Decizia nr. 3584/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 99/2020 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 10.08.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței să constate că pârâtul, ca urmare a declinării soluționării cererii de către Guvernul României, nu a răspuns solicitării sale, pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 554/2004.

Hotărârea recurată Prin sentința nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a, de contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare la Tribunalul București, arătând că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public dau posibilitatea justițiabilului de a opta pentru instanța care va soluționa litigiul, între instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul și instanța în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. În opinia sa, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor fără a fi consultat reprezintă o nerespectare a liberului arbitru și o îngrădire a accesului la justiție garantat de Constituție și recunoscut de CEDO.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente. Totodată, a precizat că atâta timp cât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea este de netăgăduit faptul că reclamantul a înțeles să opteze pentru instanța în a cărei rază teritorială domiciliază, prin urmare, nu se poate reține o nerespectare a liberului arbitru sau o îngrădiri a liberului acces la justiție astfel cum susține acesta.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. În materia excepției de necompetență, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, fiind menținută și în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluționării proceselor. Fiind învestită cu critici privind neconstituționalitatea textului de lege, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12. iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății. Instanța de contencios constituțional a mai reținut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială. Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Așadar, reține instanța de control judiciar că, sentința nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 este pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancțiunea inadmisibilității recursului. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil.