Decizia nr. 1748/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a răspunde integral, efectiv și punctual la cererea reclamantei înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

Obligarea pârâtei de a emite un răspuns integral, efectiv și punctual la cererea reclamantei înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

Obligarea pârâtei în temeiul art. 41 din Cartă, ca în termen de 15 zile de la pronunțarea sentinței de fond, să elibereze reclamantei, integral, efectiv și punctual, câte o copie conformă cu originalul din fiecare document, înscris, solicitat prin cererea înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

Asigurarea executării obligațiilor în cuprinsul sentinței de fond;

Obligarea pârâtei la executarea obligației stabilite prin hotărâre în termen de 15 zile de la pronunțarea instanței de fond, să plătească reclamantei o penalitate de la 100 de RON la 1.000 de RON pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu;

Stabilirea în cuprinsul sentinței a faptului că reprezentanții legali ai pârâtei au fost de rea-credință la momentul înregistrării cauzei;

Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii instanței într-un ziar/site media de largă circulație și pe pagina de internet a pârâtei, ca reparație nepatrimonială pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă. În motivarea cererii, reclamanta susține că cererea sa de comunicare a informațiilor de interes public solicitate a fost înregistrată la pârâtă la data de 24.02.2022 la care pârâta a formulat răspunsul nr. x/02.03.2022 potrivit căruia răspunsul nr. x/25.05.2021 reprezintă un răspuns și la cererea actuală. În opinia reclamantei, pârâta nu a răspuns efectiv și punctual la cererea de comunicare a informațiilor de interes public, deoarece răspunsul respectiv se referă strict la documentele din anul 1937. La data de 10.05.2022 pârâtul TRIBUNALUL BIHOR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a De contencios administrativ și fiscal, pârâtul, în temeiul art. 127 alin. (2) și (2 1 ) C. proc. civ., solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța-pârâtă. La data de 02.09.2022, reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. Constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a răspunde integral, efectiv și punctual la cererea reclamantei înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor; 2. Constatarea faptului că reprezentanții legali ai pârâtei au acționat în disprețul legii și al ordinii publice; 3. Constatarea că obiectul cauzei în prezentul dosar este soluția pronunțată în anul 1938 în Dosarul nr. x/1937 de către pârâta Tribunalul Bihor – secția a IV-a Civilă, ceea ce face neaplicabile dispozițiile art. 430 și 431 C. proc. civ. 4. Constatarea faptului că obiectul prezentei cauze nu este soluția pronunțată în perioada 18.09.1937-24.03.2021; 5. Constatarea faptului că valoarea lipsei de folosință nu poate fi stabilită fără a cunoaște soluția pronunțată în dosarul nr. x/1937 de către pârâtă; 6. Constatarea faptului că încheierea din data de 02.11.2018 din dosarul nr. x/2017 are ca rezultat dreptul reclamantei de a primi soluția pronunțată în dosarul nr. x/1937 de către pârâtă; 7. Constatarea faptului că pârâta, în dosarul nr. x/2017 a cunoscut soluția pronunțată în anul 1938 în dosarul nr. x/1937 de către pârâtă;

Constatarea faptului că pârâta a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei prin blocarea accesului la informațiile de interes public solicitate;

Constatarea faptului că reclamanta a suferit un prejudiciu ireparabil în valoare de 22.503.605 RON în cazul în care, pe baza încheierii de ședință din data de 02.11.2018, pronunțată de pârâtă în dosarul nr. x/2017, a început executarea silită a reclamantei;

Constatarea faptului că prin răspunsul nr. x/02.03.2022 nu a fost negat că de la termenul din data de 18.09.1937 pentru dezbaterea dosarului înregistrat cu nr. x de pe rolul pârâtei nu s-a mai fixat niciun termen, astfel că interesul reclamantei este unul real, născut și legitim;

Constatarea faptului că autoritatea de lucru judecat nu se aplică;

Constatarea faptului că Legea nr. 544/2001 nu conține nicio dispoziție specifică ce ar interzice o nouă solicitare de informații;

Obligarea pârâtei în temeiul art. 41 din Cartă, ca în termen de 15 zile de la pronunțarea sentinței de fond, să elibereze reclamantei, integral, efectiv și punctual, câte o copie conformă cu originalul din fiecare document, înscris, solicitat prin cererea înregistrată cu numărul x/24.02.2022 la Tribunalul Bihor;

Asigurarea executării obligațiilor în cuprinsul sentinței de fond;

Obligarea pârâtei la executarea obligației stabilite prin hotărâre în termen de 15 zile de la pronunțarea instanței de fond, să plătească reclamantei o penalitate de la 100 de RON la 1.000 de RON pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu;

Stabilirea în cuprinsul sentinței a faptului că reprezentanții legali ai pârâtei au fost de rea-credință la momentul înregistrării cauzei. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 4216 din 06 septembrie 2022, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj –Secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut, în esență că, în cauză, cererea este formulată de o persoană juridică de drept privat, astfel că, în mod clar și în raport și cu voința explicită a legiuitorului, competența teritorială de soluționare a cauzei se stabilește exclusiv în raport de domiciliul acesteia. Cum reclamanta A. are sediul în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, astfel cum este menționat de aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, Tribunalul București a apreciat că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este tribunalul în a cărei circumscripție se află, la data sesizării instanței, domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Bihor, neavând relevanță locul situării sediului procedural ales de către reclamantă, respectiv sediul avocatului. Cu toate acestea, având în vedere faptul că instanța competentă să soluționeze cauza, respectiv Tribunalul Bihor, are calitatea de pârât în prezenta cauză, devin aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) și (2^ 1 ), fiind necesară trimiterea cauzei la o instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă. Astfel, Tribunalul București, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Oradea în circumscripția căreia se află instanța-pârâtă – Tribunalul Bihor. Hotărârea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale Prin sentința civilă nr. 2747/2022 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis la rându-i excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj a reținut, în esență că, în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor prevăzute de Legea nr. 544/2001, acest act normativ instituie o competență teritorială exclusivă alternativă, stabilind că, în situația în care reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale, se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul autorității sau instituției publice pârâte. În cauză însă, fiind incidente și dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2) 1 C. proc. civ., față de calitatea pârâtului de instanță judecătorească – Tribunalul Bihor, care este chiar instanța competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, se reține că reclamanta avea posibilitatea, nu și obligația, de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad – tribunal, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă – Curtea de Apel Oradea, respectiv oricare tribunal din raza Curților de Apel Cluj, Alba Iulia sau Timișoara. Reclamanta a sesizat însă o instanță necompetentă potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și, deși a fost interpelată în mod expres în acest sens, nu a arătat dacă înțelege să sesizeze una dintre instanțele competente, motiv pentru care rămân incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, față de care competența în acest dosar aparține Tribunalului Bihor, care este instanța competentă atât raportat la sediul reclamantei, cât și raportat la sediul pârâtului. Din dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reiese cu evidență că posibilitatea de a opta pentru o altă instanță decât cea competentă potrivit legii este exclusiv la dispoziția reclamantului, deci opțiunea nu ar putea fi făcută de către pârât prin invocarea excepției de necompetență. Prin urmare, față de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bihor. Hotărârea Tribunalului Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 30/CA/2023 din 25 ianuarie 2023, Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis, de asemenea, excepția de necompetență teritorială, declinând competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Cluj - – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. A constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bihor –Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificări, instituie o competență teritorială alternativă, în sensul în care instanța competentă să soluționeze plângerea este secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității/instituției pârâte. În speță, atât reclamanta cât și pârâtul își au sediul în municipiul Oradea, județul Bihor. Pe de altă parte, pârâtul este Tribunalul Bihor, astfel încât devin incidente prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2 1 ) din C. proc. civ. În aceste condiții, a reținut Tribunalul Bihor că, deși reclamanta nu a sesizat un tribunal din raza unei curți de apel din vecinătatea Curții de Apel Oradea, respectiv un tribunal din raza teritorială a Curților de Apel Cluj, Timișoara sau Alba Iulia, este evident că nu dorește ca acest litigiu să se judece de Tribunalul Bihor. Aceasta reiese din faptul că reclamanta a sesizat Tribunalul București. Față de aceste aspecte, Tribunalul Bihor a considerat că nu este competent teritorial să judece această cauză, apreciind că Tribunalul Cluj este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea, în temeiul art. 127 alin. (2) și alin. (2 1 ) din C. proc. civ., având în vedere deopotrivă și faptul că soluționarea cauzei de Tribunalul Bihor, în condițiile în care reclamantul nu dorește acest lucru, iar Tribunalul Bihor este și pârât în cauză, ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul dreptului la o instanță independentă. În circumstanțele date, soluționarea cauzei de Tribunalul Bihor ridică probleme de aparență de lipsă a independenței instanței, pentru un observator obiectiv. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce succed: Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența". Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei. Înalta Curte reține că acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, reclamanta solicitând comunicarea unor răspunsuri de către instituția pârâtă, precum și eliberarea unor copii de pe niște înscrisuri, astfel cum au fost menționate în cadrul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, în vederea stabilirii instanței competente în soluționarea litigiului devin incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secta de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7". Față de aceste dispoziții și având în vedere sediile reclamantei și ale pârâtului, instanța competentă în soluționarea litigiului ar fi Tribunalul Bihor. Cum acesta are chiar calitatea de pârât în cauză, devin aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competență, respectiv dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., care reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicată o instanță de judecată în calitate de reclamant sau pârât, rațiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părții. Astfel, dacă o instanță de judecată are calitatea de pârât într-o cerere care este de competența sa ori a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul va putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află respectiva instanță. Faptul că acțiunea introductivă nu a fost introdusă la una dintre instanțele de același grad cu Tribunalul Bihor, aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate (Cluj, Timișoara sau Alba Iulia), nu înseamnă că partea nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susținut că "Tribunalul Bihor nu este competent să judece prezenta cauză", invocând încălcarea principiului " nimeni nu poate judeca propria sa cauză". Prin urmare, deși este adevărat că instanța pe rolul căreia a fost înregistrată inițial cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București, nu se afla în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, această împrejurare nu este de natură a atrage competența Tribunalului Bihor, contrar opțiunii reclamantei care a susținut că litigiu nu poate fi soluționat de această instanță. Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiile imparțialității justiției și dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Bihor are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât și calitatea de instanță învestită să soluționeze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speță, competent să soluționeze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin urmare, având în vedere că instanța care ar fi competentă să soluționeze litigiul, respectiv Tribunalul Bihor, are calitatea de pârât în cauză și raportat la intenția reclamantei de a se prevala de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., intenție care rezultă în termeni lipsiți de echivoc din împrejurarea că nu a înregistrat cererea de rolul Tribunalului Bihor, dar și din susținerile din cadrul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate curții din care face parte Tribunalul Bihor. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.