ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Educației Naționale a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital-Uman anularea Deciziei nr. x/01.02.2017 emisă de OI POSDRU MEN și exonerarea Ministerului Educației Naționale de la plata debitului în cuantum de 331.860,879 RON.

Prin sentința nr. 1315 din data de 21 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității ca neîntemeiată.

Pe fond, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1315 din data de 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației și Cercetării, invocând critici ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată că, în Procesul-verbal se menționează în mod eronat că "domnul A., în calitate de Locator, a încheiat Contractul de locațiune nr. x/01.10.2010 cu S.C. C. S.A. în timp ce avea și calitatea de asociat/acționar și administrator al S.C. C. S.A., fiind astfel în situația de conflict de interese". Așa cum se recunoaște ulterior în Procesul-verbal, dl. B. a devenit asociat abia în februarie 2011 și administrator în aprilie 2011.

În aceste condiții, nu se poate aprecia că domnia sa s-a aflat în conflict de interese întrucât nu avea la data semnării contractului de locațiune nicio calitate în societate. Actele ulterioare (act adițional prin care s-a stabilit suprafața contractului de închiriere pentru întreaga firmă și deciziile de alocare pe proiect) nu pot fi subiect al unei situații de conflict de interese întrucât nu au creat pentru dl. A. o plus-valoare patrimonială față de ceea ce preexista momentului când a dobândit calitățile respective în cadrul S.C. C. S.A. (actuala D. SA).

Instituția conflictului de interese se raportează la momentul nașterii avantajelor patrimoniale (data semnării contractului de locațiune), nu și în viitor cât timp nu a fost luată ulterior nicio decizie care să fie afectată de un asemenea conflict și care sa producă, concomitent, un avantaj de natură patrimonială pentru persoana la care se raportează.

În aceste condiții, constatările din Procesul-verbal privind neeligibilitatea chiriilor și a cheltuielilor privind utilitățile sunt nefondate.

Cel de-al doilea considerent este legat de faptul că recurentul nu a argumentat, respectiv justificat procentul din suprafața imobilului închiriat de către partenerul C. și că nu s-a făcut dovada disocierii între activitatea desfășurată de această societate pentru implementarea proiectului ID 32768 și celelalte activități implementate conform proiectelor aflate în derulare, în același imobil.

Or, S.C. C. S.A. (actuala D. SA) a transmis către OI POSDRU MECTS solicitarea unui punct de vedere oficial nr. 540/25.05.2011 privind situația contractului de închiriere al spațiilor utilizate în cadrul implementării proiectelor în care acesta este partener, raportat la persoana d-lui A. încă de la data respectivă. La această solicitare nu a fost primit niciun răspuns până la acest moment. S.C. C. S.A. (actuala D. SA) a luat însă toate măsurile posibile pentru a preveni apariția unei situații de conflict de interese, astfel:

Clădirea menționată, situată în Iași, Bld. Poitiers, nr. 16, jud. Iași, este una cu destinație de birouri, fiind un spațiu în care S.C. C. S.A. (actuala D. SA) își desfășoară activitatea încă înainte de implementarea proiectului în cauză. După începerea implementării proiectului, în baza Deciziilor interne nr. 69/01.10.2010 și 203/01.06.2011 pentru proiectul "Formarea cadrelor didactice universitare și a studenților în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare-învățare-evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea creării de competențe performante și practice pentru piața muncii" s-a decis alocarea spațiului respectiv pentru acest proiect, motivat de faptul că spațiul era deja dotat corespunzător astfel încât să se asigure o buna implementare a activităților desfășurate în cadrul acestui proiect (birouri, echipamente hardware, software), astfel Partenerul asigurându-se că pune la dispoziție experților din cadrul proiectului resursele necesare pentru implementarea acestuia.

Mai mult decât atât, în condițiile în care spațiul respectiv a fost folosit pentru implementarea proiectului iar utilitățile au fost consumate în acest scop, nu se justifică în niciun fel imputarea din bugetul Ministerului Educației Naționale a unor cheltuieli efectuate în cadrul și în scopul implementării unui proiect care a fost finalizat prin îndeplinirea obiectului contractului.

