ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3570/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.08.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce privește respingerea cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x pentru suma de 25.611,20 RON; obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de soluționare a cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x, prin care să fie admisă la plată și diferența dintre suma de 16.195,95 euro (asigurată prin Polița privind asigurarea de avarii și furt CASCO nr. x/14.10.2015 încheiată cu asigurătorul B.) și suma de 36.388,80 RON acceptată la plată prin Decizia nr. 4534/14.07.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5467 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a fost anulată parțial Decizia nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce privește neaprobarea la plată a despăgubirii suplimentare în cuantum de 15.514,20 RON și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirii suplimentare menționate și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru de 200 RON și onorariul de expert de 500 RON, astfel cum a fost redus.

Împotriva sentinței civile nr. 5467 din 19 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulate de intimatul-reclamant.

În contextul unei succinte relatări a situației de fapt și a prezentării sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto DAT, C. și D., recurentul-pârât a susținut că prima instanța a interpretat greșit dispozițiile legale menționate în condițiile particulare aferente poliței CASCO.

A arătat că soluția instanței de fond este contradictorie, neexistând o analiză temeinică a contestației și, în principal, a corectitudinii solicitărilor intimatului-reclamant și că instanța a avut în vedere un raport de expertiză efectuat în sistemul DAT, diferit de sistemul folosit de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, respectiv sistemul C., iar prin preluarea de către judecătorul de la fond a avantajelor folosirii acestui sistem de către expert, nu s-a păstrat un echilibru, recurentul fiind dezavantajat de acest lucru.

A arătat că prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 au fost aplicate întocmai de către Fondul de Garantare a Asiguraților, precizând că FGA este persoană juridică de drept public ce vine în sprijinul asiguraților și este parte în schema de garantare a asigurărilor, nu instrumentează dosarele în nume propriu și nu are vreun raport juridic cu asiguratul în baza căruia s-ar putea obliga la sume nelimitate, rolul său fiind unul social, de protecție și garantare pentru păgubiții ce fac dovada prejudiciului pretins. Prin preluarea dosarelor de la asigurător, nu preia drepturile și obligațiile asiguratului, ci doar intervine în favoarea persoanelor asigurate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu a fost formulată întâmpinare de către intimatul-reclamant.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 10 iunie 20121, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/13.09.2016, petentul A. a solicitat să fie despăgubit din disponibilitățile FGA cu suma de 62.000 RON reprezentând contravaloarea vehiculului înmatriculat cu nr. x avariat în accidentul de circulație produs la data de 26.06.2016.

La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată Polița privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor E. nr. x/14.10.2015 emisă de B. S.A., valabilă pentru perioada 18.10.2015 - 17.10.2016 .

Urmare a instrumentării dosarului de daună nr. x (nr. unic x, prin Decizia nr. 4534/14.07.2017, FGA a admis cererea de plată numai pentru suma de 36.388,80 RON, respingând cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 25.611,20 RON ca neîntemeiată.

A reținut că suma de 36.388,80 RON reprezintă valoarea maximă a despăgubirilor ce poate fi acordată, "în conformitate cu prevederile art. 8.5. din Condițiile particulare aferente poliței E. x: «Dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică. În acest caz, în calculul Indemnizației se va ține cont de următoarele: (…) b) valoarea de piață/reală a autovehiculului din care se scade valoarea pieselor și subansamblelor (inclusiv a dotărilor opționale/suplimentare cuprinse în asigurare) neavariate, stabilită pe baza Grilei de uzură a Asigurătorului, dacă Asiguratul renunță la repararea autovehiculul; valoarea totală a pieselor și subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% și nici mai mare de 40% din valoarea reală a autovehiculului». În conformitate cu evaluarea efectuată de specialiștii din cadrul FGA în sistemul de specialitate C., valoarea de piață medie este de 60.648 RON. Din această valoare se scade un procent de 40% reprezentând valoarea epavei și a pieselor și subansamblelor neavariate, rezultând valoarea maximă a despăgubirii în cuantum de 36.388,80 lei».

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce privește respingerea cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x pentru suma de 25.611,20 RON; obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de soluționare a cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x prin care să fie admisă la plată și diferența dintre suma de 16.195,95 euro (asigurată prin Polița privind asigurarea de avarii și furt CASCO nr. x/14.10.2015 încheiată cu asigurătorul B.) și suma de 36.388,80 RON acceptată la plată prin Decizia nr. 4534/14.07.2017.

