ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3777/2023

Să se constate refuzul nejustificat al paratei de a raspunde integral, efectiv si punctual la cererea inregistrata cu numarul x, din data de 24.02.2022, la Tribunalul Bihor;

Obligarea paratei de a emite un raspuns integral, efectiv si punctual la cererea inregistrata cu numarul x, din, data de 24.02.2022, la Tribunalul Bihor;

Obligarea paratei in temeiul art. 41 din Carta, ca in termen de 15 zile de la pronuntarea sentintei de fond, sa ii elibereze, integral, efectiv si punctual, cate o copie conforma cu originalul din fiecare document, inscris, asa cum au fost ele solicitate prin cererea inregistrata cu numarul x,din data de 24.02.2022, la Tribunalul Bihor.

Potrivit Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public ca asigurarea executarii obligatiilor sa fie stabilita in cuprinsul sentintei de fond;

Sa se stabileasca in cuprinsul sentintei de fond, ca daca in termen de 15 zile de la pronuntarea sentintei de fond, parata prin reprezentantii sai legali, nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, aceasta sa poata fi constransa la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, sa plateasca in favoarea reclamantei o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu;

In subsidiar sa se declare in continutul sentintei de fond, ca reprezentantii legali ai paratei, Tribunalul Bihor, au fost de rea-credință în momentul înregistrării prezentei cauze pe rolul instantei;