Ținând cont că potrivit art. 2 din H.G. nr. 866 din 26 septembrie 1996 pentru actualizarea normativelor privind spațiile cu destinația de birou sau pentru activități colective ori de deservire ce pot fi utilizate de ministere, alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, de instituțiile publice din subordinea acestora, precum și de prefecturi s-a stabilit o suprafață medie de 5 mp de persoană iar potrivit statisticilor, un angajat într-o societate privată dispune de aproximativ 12 mp/persoană, rezultă că la numărul de angajați ai S.C. C. S.A. în proiect care până la data de 06.11.2011 a fost de 18, ulterior crescând la 22 suprafața alocată se justifică.

Intimata Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Reclamantul Ministerul Educației Naționale este beneficiarul proiectului "Formarea cadrelor didactice universitare și a studenților în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare-învățare-evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea creării de competențe performante și practice pentru piața muncii", contract de finanțare nr. x, finanțat din Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, Axa prioritară 1 "Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere", Domeniul major de intervenție 1.2 "Calitate în învățământul superior".

Urmare a înregistrării suspiciunii de neregulă la autoritatea pârâtă sub nr. x/11.08.2016, echipa de control a desfășurat o verificare documentară administrativă în baza Deciziei înregistrate cu nr. x/16.09.2016.

În urma verificărilor la data de 28.11 2016 a fost întocmit Procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind proiectul x/S/32678" Formarea cadrelor didactice universitare și a studenților în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare-învățare-evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea creării de competențe performante și practice pentru piața muncii" cod SMIS- 8175 nr. x/28.11.2016 prin care s-a stabilit în sarcina beneficiarului Ministerul Educației Naționale o creanță bugetară rezultată din nereguli în valoare de 331 860,879 RON, cheltuieli neeligibile cu chiria și utilitățile rambursate conform cererilor de rambursare nr. x, 4 și 5 urmare a unui conflict de interese de natură patrimonială și a lipsei unei justificări clare a procentului din suprafața imobilului închiriat alocat activităților proiectului de către partenerul S.C. C. S.A. - actuala S.C. D..

Împotriva Procesului-verbal reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nr. x/05.01.2017 respinsă de autoritatea pârâtă prin Decizia nr. x/01.02.2017.

Nemulțumit fiind de respingerea contestației, reclamantul a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației în acord cu prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Recurentul reia, în mare măsură, susținerile din cererea de chemare în judecată, afirmând că instituția conflictului de interese se raportează la momentul nașterii avantajelor patrimoniale (data semnării contractului de locațiune) cât timp nu a fost luată ulterior nicio decizie care să fie afectată de un asemenea conflict și care sa producă, concomitent, un avantaj de natură patrimonială pentru persoana la care se raportează.

În speță, contractul de locațiune privește 7 proiecte pe care S.C. C. S.A. le-a implementat în calitate de partener, printre care și proiectul "Formarea cadrelor didactice universitare și a studenților în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare-învățare- evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea creării de competențe performante și practice pentru piața muncii" care face obiectul contractului de finanțare nr. x.

Au fost identificate două motive care, potrivit procesului-verbal întocmit în cauză, au avut ca efect stabilirea creanței bugetare afectate de nereguli, respectiv:

- existența conflictului de interese de natură patrimonială privind spațiul respectiv generat de faptul că beneficiarul spațiului închiriat respectiv, S.C. C. S.A (denumit în prezent S.C. D.) îl are ca asociat persoană fizică, pe dl. A., conform raportului de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, fiind totodată și administrator;

- încălcarea principiului unui management financiar riguros. Locația pentru care au fost solicitate cheltuieli în cererea de rambursare auditată, a fost închiriată, având destinația de birouri în baza Contractului de locațiune nr. x/01.10.2010, inițial pentru o suprafață de 895,8 mp, modificat prin Actul adițional din 01.06.2011, pentru o suprafață de 870,20 mp și o chirie de 14,5 euro/mp/lună iar prin Decizia internă nr. 69/01.10.2010, începând cu data de 01.10.2010, se alocă proiectului ID 32768, o suprafață de 190, 81 mp, reprezentând 21.32% din spațiul închiriat în suprafață de 895,8 mp. Ulterior, prin Decizia internă nr. 203/01.06.2011 începând cu data de 01.06.2011 se alocă proiectului 1D 32768 o suprafață de 222, 03 mp reprezentând 25.51% din spațiul închiriat în suprafață de 870.20 mp. S-a reținut că, centralizatorul de decizii alocare spațiu și deciziile interne aferente contractului x/01.10.2010, prin care se aloca diferite suprafețe proiectelor implementate de S.C. C. S.A., nu au fost întocmite în baza unei justificări clare care să coreleze activitățile proiectelor cu alocarea diferitelor spații din această clădire, respectiv exactitatea alocării (proporționalitatea) între operațiunea cofinanțată și alte operațiuni/activități/proiecte pe care acesta le implementează, astfel încât să se poată aprecia rezonabilitatea/plauzibilitatea acestui procent).

Recurentul apreciază că că împrejurarea potrivit căreia domnul A. a devenit acționat majoritar al S.C. C. S.A. ulterior încheierii contractului de locațiune în discuție este un aspect determinant în calificarea drept eligibile a cheltuielilor.

Întrucât se are în vedere nu doar conflictul de interese evident ci și potențialitatea existenței unui conflict de interese, Înalta Curte îmbrățișează însă argumentul instanței de fond, potrivit căruia, din perspectiva obligației de exercitare imparțială și obiectivă a atribuțiilor care reveneau S.C. C. S.A., se poate deduce faptul că aceasta a fost compromisă și influențată de interesele economice lui A. atât cu ocazia încheierii contractului de închiriere cât și ulterior, prin luarea deciziilor de încheiere a unui act adițional respectiv de atribuire a unui spațiu proiectului în cauză.

Împrejurarea ca acesta a dobândit calitatea de acționar majoritar după data încheierii contractului (februarie 2011) nu este de natură să conducă la o altă concluzie. Contractul de locațiune a fost menținut în vigoare și după acest moment, a fost încheiat un act adițional în data de 01.06.2011, a fost emisă o decizie internă nr. 203/01.06.2011 prin care începând cu data de 01.06.2011 s-a alocat proiectului ID 32768 o suprafață de 222,03 mp reprezentând 25.51% din spațiul închiriat în suprafață de 870,20 mp, cererile de rambursare au privit în principal cheltuieli ulterioare lui februarie 2011.

În considerarea 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

De asemenea, potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține și incidența dispozițiilor art. art. 52 Regulamentul CE nr. 1605/2002 potrivit cărora:,,1. Tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abțină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorității competente.

Legislația europeană nu distinge așadar între actorii financiari, stabilind prin art. 52 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1605/2002 că "tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților ".

În sensul Regulamentului CE nr. 2342/2002 al Comisiei, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1605/2002 al Consiliului, privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, art. 34 alin. (1):

"Actele care ar putea fi viciate de un conflict de interese în sensul articolului 52 alin. (2) din regulamentul financiar pot, inter alia, să aibă una dintre următoarele forme:

a) acordarea în folos propriu sau altora de avantaje nejustificate, directe sau indirecte;

b) refuzul de a acorda unui beneficiar drepturile sau avantajele la care este îndreptățit;

c) comiterea de acte nejustificate sau abuzive sau neîndeplinirea unor acte obligatorii",

Existența prejudiciului nu poate fi negată în condițiile în care se demonstrează faptul că fondurile destinate realizării unor proiecte cu finanțare europeană au fost defectuos folosite, prin încălcarea de către reclamant a obligațiilor contractuale asumate.

