Decizia nr. 3421/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 99/2020 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 10.08.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței să constate că pârâtul, ca urmare a declinării soluționării cererii de către Guvernul României, nu a răspuns solicitării sale, pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 554/2004.

Hotărârea recurată Prin sentința nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a, de contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Decizia care face obiectul contestației în anulare Prin Decizia nr. 3584 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Contestația în anulare formulată în cauză Contestatorul a invocat și dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent. În consecință, dat fiind caracterul acesteia de cale de atac de retractare, instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare nu exercită un control de legalitate a deciziei atacate și nici nu cenzurează modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia. Condițiile prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât instanța de recurs a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Prin sentința nr. 99/CA/2020 din 14 octombrie 2020 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a, de contencios administrativ și fiscal. Rezultă, astfel, că acest text legal are în vedere omisiunea instanței de recurs de a examina toate motivele de casare invocate de recurent în termen, respectiv motivele prevăzute expres și limitativ de disp. art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Or, în mod evident, contestația în anulare formulată de către A. nu se circumscrie dispozițiilor legale care reglementează în materie. Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată în recurs nu poate conduce la retractarea hotărârii prin intermediul contestației în anulare, fiind necesară conformarea contestatorului la cerințele imperative prevăzute de dispozițiile legale anterior evocate, în sensul respectării și motivării acestora. În consecință, având în vedere că în cauză nu poate fi vorba de o contestație în anulare în forma prevăzută de dispozițiile legale anterior citate, contestația în anulare formulată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.