ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5712/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 05.11.2020, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea, să oblige pârâta la comunicarea din oficiu, pe site-ul instanței, după modelul instituit de Curtea de Apel București, specializările profesionale ale judecătorilor din secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 9/CA/2021-PI din 1 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței nr. 9/CA/2021-PI din 1 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, în cuprinsul cererii de recurs, formulând și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a respins excepția privind nelegala compunere a completului de judecată, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

1.4. Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2022 Înalta Curte, constatând că a survenit decesul recurentului-reclamant A., având în vedere și faptul că nu s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 10 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul - reclamant A. a fost restituită cu mențiunea "destinatar decedat", precum și faptul că nu s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor recurentului - reclamant.

Încheierea de ședință din data de 10 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 10 septembrie 2022.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părțile interesate, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 8 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție; recursul se va depune la Înalta Curțe de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.