ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 02.07.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară București a solicitat anularea deciziei de imputare nr. A-3135/14.05.2018, emisă de către Unitatea Militară nr. x București, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2671 din data de 20.12.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară București și a anulat decizia de imputare nr. A-3153/14.05.2018.

Împotriva sentinței civile nr. 2671 din data de 20.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale și Spitalul Militar continuator al UM A București, preluată prin absorbție.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sub acest aspect a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că actul administrativ contestat reprezentat de Decizia de imputare nr. A-3153/2018 este nemotivată, în cuprinsul acesteia fiind indicate toate elementele definitorii pentru stabilirea răspunderii materiale în sarcina reclamantului.

Conform procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A x /27.04.2018, întocmit de către comisia numită la nivelul unității potrivit Ordinului de Zi Pe Unitate nr. 4/04.01.2018, modificat prin Ordinele de Zi Pe Unitate nr. 8/12.01.2018 și nr. 11/17.01.2018, s-a procedat la stabilirea răspunderii materiale în sarcina a 8 persoane, printre care și reclamantul, în cuprinsul căruia sunt menționate prevederile O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor conform cărora "Răspunderea materială se stabilește numai dacă se întrunesc cumulativ următoarele condiții:

a) paguba să fie reală și certă, corect atribuită, determinată cantitativ și valoric;

b) fapta prin care s-a produs paguba să aibă caracter ilegal (ilicit);

c) vinovăția, cu intenție sau din culpă, să fie stabilită cu certitudine în sarcina autorului pagubei;

d) să existe o legătură de cauzalitate între fapta cu caracter ilegal (ilicit) și paguba produsă."

Astfel, nu poate fi reținută motivarea instanței referitoare la ipoteza, greșită că "(...) absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive".

La pagina 16 din procesul-verbal de cercetare administrativă se indică faptul că responsabilitățile farmacistului-șef erau clar reglementate în procedura operațională nr. POA - 33.04.2008, conform căreia acesta era responsabil pentru:

- stabilirea procedurii de eliberare a produselor către secțiile spitalului și comunicarea către personalul de specialitate; în colaborare cu medicii prescriptori, farmacistul șef stabilește metoda de primire, de pregătire și de eliberare a medicamentelor (specifică fiecărei farmacii);

- coordonarea, verificarea și evaluarea întregii activități de eliberare a medicamentelor și a materialelor sanitare.

Atribuțiile farmacistului-șef prevăzute în procedura operațională s-au coroborat cu prevederile art. 39 alin. (3) din Normele privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și a drogheriilor, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 962/2009, emise pentru aplicarea Legii nr. 266/2008 a farmaciei, conform cărora:

"Farmacia comunitară este condusă de farmacistul-șef care desemnează un înlocuitor al său, cu aceeași calificare, pe perioadele absenței sale din farmacie. Farmacistul - șef sau înlocuitorul acestuia răspunde de activitatea farmaciei în ansamblu și de reprezentarea acesteia față de orice control al autorităților competente, neputând fi substituit de o altă persoană de altă profesie."

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. B." a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens se arată că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că din conținutul procesului-verbal de cercetare administrative nr. A x /27.04.2018, care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nu se poate stabili cu certitudine care este fapta ilicită săvârșită de reclamant, precum și că nu este clar ce i se impută reclamantului, la ce date ar fi fost săvârșite eventualele abateri și ce dispoziții legale concrete ar fi încălcat acesta.

Condițiile care trebuie să fie întrunite cumulativ pentru a fi angajată răspunderea materială, conform punctului 6 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 5/1999 au fost respectate și detaliate pe larg în cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A x /27.04.2018, acestea fiind:

a) paguba să fie reală și certă, corect atribuită, determinată cantitativ și valoric;

b) fapta prin care s-a produs paguba să aibă caracter ilegal (ilicit);

c) vinovăția, cu intenție sau din culpă, să fie stabilită cu certitudine în sarcina autorului faptei;

d) să existe o legătură de cauzalitate între fapta cu caracter ilegal (ilicit) și paguba produsă.