Prin sentința recurată a fost s-a admisă în parte cererea formulată de reclamant, a fost anulată parțial Decizia nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce privește neaprobarea la plată a despăgubirii suplimentare în cuantum de 15.514,20 RON și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirii suplimentare.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de nelegalitate, recurentul-pârât a formulat contraargumente de ordin critic față de considerentele sentinței, cu referire la modul în care prima instanță a interpretat dispozițiile legale menționate în condițiile particulare aferente poliței CASCO.

Așadar, prin criticile formulate, recurentul-pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale antereferite, nu a făcut o analiză temeinică a contestației și, în principal, a corectitudinii solicitărilor intimatului-reclamant și că, având în vedere un raport de expertiză efectuat în sistemul DAT, diferit de sistemul folosit de recurentul-pârât, nu s-a păstrat un echilibru, recurentul fiind dezavantajat de acest lucru, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport cu finalitatea concretă a acestora.

Astfel, chestiunea litigioasă dezlegată de instanța de fond a fost aceea a neacordării sumei de 25.611,20 RON, reprezentând diferența de despăgubire privind contravaloarea vehiculului înmatriculat cu nr. x avariat în accidentul de circulație produs la data de 26.06.2016, cu privire la care s-a considerat că s-a produs daună totală economică.

Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, concluzionând, în mod corect, pe baza probatoriului cu înscrisuri și a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule/circulație rutieră efectuat în dosar asupra prejudiciului care trebuia reparat în baza Poliței privind asigurarea de avarii și furt CASCO nr. x/14.10.2015 încheiată cu asigurătorul B. S.A., intrat în faliment, pe principiul reparării integrale a acestui prejudiciu, reglementat de art. 1385 C. civ.

Amintește Înalta Curte că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților prevede că "Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Totodată, art. 51 alin. (4) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule prevede că "În cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale".

Instanța de control judiciar constată că din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că art. 51 alin. (4) din Norma nr. 23/2014 prevede două modalități alternative de evaluare, în mod corect prima instanță optând pentru sistemul DAT.

Astfel, pentru a se stabili întinderea prejudiciului suferit în urma accidentului, s-a administrat proba cu expertiză tehnică auto din care a rezultat că autovehiculul în discuție a fost asigurat la suma de 16.195,95 euro, adică 71.539 RON la curs de schimb de 4,4171 RON/euro.

În urma evenimentului rutier au rezultat avarii care poziționează autoturismul - aspect, de altfel, necontestat - la starea de "daună totală", în baza devizului de reparații aflat în dosarul de daună.

Valoarea reală/de piață a autoturismului, la momentul producerii evenimentului rutier din data de 26.06.2016, a fost stabilită de expertul tehnic desemnat în cauză pe baza sistemului electronic de evaluare DAT, rezultatul fiind de 14.905 euro, adică 67.618 RON la un curs de schimb 4,5366 RON/euro.

După cum rezultă din Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport nr. 75743/09.12.2016, autoturismul, în starea de după producerea evenimentului rutier, a fost vândut cu prețul de 3.500 euro [adică 15.715 RON la un curs de schimb de 4,49 RON/euro] reprezentând valoarea reală/de piață a epavei .

Față de suma asigurată, suma obținută din comercializarea epavei este de 22% din suma asigurată [16.195,95 euro vs. 3.500 euro], iar față de valoarea reală a autovehiculului la momentul producerii evenimentului rutier, stabilită prin sistemul electronic de evaluare DAT, valoarea epavei este de 23,50% din valoarea reală a autovehiculului la data de 26.06.2016 [67.618 RON vs. 15.715 RON], fiind astfel îndeplinite condițiile de comercializare a autoturismului în starea rezultată din evenimentul rutier, prevăzute de art. 8.5 din Condițiile particulare ale Poliței privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor E. nr. x/14.10.2015 emise de B. S.A., conform cărora contravaloarea pieselor recuperabile poate fi cuprinsă între 10% și 40% din valoarea reală/de piață a autovehiculului.

Răspunzând obiecțiunilor formulate în cauză privind diferențele dintre sistemele C. și DAT, domnul expert F. a arătat că valoarea reală/de piață a autovehiculului presupune luarea în considerare a cererii și a ofertei la momentul producerii evenimentului rutier, iar nu la momentul interogării sistemelor electronice (internet etc.) cu privire la prețurile de vânzare.