În jurisprudența Instanței supreme s-a evidențiat că, în cazul săvârșirii unor nereguli, definite ca fiind abateri prin reglementările naționale, europene sau prin prevederile contractului de finanțare, nu este necesară probarea prejudiciului, întrucât caracterul neeligibil al unor cheltuieli atrage recuperarea fondurilor acordate, iar impunerea în sarcina autorității de implementare a obligației de a proba certitudinea producerii unui prejudiciu, când este de vorba de cheltuieli neeligibile sau sume plătite necuvenit, nu constituie o cerință prevăzută de obligațiile legale naționale și europene impuse sau cele contractuale asumate.

Față de cele reținute, neeligibilitatea nu este determinată de existența unui prejudiciu ci prejudiciul este determinat de angajarea unor cheltuieli neeligibile.

Astfel, potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10).

Astfel, corect sesizează intimata că, raportat la situația faptică a proiectului, sancționarea unui conflict de interese existent în activitatea beneficiarului finanțării, care prin contractul de finanțare răspunde pentru neregulile constatate referitoare la activitatea proiectului, incluzând și activitatea partenerilor săi, corespunde prevederilor mai sus invocate.

În ceea ce privește încălcarea principiului unui management financiar riguros, autoritatea pârâtă a apreciat că, prin deciziile de alocare spațiu și deciziile interne aferente contractului x/01.10.2010 nu s-a justificat modul efectiv de folosire a spațiului în proiectul ID 32768 în condițiile în care S.C. C. implementează în aceeași clădire mai multe proiecte, mai precis nu s-a demonstrat exactitatea alocării (proporționalitatea) între operațiunea cofinanțată și alte operațiuni/activități/proiecte pe care acesta le implementează și prin urmare nu se poate aprecia asupra rezonabilității procentului de atribuire a spațiului.

Relativ la această reținere, instanța de fond a considerat că partea reclamantă s-a rezumat să afirme generic că spațiul respectiv a fost folosit pentru implementarea proiectului iar utilitățile au fost consumate în acest scop, susținere care nu este în măsură să contrazică cele reținute de structura de control. Reclamanta nu a argumentat respectiv nu a justificat procentul din suprafața imobilului închiriat de către partenerul S.C. C. S.A. situat în municipiul Iași, Bulevardul x, nr. 16 care este alocat activităților proiectului x.

Asupra acestor statuări de fapt, instanței de recurs nu îi este dat a se pronunța, în competenta instantei de control judiciar fiind exclusiv chestiunile care țin de legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, cu referire directă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurent.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către judecătorul cauzei a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Devin astfel lipsite de relevanță susținerile recurentului-reclamant legate de greșita reținere a situației de fapt de către instanta de fond, în sensul că imobilul este un spațiu în care S.C. C. S.A. (actuala D. SA) își desfășoară activitatea încă înainte de implementarea proiectului în cauză iar după începerea implementării proiectului, în baza Deciziilor interne nr. 69/01.10.2010 și 203/01.06.2011, s-a decis alocarea spațiului respectiv pentru acest proiect, motivat de faptul că spațiul era deja dotat corespunzător astfel încât să se asigure o buna implementare a activităților desfășurate în cadrul acestui proiect (birouri, echipamente hardware, software).

Este judicioasă constatarea potrivit căreia, în cauză, nu s-a făcut dovada disocierii între activitatea desfășurată de C. S.A. pentru implementarea proiectul ID 32768 și celelalte activități implementate conform proiectelor aflate în derulare în același imobil respectiv în ce măsură sunt respectate cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței nefiind demonstrat caracterul necesar al cheltuielilor pentru implementarea proiectului.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că nu are relevanță faptul că S.C. C. S.A. (actuala D. SA) a transmis către OI POSDRU MECTS solicitarea unui punct de vedere oficial nr. 540/25.05.2011 privind situația contractului de închiriere al spațiilor utilizate în cadrul implementării proiectelor în care acesta este partener, raportat la persoana domnului A. încă de la data respectivă la care nu a primit nici un răspuns, această împrejurare neputând echivala cu un acord tacit., abținerea persoanei aflată în conflict de interese nefiind condiționată de reacția autorității competente, cu atât mai mult cu cât existența conflictului de interese era evidentă.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței nr. 1315 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței nr. 1315 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.

GGC - BR