale, neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare.

În cauză, reclamanții sunt creditori de asigurare ca urmare a producerii riscului asigurat, dar FGA în baza dispozițiilor legale nu prea riscul neexecutării contractelor de asigurare.

Majorarea daunelor morale prin sentința recurată este nelegală, având în vedere dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 16/2015. Instanța nu a avut în vedere situația FGA care, pentru a evita arbitrariul, se orientează după un criteriu obiectiv de cuantificare a daunelor morale ce se pot acorda în caz de deces în urma accidentelor de circulație în care este atrasă răspunderea asigurătorului de răspundere civilă, fapt pentru care nu poate da curs unei cereri de plată în integralitatea sa fără a o analiza în prealabil.

Dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 213/2015 și ale art. 16 și 21 din Norma nr. 16/2015 prevăd că FGA are obligația de a realiza propria analiză a cererilor de plată și a înscrisurilor depuse în susținerea acestora, daunele morale judecându-se în echitate și trebuind să asigure o reparație justă, repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale urmărind realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate și fără a conduce la o sancționare a asigurătorului.

Fondul de Garantare a Asiguraților nu preia de la asigurătorul în faliment o creanță certă, lichidă și exigibilă. FGA nu plătește în baza unei răspunderi contractuale, neavând un raport contractual cu creditorul de asigurare, și nu preia riscul neexecutării contractelor încheiate de asigurătorul falit.

În mod netemeinic Curtea nu a avut în vedere necesitatea adoptării unei proceduri la nivelul FGA cu privire la acordarea daunelor morale rezultate din cazuri de vătămare corporală și/sau deces, precum și criteriile obiective cuprinse în cadrul acesteia, Decizia FGA nr. 74/02.08.2018. Nici intimații-reclamanți și nici instanța de fond nu au criticat procedura FGA sub aspectul temeiniciei și legalității sale, cu atât mai mult cu cât procedura a fost validată de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, conform Adresei nr. x/17.01.2017.

Acordarea daunelor morale trebuie să răspundă principiului reparării prejudiciului. Fără a diminua dimensiunea tragică a evenimentului, despăgubirile morale trebuie acordate într-un cuantum care să aibă rolul de a constitui o alinare a suferințelor încercate prin pierderea unei persoane dragi.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale, demnitatea, onoarea sau suferința psihică încercată, ci presupune o apreciere și evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează și pot fi supuse puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Daunele morale nu reprezintă prețul plătit pentru suferințele psihice, care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație simbolică, stabilită din perspectiva consecințelor în planul vieții personale și sociale.

Necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile față de toți creditorii de asigurare, nediscriminatorie, a rezultat și din scopul în care a fost constituit FGA, acela de a proteja în mod unitar toți creditorii de asigurare cu respectarea particularității fiecărui caz în parte. Această procedură a fost stabilită de Fond în baza analizei procedurii interne de acordare a daunelor morale ale asigurătorului E. S.A., în faliment, prin raportare la Ghidul Fondului Victimelor Străzii și prin raportare la practica judiciară în această materie.

Concluziile acestui ghid au drept scop o analiză comparativă a soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată în cauze penale și arată că despăgubirea generală medie pentru fiecare persoană prejudiciată, indiferent de relația de rudenie, este de 52.883 RON.

Sumele solicitate de intimații-reclamanți nu au fost raportate la faptul că FGA nu este un asigurător și nu preia funcțiile societății de asigurări aflate în faliment. Scopul FGA trebuie avut în vedere la analizarea cererilor de plată, aspect avut în vedere de legiuitor atunci când, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, a instituit un plafon pentru acordarea despăgubirilor în cuantum de maxim 450.000 RON.

În lipsa unor criterii și limite legale de stabilire a cuantumului daunelor morale, recurgerea la o procedură legală standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative și a unui tratament echitabil.

Intimații-reclamanți B., C. și A. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentului nu se pot încadra în dispozițiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor invocate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul pârât nu a contestat cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanță, ci doar suma acordată de prima instanță sub forma daunelor morale.

4.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât nu a adus argumente pertinente care să susțină ipoteza că hotărârea de fond ar cuprinde motive contradictorii.

Singurul aspect invocat de recurentul-pârât, că prima instanță a reținut că Fondul de Garantare a Asiguraților nu este succesor în drepturi și obligații a asigurătorului și nu datorează despăgubiri prin efectul legii și că ar fi avut în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigii având ca obiect răspunderea civilă delictuală a asigurătorului RCA, nu este apt a demonstra care ar fi contradictorialitatea motivelor hotărârii recurate.

Sub aspectul daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile de drept comun, art. 1349 și art. 1357 și urm. C. civ., și dispozițiile speciale invocate de pârât, art. 26 alin. (1) lit. a) și art. 50 pct. 2 din Norma nr. 23/2014.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată corespunde cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fiind indicate motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția adoptată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului, considerentele reținute nefiind contradictorii.

4.2. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Jurisprudența în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale, civilă sau penală, a stabilit că, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cauză, este cert că viața familială și socială a intimaților-reclamanți a fost alterată în urma decesului soției/mamei acestora, suferința psihică determinată de această împrejurare, după cum susține chiar recurentul-pârât prin recurs, neputând fi cuantificată.

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât și instanțele învestite ulterior cu contestațiile celor nemulțumiți de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentului, referitoare la necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile față de toți creditorii de asigurare și la raportarea exclusiv la Ghidul Fondului Victimelor Străzii, potrivit căruia despăgubirea generală medie pentru fiecare persoană prejudiciată, indiferent de relația de rudenie, este de 52.883 RON.

Practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Astfel, prima instanță, în exercitarea dreptului său de apreciere, a considerat că sumele acordate cu acest titlu prin decizia contestată sunt insuficiente, reținând că sumele stabilite prin Ghidul Fondului Victimelor Străzii sunt cu mult mai mici decât cele stabilite de instanțe după data producerii accidentului.

În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât, referitoare la scopul înființării Fondului, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plata de către Fondul de Garantare a Asiguraților a creanțelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, acestea ar putea fi concludente în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situații în care se urmărește limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, față de urmările accidentului rutier asupra vieții familiale a intimaților reclamanți, majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale de către prima instanță, care a efectuat o evaluare proprie, nu contravine normelor speciale care reglementează activitatea Fondului de Garantare al Asiguraților și constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de acestia.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau interpretat greșit dispozițiile de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 839 din 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.