Sub acest aspect menționează că lit. a) - d) sunt demonstrate detaliat în conținutul procesului-verbal de cercetare administrativă la paginile 10 - 28.

Sumele reținute de către CASA OPSNAJ sunt de 4.059,35 RON și 4.233,40 RON, potrivit notificărilor nr. x/14.01.2016 și y/25.01.2016, constituie pagubă în patrimoniul Centrului de Boli Cardiovasculare "C.", fiind achiziționate de către Centrul de Boli Cardiovasculare "C." (CCUBCVA) din venituri obținute ca urmare a serviciilor medicale prestate anterior, iar nerecuperarea sumelor cheltuite pentru medicamentele în cauză reprezintă o pierdere a sumelor respective și, în consecință, achiziția și consumul lor au devenit o cheltuială neeconomicoasă pentru instituția sanitară.

Potrivit prevederilor pct. 3 alin. (2) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.5/1999 . . . . . . . . . .se consideră pagube: (..) k) cheltuielile nelegale, neeconomicoase ori eronate de mijloace bănești sau alte valori; (..) m) orice diminuări ale patrimoniului Ministerului Apărării Naționale produse fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare."

Din conținutul tuturor documentelor depuse la dosarul cauzei, cu precădere din cadrul procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A x /27.04.2018, reiese fără putință de tăgadă întreaga argumentație și motivare în fapt și în drept care a stat la baza emiterii deciziei de imputare pe numele intimatului - reclamant.

Astfel, cu titlu de exemplu pârâtul arată că la pag. 7 se menționează:

"Comisia de cercetare administrativă a identificat la dosar raportul nr. x/23.02.2016, întocmit de șeful farmaciei, prin care se solicita modificarea programului informatic al farmaciei, fapt care s-a realizat, începând cu luna martie 2016. însă, această solicitare a fost formulată abia după producerea prejudiciului, respectiv după constatarea raportării eronate de către Casa OPSNAJ. Menționăm că în această perioadă spitalul avea contract de servicii informatice care permitea actualizarea aplicațiilor conform cerințelor beneficiarului."

La pag. 8 se menționează:

"Pentru a evita producerea pagubei, persoanele responsabile de eliberarea medicamentelor din farmacia instituției putea și erau obligate să înscrie pe BPTR-uri loturile și datele de expirare, așa cum de altfel s-a procedat după luna martie 2016, sau, în situația în care ar fi ajuns la concluzia că sistemul informatic nu răspunde cerințelor legale, să sesizeze în scris acest lucru."

La pag. 10 se menționează: "... raportarea incorectă a datelor privind consumul de sevorane din perioada 01.07.2015 - 31.12.2015 a fost rezultatul modului defectuos (incorect) de gestionare a loturilor medicamentului sevorane achiziționat în perioada 2011 - 2015, precum și a informațiilor aferente acestor loturi."

La pag. 14 se menționează:

"... medicamentul Sevorane era gestionat în egală măsură de secția Farmacie (responsabilă în esență de primire și păstrare în depozit) și de secția A.T.I. (responsabilă în esență de administrare Ia pacienți și justificare a consumurilor ...)" "Rezultă de asemenea că circuitul informațiilor comunicate de furnizor prin documentele însoțitoare ale mărfii (de obicei factura) până la raportul lunar transmis la Casa OPSNAJ până la data de 15 ale lunii următoare, implică Farmacia, secția A.T.I. și Biroul Informatică".

În concluzie, reiese fără putință de tăgadă că sunt întrunite condițiile prevăzute la punctul 6 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 5/1999, astfel cum suni sunt prezentate în procesul-verbal al cercetării administrative care este temeinic, legal și serios argumentat pentru motivele mai sus invocate.

La pagina 16 din procesul-verbal de cercetare administrativă se indică faptul că responsabilitățile farmacistului-șef erau clar reglementate în procedura operațională nr. POA - 33.04.2008, conform căreia acesta era responsabil pentru:

- stabilirea procedurii de eliberare a produselor către secțiile spitalului și comunicarea către personalul de specialitate; în colaborare cu medicii prescriptori, farmacistul șef stabilește metoda de primire, de pregătire și de eliberare a medicamentelor (specifică fiecărei farmacii);

- coordonarea, verificarea și evaluarea întregii activități de eliberare a medicamentelor și a materialelor sanitare.

