ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5893/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5893/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 7 decembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, în data de 04.07.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consulat, a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor pe lângă autoritățile locale competente din Canada pentru îndeplinirea formalităților legale aferente decesului defunctului B., decedat la 15.03.2020 în Canada, procurarea actelor necesare în vederea înregistrării decesului la autoritățile locale competente din Canada, procurarea actelor de deces de la autoritățile canadiene competente, înregistrarea decesului lui B., la Consulatul General al României la Vancouver, emiterea certificatului de deces românesc al acestuia și eliberarea, către reclamantă, a certificatului de deces românesc, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 467/CA din 26 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță competentă material, funcțional și teritorial.
Pentru a se pronunța astfel, enunțând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că obiectul pricinii vizează obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular, autoritate publică centrală la efectuarea demersurilor pe lângă autoritățile locale competente din Canada pentru îndeplinirea formalităților legale aferente decesului unui defunct cetățean român, precum și că domiciliul reclamantului se află în raza de competență a Curții de Apel Oradea, văzând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentința nr. 221/CA/2023 - PI din 10 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei materiale a Curtii de Apel Oradea, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel, a reținut că reclamanta s-a adresat cu cererea de chemare în judecată Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal care, la termenul de judecată din data de 26.09.2023, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei și prin sentința nr. 467, pronunțată la aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea pârâtului de autoritate publică centrală și domiciliul reclamantei ce se află în raza de competență a Curții de Apel Oradea.
Enunțând dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la momentul invocării necompetenței materială și teritorială de ordine publică și considerentele relevante din Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., Curtea a reținut că prin încheierea de la termenul de judecată din data de 06.12.2022, instanța investită cu soluționarea cauzei, verificându-și competența potrivit disp.art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a apreciat că această încheiere cu caracter interlocutoriu, a legat instanța, nemaiputându-se reveni asupra ei, astfel că tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consulat, prin care a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor pe lângă autoritățile locale competente din Canada pentru îndeplinirea formalităților legale aferente decesului defunctului B., decedat la 15.03.2020 în Canada, procurarea actelor necesare în vederea înregistrării decesului la autoritățile locale competente din Canada, procurarea actelor de deces de la autoritățile canadiene competente, înregistrarea decesului lui B., la Consulatul General al României la Vancouver, emiterea certificatului de deces românesc al acestuia și eliberarea, către reclamantă, a certificatului de deces românesc, cu cheltuieli de judecată.
Înalta Curte reține că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Prin Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".
Potrivit considerentelor acestei decizii cu caracter obligatoriu:
Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis. (…)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.
Concluzionând, se constată că necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.
Dacă prima instanță invocă excepția necompetenței materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, motivând că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material.(...)".
În aceste condiții, în ceea ce privește termenul de invocare în cauză de către Tribunalul Bihor, din oficiu, a excepției necompetenței materiale, prevăzut la art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată, în acord cu opinia Curtii de apel, că excepția necompetenței materiale putea și trebuia să fie invocată de instanță la primul termen de judecată din 6 decembrie 2022, când procedura de citare cu părțile era legal îndeplinită, acestea fiind și în măsură să pună concluzii, având în vedere că pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular i se comunicase și avea cunoștință despre cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă din conceptele de citare și dovezile de comunicare a citațiilor de la filele x, respectiv 42 și 44 din dosarul declinat.
Totodată, se reține că prin încheierea de la termenul de judecată din data de 06.12.2022, instanța investită cu soluționarea cauzei, verificându-și competența potrivit disp.art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza. Or, această încheiere cu caracter interlocutoriu, a legat instanța, nemaiputându-se reveni asupra ei, putând fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză, conform dispozițiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, nici la al doilea termen de judecată acordat de Tribunalul Bihor în cauză - 04.04.2023, nu a fost invocată de părți ori de instanță, excepția de necompetență materială a instanței investite, astfel cum rezultă din încheierea de la acea dată, când instanța a și rămas în pronunțare asupra fondului acțiunii. Abia la al patrulea termen din 26.09.2023, după repunerea cauzei pe rol și cu nerespectarea prevederilor art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (2) C. proc. civ., instanța a înțeles să invoce din oficiu această excepția și să decline soluționarea cererii către Curtea de Apel Oradea .
În atare condiții, având în vedere măsurile procesuale dispuse în cauză de Tribunal, astfel cum au fost reține anterior, constatând că invocarea necompetenței materiale a Tribunalului Bihor a avut loc după momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., iar stabilirea de către instanță a competenței de soluționare a cauzei de la termenul din data de 06.12.2022, a dus la consolidarea competenței instanței inițial sesizate, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.