Sistemul DAT este sistemul (cel mai) utilizat în evaluarea unui autovehicul second-hand, întrucât are în vedere corectarea prețului de referință cu o serie de coeficienți prin care se particularizează valoarea bunului [corecțiile de vechime, de rulaj, reparațiile anterioare evaluării, corecțiile privind numărul deținătorilor ori dotările suplimentare]. În acest fel, valoarea reală/de piață este particularizată la un anumit autovehicul, iar nu pentru un grup de autovehicule ce îndeplinesc un număr restrâns de parametri ca rulajul ori vechimea, cum se întâmplă în cazul sistemului C.. De asemenea, în cazul evaluării prin sistemul C., se stabilește valoarea reală/de piață la momentul interogării sistemelor electronice (internet etc.), iar nu la momentul producerii evenimentului rutier, astfel cum este în cazul sistemului DAT.

Deoarece sistemele electronice nu livrează informații anterioare interogării, rezultă că datele culese de operator prin sistemul C. sunt cele de la data de 12.05.2017, or, evenimentul rutier a avut loc la data de 26.06.2016. În plus, prin sistemul C. nu se evidențiază dotările suplimentare și, prin urmare, nu se particularizează valoarea autoturismului; alte corecții personalizate a autoturismului.

Prin urmare, în baza sistemului C. a rezultat o valoare reală/de piață de 60.648 RON, iar în baza sistemului DAT a rezultat o valoare reală/de piață de 67.618 RON, diferența în plus de 6.970 RON fiind justificată de momentul adecvat al evaluării [data producerii evenimentului rutier] și de coeficienții detaliați (inclusiv dotările suplimentare) prin care se particularizează valoarea reală/de piață a bunului, aspecte care susțin argumentul că evaluarea concretă în baza sistemului DAT este preferabilă celei generice din sistemul C..

De asemenea, este corect și raționamentul judecătorului fondului în sensul că din suma de 67.618 RON reținută ca fiind valoarea de piață/reală a autovehiculului în baza sistemului DAT urmează să fie scăzută valoarea prevăzută de art. 8.5. din Condițiile particulare aferente poliței E. x/14.10.2015.

Astfel, conform prevederilor contractuale menționate: «Dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică. În acest caz, în calculul Indemnizației se va ține cont de următoarele: (…) b) valoarea de piață/reală a autovehiculului din care se scade valoarea pieselor și subansamblelor (inclusiv a dotărilor opționale/suplimentare cuprinse în asigurare) neavariate, stabilită pe baza Grilei de uzură a Asigurătorului, dacă Asiguratul renunță la repararea autovehiculul; valoarea totală a pieselor și subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% și nici mai mare de 40% din valoarea reală a autovehiculului».

În aceste condiții este evident că pârâtul FGA a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale din Condițiile particulare aferente poliței CASCO, scăzând direct "un procent de 40% reprezentând valoarea epavei și a pieselor și subansamblelor neavariate", în condițiile în care, în concret, astfel cum rezultă din Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport nr. 75743/09.12.2016, epava a fost vândută cu prețul de 3.500 euro .

Art. 8.5. din Condițiile particulare aferente poliței E. x/14.10.2015 prevede doar că "valoarea totală a pieselor și subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% și nici mai mare de 40% din valoarea reală a autovehiculului", neexistând nicio justificare ca recurentul să scadă direct valoarea maximă de 40% din valoarea reală a autovehiculului când, în realitate, autoturismul, în starea de după producerea evenimentului rutier, a fost vândut cu prețul de 3.500 euro, prețul/suma de comercializare reprezentând valoarea reală/de piață a acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că în cauză s-a făcut proba întinderii prejudiciului suferit în urma accidentului de circulație, contrar susținerilor critice ale recurentului-pârât, astfel că nu poate fi susținut ca fiind corect calculul efectuat de pârât în sistemul de specialitate C., cu atât mai mult cu cât folosirea unui asemenea sistem nu este obligatorie în baza unui act normativ.

În concluzie, constată instanța de control judiciar că recurentul-pârât, deși contestă diferența de despăgubire, astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică judiciară, respectiv calculația efectuată în sistemul de specialitate DAT, pe care de altfel îl menționează în motivele de recurs ca fiind utilizat în practică, alături de C. în care recurentul a efectuat propria calculație, nu aduce niciun argument relevant și nu indică nicio dispoziție legală în temeiul căreia, după deschiderea dosarului de daună, respectiv a sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune, ar putea cenzura suma stabilită prin probele administrate în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 5467 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR