ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12 decembrie 2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei FGA nr. 2079 din 11 octombrie 2016, emisă de pârât și obligarea acestuia la plata sumei de 3.566,49 RON, compusă din 2.193,31 RON (despăgubire achitată de A. către asiguratul Casco), 574,65 RON (penalități de întârziere calculate până la data de 03 decembrie 2015) și 798,53 RON (cheltuieli de judecată obținute în dosarul nr. x/2015), precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2165 din 05 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus:

- a respins excepția tardivității invocării motivelor de neconvenționalitate, ca neîntemeiată;

- a respins excepția inadmisibilității invocării motivelor de neconvenționalitate, ca neîntemeiată;

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

- a anulat Decizia nr. 2079/11.10.2016, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților;

- a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să dispună plata sumei de 2.193,31 RON, reprezentând despăgubiri;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.086,06 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 2165 din 05 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, cu consecința reanalizării dosarului de daună, precum și cenzurarea cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că pe de o parte, a intervenit o contradicție între considerentele instanței de fond, care, deși reține că litigiul a prezentat o complexitate relativ redusă, a acordat cheltuieli de judecată într-un cuantum ridicat, iar pe de altă parte, fără să țină cont de dispozițiile art. 451 și art. 452 C. proc. civ., a acordat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, într-un cuantum disproporționat în raport de natura pricinii, de complexitatea acesteia și de munca îndeplinită de către avocat.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 iulie 2020, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de către recurentul-pârât a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. și se taxează cu încă 100 RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa comunicată recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 01 iulie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurentul-pârât nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 18 februarie 2021.

Totodată, recurentul- pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2165 din 05 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul - pârât să plătească intimatei - reclamante A. S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 1736 RON, reprezentând onorariul avocațial, dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2165 din 05 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante A. S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 1736 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.