Sa fie obligat pârâtul Tribunalul Bihor prin reprezentantii sai legali, sa publice hotararea instantei intr-un ziar/site media de larga circulatie si pe pagina de internei a paratei, ca reparatie nepatrimoniala pentru prejudiciul moral suferit de reclamanta. In drept a invocat dispozitiile din Recomandarea R (2002)2 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei catre Statele membre privind accesul la documentele publice, adoptata de Comitetul de Ministri la 21 februarie 2002, art. 2, 3 si ari. 6 din TUE, coroborate cu articolul 167, articolul 298 din (TFUE) art. 11 art. 13, art. 17, art. 41, art. 47, art. 52, art. 53, art. 54 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2010/C83/02), Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Constitutia Romaniei, Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, Legea nr. 544/2001, Decizia ICCJ nr. 37/07.12.2015, Normele metodologice din 7 februarie 2002, de aplicare a Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public (Publicate in Monitorul Oficial nr. 167 din 8 martie 2002), asa cum au fost ele modificate prin Hotararea nr. 478 din 6 iulie 2016 (Publicata in Monitorul Oficial nr. 516 din 8 iulie 2016), articolele 14 si 22 din noul C. proc. civ., Drept international public, Conventia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor, C. pen. cu referire la abuzul in serviciu, abuzul de putere, impiedicarea exercitarii libertatii religioase (art. 381 din C. pen.), Hotararea nr. 1376/2009 privind infiintarea, organizarea si functionarea Arhivelor Nationale, Legea Arhivelor Nationale nr. 16 din 1996, republicata in Monitorul Oficial nr. 293 din 22 aprilie 2014, instructiunile privind activitatea de arhiva la creatorii si detinatorii de documente, aprobate de conducerea Arhivelor Nationale prin Ordinul de zi nr. 217 din 23 mai 1996, Regulamentul din 18 decembrie 2014 de organizare si functionare a Arhivelor Nationale, emitent Ministerul Afacerilor Interne (MAI), publicat in MOf partea I, nr. 9 bis din 7 ianuarie 2015, Ordinul nr. 137 din 27 septembrie 2013, emitent MAI. pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea unor dispozitii ale Legii Arhivelor Nationale, publicat in MOf nr. 619 din 4 octombrie 2013. Paratul Tribunalul Bihor a formulat întampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti, avand in vedere dispozitiile art. 127 alin. (2) si 2 1 din C. proc. civ. si intrucat Curtea de Apel Bucuresti, in a carei circumscriptie se afla Tribunalul Bucuresti, nu este invecinata cu Curtea de Apel Oradea. Prin urmare, solicita declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 3303/2022 pronunțată la data de 10 iunie 2022 în dosar nr. x/2022 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât și, în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta PREPOZITURA ORDINULUI CANONIC PREMONSTRATENS CU "HRAMUL SFANTUL STEFAN PRIMUL MARTIR" DIN PROMONTORIUL ORADEA, cu sediul in ORADEA, Judet BIHOR si pe paratul MINISTERUL JUSTITIEI - TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul in ORADEA, Judet BIHOR, in favoarea Tribunalului Cluj-Sectia de contencios administrativ si Fiscal. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, prin cererea de chemare in judecata reclamanta urmareste obligarea paratului la emiterea unor informatii de interes public și, raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 și la dispozițiile art. 127 alin. (2) si alin. (2) 1 din C. proc. civ., în condițiile în care atat sediul reclamantei cat si sediul paratului se afla in judetul Bihor, iar reclamanta a introdus cererea de chemare in judecata la Tribunalul Bucuresti, instanta careia nu ii revine competenta teritoriala nici conform dispozitiilor Legii nr. 544/2001, nici Legii nr. 554/2004 si nici conform prevederilor speciale, respectiv art. 127 alin. (2) si 2 1 din C. proc. civ., a reținut competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță de acelasi grad, aflată în circumscriptia unei curti de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea. Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 25 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale Prin sentința civilă nr. 2722/2022 pronunțată la data de la 15 noiembrie 2022 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al paratei de a raspunde integral, efectiv si punctual la cererea înregistrată cu numarul x, din data de 24.02.2022, la Tribunalul Bihor; să fie obligat pârâtul să emită un raspuns integral, efectiv si punctual la cererea înregistrată cu numarul x, din data de 24.02.2022 la Tribunalul Bihor; să fie obligat pârâtul in temeiul art. 41 din Carta, ca in termen de 15 zile de la pronuntarea sentintei de fond, sa ii elibereze reclamantei, integral, efectiv si punctual, cate o copie conforma cu originalul din fiecare document, inscris, asa cum au fost ele solicitate prin cererea inregistrata cu numarul x,din data de 24.02.2022, la Tribunalul Bihor; potrivit Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public ca asigurarea executarii obligatiilor sa fie stabilita in cuprinsul sentintei de fond; să se stabileasca in cuprinsul sentintei de fond, ca daca in termen de 15 zile de la pronuntarea sentintei de fond, paratul prin reprezentantii sai legali, nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta sa poată fi constrâns la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, sa plateasca in favoarea reclamantei o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu; în subsidiar sa se declare in continutul sentintei de fond, ca reprezentantii legali ai paratului, Tribunalul Bihor, au fost de rea-credinta in momentul inregistrarii prezentei cauze pe rolul instantei; să fie obligat paratul Tribunalul Bihor prin reprezentantii sai legali, sa publice hotararea instantei intr-un ziar/site media de larga circulatie si pe pagina de internei a paratei, ca reparatie nepatrimoniala pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă. Așadar cererea are ca obiect comunicarea unor informații de interes public în temeiul Legii Nr. 544/2001 și raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) din acest act normativ, dar și la prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., față de sediile părților, competența aparține Tribunalului Bihor. S-a reținut că pârâtul este o instanță de judecată (chiar instanța competentă să soluționeze fondul litigiului) prin urmare, în temeiul art. 127 C. proc. civ., reclamantul avea posibilitatea, nu obligația, să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Cum reclamantul a precizat expres în răspunsul la întâmpinare că nu înțelege să se prevaleze de posibilitatea oferită de art. 127 C. proc. civ., opțiunea acestuia rezultând, de altfel, și din faptul că nu a sesizat unul dintre tribunalele care ar fi competente potrivit acestei reglementări, s-a apreciat că, în acest caz, rămân incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, față de care competența în acest dosar aparține Tribunalului Bihor, reținându-se că, potrivit art. 127 C. proc. civ., posibilitatea de a opta pentru o altă instanță este exclusiv la dispoziția reclamantului, deci opțiunea nu ar putea fi făcută de către pârât, prin invocarea excepției de necompetență, cum s-a întâmplat în cauză. Având în vedere norma legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă - de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, s-a reținut că prezenta cerere este de competența Tribunalului Bihor. Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 27 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr. Hotărârea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 254/CA/2023 din 05 mai 2023, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis, de asemenea, excepția de necompetență teritorială, declinând competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Cluj . A constatat existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că obiectul cererii de chemare în judecată constă în comunicarea unor informații de interes public iar art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificări, instituie o competență teritorială alternativă, în sensul în care instanța competentă să soluționeze plângerea este secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității/instituției pârâte, în speță, atât reclamanta cât și pârâtul au sediul în municipiul Oradea, județul Bihor. Având în vedere că pârâtul este Tribunalul Bihor, a reținut ca fiind incidente prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2 1 ) din C. proc. civ. și, chiar dacă reclamanta nu a sesizat un tribunal din raza unei curți de apel din vecinătatea Curții de Apel Oradea, respectiv un tribunal din raza teritorială a Curților de Apel Cluj, Timișoara sau Alba Iulia, este evident că nu dorește ca acest litigiu să se judece de Tribunalul Bihor, în acest sens reclamantul sesizând Tribunalul București. De altfel, în cuprinsul cererii modificatoare (dosar Tribunalul București), reclamanta a menționat expres că pârâtul Tribunalul Bihor este parte litigantă, prin urmare nu are competența să judece prezenta cauză, fiind evidentă opțiunea reclamantei ca prezentul dosar să nu fie judecat de Tribunalul Bihor. Față de aceste aspecte, consideră că Tribunalul Bihor nu este competent teritorial să judece această cauză și apreciază că Tribunalul Cluj este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea, în temeiul art. 127 alin. (2) și alin. (2 1 ) din C. proc. civ., având în vedere și faptul că soluționarea cauzei de către Tribunalul Bihor, în condițiile în care reclamantul nu dorește acest lucru, iar Tribunalul Bihor este și pârât în cauză, ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul dreptului la o instanță independentă. Astfel, în circumstanțele date, soluționarea cauzei de Tribunalul Bihor ridică probleme de aparență de lipsă a independenței instanței, pentru un observator obiectiv. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce succed: Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența". Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei. Înalta Curte reține că acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, reclamanta solicitând comunicarea unor răspunsuri de către instituția pârâtă, precum și eliberarea unor copii de pe niște înscrisuri, astfel cum au fost menționate în cadrul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, în vederea stabilirii instanței competente în soluționarea litigiului devin incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7". Față de aceste dispoziții și având în vedere sediile reclamantei și ale pârâtului, instanța competentă în soluționarea litigiului ar fi Tribunalul Bihor. Cum acesta are chiar calitatea de pârât în cauză, devin aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de C. proc. civ. în materia alegerii de competență, respectiv dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., care reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicată o instanță de judecată în calitate de reclamant sau pârât, rațiunea acestui text de lege constând în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, având în vedere calitatea părții. Astfel, dacă o instanță de judecată are calitatea de pârât într-o cerere care este de competența sa ori a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul va putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află respectiva instanță. Faptul că acțiunea introductivă nu a fost introdusă la una dintre instanțele de același grad cu Tribunalul Bihor, aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate (Cluj, Timișoara sau Alba Iulia), nu înseamnă că partea nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susținut că "Tribunalul Bihor nu este competent să judece prezenta cauză", invocând încălcarea principiului " nimeni nu poate judeca propria sa cauză"(fila x a cererii de chemare în judecată, dosarul Tribunalului București), această poziție fiind menținută și prin Cererea Modificatoare formulată tot în fața Tribunalului București (fila x). Deși este adevărat că instanța pe rolul căreia a fost înregistrată inițial cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București, nu se afla în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, această împrejurare nu este de natură a atrage competența Tribunalului Bihor, contrar opțiunii reclamantei care a susținut că litigiu nu poate fi soluționat de această instanță. Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiile imparțialității justiției și dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Bihor are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât și calitatea de instanță învestită să soluționeze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speță, competent să soluționeze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin urmare, având în vedere că instanța care ar fi competentă să soluționeze litigiul, respectiv Tribunalul Bihor, are calitatea de pârât în cauză, raportat și la intenția reclamantei de a se prevala de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., intenție care rezultă în termeni lipsiți de echivoc din împrejurarea că nu a înregistrat cererea pe rolul Tribunalului Bihor, dar și din poziția exprimată în cadrul cadrul cererii de chemare în judecată și reiterată în cadrul Cererii modificatoare, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate curții din care face parte Tribunalul Bihor. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, raportat la art. 127 alin. (2) și (2) 1 din C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Tribunalul Bihor în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.