Atribuțiile farmacistului-șef prevăzute în procedura operațională s-au coroborat cu prevederile art. 39 alin. (3) din Normele privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și a drogheriilor, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 962/2009, emise pentru aplicarea Legii nr. 266/2008 a farmaciei, conform cărora:

"Farmacia comunitară este condusă de farmacistul-șef care desemnează un înlocuitor al său, cu aceeași calificare, pe perioadele absenței sale din farmacie. Farmacistul - șef sau înlocuitorul acestuia răspunde de activitatea farmaciei în ansamblu și de reprezentarea acesteia față de orice control al autorităților competente, neputând fi substituit de o altă persoană de altă profesie."

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 09 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei de imputare nr. A-3135/14.05.2018, emisă de către Unitatea Militară nr. x București.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a anulat decizia de imputare nr. A-3153/14.05.2018 reținând în esență nemotivarea actului atacat, deficiență ce atrage nulitatea actului administrativ.

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, din cuprinsul cererilor de recurs rezultă că ambii recurenți au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Dispozițiile O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor statuează în mod expres că "Răspunderea materială se stabilește numai dacă se întrunesc cumulativ următoarele condiții:

a) paguba să fie reală și certă, corect atribuită, determinată cantitativ și valoric;

b) fapta prin care s-a produs paguba să aibă caracter ilegal (ilicit);

c) vinovăția, cu intenție sau din culpă, să fie stabilită cu certitudine în sarcina autorului pagubei;

d) să existe o legătură de cauzalitate între fapta cu caracter ilegal (ilicit) și paguba produsă."

De aceste dispoziții trebuia să se țină cont la emiterea procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A x /27.04.2018, care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, iar în lipsa elementelor care să justifice atragerea răspunderii civile a militarului, nu se poate stabili cu certitudine care sunt faptele imputate reclamantului, dispozițiile legale încălcate și legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciu.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs recurenții-pârâți susțin fără temei că actul administrativ este motivat în fapt și în drept, atât timp cât din paragrafele procesului-verbal de cercetare administrativ citate rezultă aspecte generale, impersonale, și anume faptul că "pentru a evita producerea pagubei, persoanele responsabile de eliberarea medicamentelor din farmacia instituției puteau și erau obligate să înscrie pe BPTR-uri loturile și datele de expirare, așa cum de altfel s-a procedat după luna martie 2016, sau, în situația în care ar fi ajuns la concluzia că sistemul informatic nu răspunde cerințelor legale, să sesizeze în scris acest lucru; precum și faptul că "raportarea incorectă a datelor privind consumul de sevorane din perioada 01.07.2015 - 31.12.2015 a fost rezultatul modului defectuos (incorect) de gestionare a loturilor medicamentului sevorane achiziționat în perioada 2011 - 2015, precum și a informațiilor aferente acestor loturi.", fără a arăta în mod concret care sunt atribuțiile încălcate de către intimatul-reclamant.

În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că din procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A x /27.04.2018 nu se poate stabili ce a generat raportarea eronată către casa de asigurări, respectiv dacă este doar o raportare eronată sau este chiar o culpă medicală, constând în administrarea unor medicamente expirate și nici ce fapte ilicite a săvârșit intimatul-reclamant, fiind făcute aprecieri generice referitoare atât la achiziția nejustificată a medicamentului, cât și la înscrierea datelor în sistemul informatic, verificarea documentelor, darea în consum a medicamentului, întocmirea raportării către casa de asigurări, fără a se preciza însă care au fost atribuțiile și care a fost contribuția concretă a acestuia în fiecare etapă, de la achiziția medicamentului până la întocmirea raportării către Casa OPSNAJ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. B." (Unitatea Militară București) și recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală Juridică împotriva sentinței nr. 2671 din 20 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - BR