ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3526/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 17.03.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

- Anularea Hotărârii CSM nr. 235 din data de 10 decembrie 2019 privind validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- Anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019 privind suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019 în condițiile stabilite prin această hotărâre și recunoașterea hotărârii nr. 54 din data de 26.03.2019 ca hotărâre de suplimentare a locurilor la data anunțării concursului;

- Anularea parțială a concursului și reorganizarea concursului de admitere în magistratură cu respectarea dispozițiilor din regulament;

- Crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru reclamantă.

La data de 11.06.2020, reclamanta A. a depus la dosar o cerere de completare a acțiunii prin care, în raport de conținutul deciziei Curții Constituționale nr. 121/10.03.2020, a învederat că solicită și:

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, la demersurile ce se impun pentru valorificarea rezultatului obținut, suplimentând numărul de posturi în ce privește exprimarea opțiunilor de ocupare a unui post de magistrat, în funcție de posturile vacante așa cum au fost prevăzute în lista suplimentară.

Prin sentința civilă nr. 284 din data de 5 septembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Împotriva sentinței civile nr. 284 din data de 5 septembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

A. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, deși prima instanță a considerat, în mod explicit (paragraful 3 pag. 23 din sentință), ca sunt aplicabile dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 121/2020 cu consecința legală a considerării HCSM nr. 297/2012 drept caducă, aceasta, pe tot parcursul expunerii considerentelor se raportează, în mod exclusiv, la dispozițiile normative ale acestui regulament caduc, ca unic argument în susținerea netemeiniciei acțiunii.

Pentru acest motiv recurenta-reclamantă apreciază că sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care se impune casarea acesteia.

În continuare, recurenta-reclamantă arată că nu a cerut instanței să valideze rezultatul concursului față de aceasta în temeiul Regulamentului și Hotărârilor CSM emise potrivit dispozițiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ceea ce într-adevăr ar fi fost contrar Deciziei nr. 121/2020 a Curții Constituționale, ci a solicitat cenzurarea rezultatului acestui concurs în temeiul dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 303/2004 și validarea rezultatului la concursul de admitere în magistratură, în perioada 28.03.2019-08.07.2019, pe baza notelor obținute la etapa I a concursului și înscrierea sa în lista definitivă a candidaților admiși, în temeiul art. 33 din Legea 303/2004, fiind respectate toate condițiile de fond și formă reglementate de acest text legal.

De asemenea, a arătat care sunt normele legale aplicabile cauzei ca urmare a efectelor Deciziei nr. 121/2020 a Curții Constituționale și care este raționamentul în temeiul căruia înscrierea sa în lista candidaților admiși definitiv este legală. Nu a cerut validarea unor acte nelegale, ci validarea acelor efecte juridice care corespund dispozițiilor legale aplicabile, potrivit art. 1260 C. civ., art. 1325 C. civ., coroborat cu art. 28 din Legea 554/2004.

Condițiile referitoare la reputație și la examenul psihologic trebuie considerate ca fiind îndeplinite, având în vedere că intimatul a dispus înscrierea reclamantei la concurs, iar potrivit art. 15 alin. (3) și (5) din Legea nr. 303/2004, numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite putea fi înscrisă la concurs, astfel încât nu i se poate imputa în vreun fel culpa intimatului în nerespectarea ordinii legale în care se apreciază asupra condițiilor reputației și a examenului psihologic.

Prin urmare, este absolut greșită concluzia instanței de judecată a respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Argumentul instanței de fond potrivit cu care recurenta-reclamantă ar fi trebuit să atace întregul concurs pentru a putea beneficia de dispozițiile deciziei nr. 121/2020 a Curții Constituționale pleacă de la o premisă care încalcă principiul reglementat în art. (1) din Legea 554/2004:

" (l) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

O atare apreciere este vădit exagerată și oricum nu este necesară pentru soluționarea cauzei. Concursul în sine este o realitate juridică pentru că din el s-au generat drepturi și posturi juridice pentru o serie de subiecte de drept. Fără îndoială că pentru acele persoane care au promovat acest examen (chiar organizat pe baza Regulamentului câtă vreme decizia CCR nu era aplicabilă) aceste raporturi juridice sunt facta praeterita, deci raporturi epuizate care nu pot fi afectate. Drept urmare, nu avea motive și nici temei legal să cer anularea întregului concurs, deoarece eu nu a contestat notele celorlalți candidați, așa cum, de altfel nu a contestat nici nota obținută, ori locul obținut de aceasta sau de ceilalți candidați, ci a contestat validarea rezultatului "respins" în ceea ce o privește, rezultat ce se impunea a fi modificat și a fi declarată "admisă".

Ca atare, recurenta-reclamantă învederează că a solicitat anularea parțială a concursului doar cu referire la actele emise de intimat care o prejudiciază (hotărârea de validare, hotărârea nr. 120/2019, nelegalitatea art. 3, 14, 25 din Regulament) și continuarea acestuia - fie sub forma chemării sale în etapa a II-a, fie cu trecerea în tabelul definitiv și validarea sa, fie verificarea celorlalte condiții.

În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs va trece peste aplicarea deciziei CCR, recurenta-reclamantă a solicitat analizarea recursului sub forma prezentată drept motiv B pe verificarea cererii inițiale.

B. Sentința recurată cuprinde considerente contradictorii; a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.).

Deși pârâtul avea posibilitatea legală de a dispune suplimentarea numărului de posturi scoase la concurs chiar și după etapa 1 (conform art. 25 al 2

2

din HCSM 279/2012) în condițiile în care acesta cunoștea situația numărului mare de candidați care au fost declarați admiși la primele probe în concurs, situație care ar fi putut acoperi integral "numărul mare al posturilor de judecător și procuror vacante" (menționat în considerentele HCSM 54/2019) acesta a adopt un act administrativ vătămător fără a oferi în compensație o minimă explicație referitoare la necesitatea adoptării unei astfel de măsuri abia după etapa a doua de concurs.

Caracterul discriminator al suplimentării este evidențiat de alegerea momentului la care pârâtul a luat această decizie respectiv de etapa a doua de concurs în condițiile în care nici un obstacol juridic nu îl împiedica pe acesta să adopte această decizie după susținerea celei de a doua probe din concurs. Practic, prin decizia de suplimentare adoptată de pârât după etapa a doua de concurs și nu după prima etapă acesta a creat o situație juridica diferită pentru două categorii de candidați aflați în situații similare în ceea ce privește îndeplinirea baremelor de selecție după primele două probe din concurs.

Fără a examina aceste aspecte din perspectiva criticilor formulate, instanța de fond, ignorând dispozițiile art. 5 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă" a concluzionat că:

"...în lipsa unor reglementări punctuale ale acestor măsuri, instanța nu are competența de a verifica motivarea suplimentarii numărului de posturi scoase la concurs și nici competența de a cenzura dacă aceste motive subzistau încă de la momentul emiterii hotărârii de organizare a concursului."

Hotărârea CSM nr. 235/2019 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 și 14 din Convenția CEDO privind respectarea principiului securității raporturilor juridice, a existenței/calității legii, al interzicerii discriminării și cel referitor la încălcarea principiului preeminenței dreptului stabilit în Tratatul de Aderare al UE.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 09 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii CSM nr. 235 din data de 10 decembrie 2019 privind validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019; anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019 privind suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019 în condițiile stabilite prin această hotărâre și recunoașterea hotărârii nr. 54 din data de 26.03.2019 ca hotărâre de suplimentare a locurilor la data anunțării concursului; anularea parțială a concursului și reorganizarea concursului de admitere în magistratură cu respectarea dispozițiilor din regulament și crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru reclamantă.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale sau regulamentare prin emiterea Hotărârii CSM nr. 235/10.12.2019 și Hotărârii C.S.M. nr. 120/17.09.2019 după parcurgerea primelor două etape ale concursului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, deși prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 C. proc. civ., din dezvoltarea acestora nu rezultă concret care sunt regulile de procedură ce au fost încălcare și a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității și nici care sunt motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, aspect în raport de care Înalta Curte constată că aceste cazuri de casare sunt invocate pur formal.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că recurenta-reclamantă a participat la concursul de admitere în magistratură organizat în temeiul prevederilor art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (la cave au fost scoase la concurs 82 de posturi), fiind declarată respinsă după prima etapă eliminatorie, ca urmare a neîncadrării în numărul de posturi calculate în temeiul art. 14 alin. (4) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 279/2012, și anume 247 posturi.

Dintre cei 247 de candidați prezenți la susținerea probei interviului, 196 au obținut nota peste 7,00 fiind declarați admiși, iar 51 de candidați au fost declarați respinși. Prin urmare, în temeiul art. 25 alin. (1) din regulament, a fost întocmită lista cuprinzând rezultatele finale ale concursului, publicată simultan pe paginile de internet ale CSM și INM, la data de 14 iulie 2019 și afișată la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea.

Ulterior, după epuizarea celor două etape ale concursului, conform art. 25 alin. (2) din regulament, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 120/2019 s-a dispus suplimentarea locurilor scoase la concurs cu 114 locuri (196 minus 82), candidații respectivi fiind supuși testărilor medicale, psihologice și condiției bunei reputații.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020, având ca obiect prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care Consiliul a fost abilitat să emită regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, s-a reținut că aceste dispoziții legale sunt neconstituționale din perspectiva faptului că reglementarea statutului judecătorilor și procurorilor trebuie să se facă prin lege organică.

Cu alte cuvinte, aspectele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă trebuie reglementate prin lege organică, iar "regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în magistratură".

În ceea ce privește organizarea unui concurs de admitere în magistratură, acest lucru ar implica reglementarea și în legea organică a etapelor sau probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a notelor obținute la fiecare probă.

Din considerentele deciziei sus-menționate se observă că legiuitorul constituțional nu a precizat efecte exceptate de la regula generală, mărginindu-se să invoce prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție referitoare la faptul că dispozițiile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei, dacă legiuitorul nu se conformează în sensul celor arătate mai sus.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a susținut că a solicitat cenzurarea rezultatului acestui concurs în temeiul dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 303/2004 și validarea rezultatului la concursul de admitere în magistratură, în perioada 28.03.2019-08.07.2019, pe baza notelor obținute la etapa I a concursului și înscrierea sa în lista definitivă a candidaților admiși, în temeiul art. 33 din Legea 303/2004, fiind respectate toate condițiile de fond și formă reglementate de acest text legal și a precizat că nu a cerut instanței să valideze rezultatul concursului față de aceasta în temeiul Regulamentului și Hotărârilor CSM emise potrivit dispozițiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ceea ce într-adevăr ar fi fost contrar Deciziei nr. 121/2020 a Curții Constituționale.

Această critică nu poate fi primită atât timp cât situația recurentei-reclamante trebuie analizată în raport de celelalte persoane care au participat la concursul organizat în perioada 28.03.2019-08.07.2019, nu ca o situație particulară.

Decizia Curții Constituționale la care de referă recurenta-reclamantă nu are nicio influență asupra situației sale întrucât, pretinsele motive de nelegalitate ale actelor atacate se subsumează suplimentării numărului de posturi scoase la concurs, în condițiile în care aceasta nu a trecut de prima etapă a concursului.

Cu alte cuvinte, indiferent de modificările care vor putea fi aduse legii, referitoare la probele concursului și modalitatea de contestare a acestora, recurenta-reclamantă nu poate fi admisă la concurs câtă vreme nu a trecut de prima probă pentru că nu s-a încadrat în numărul de posturi scoase la concurs.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a reținut în mod corect că Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020 nu este aplicabilă în speță întrucât problema suplimentarii locurilor scoase la concursul de admitere în magistratură din 2019 nu afectează legalitatea concursului din perspectiva incidenței art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, reclamanta solicitând, admiterea acesteia la concurs, nu desființarea concursului.

Raționamentul logico-juridic al instanței de fond este coerent și complet, fiind aduse argumente față de toate criticile recurentei-reclamante. Astfel, din analiza textelor regulamentare aplicabile și a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 54/2019, a reieșit fără dubiu că intimatul-pârât nu a încălcat principiile transparenței și egalității.

Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 120/2019, de suplimentare a posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură organizat în martie- iulie 2019 cu 114 posturi și nr. 235/2019, de validare a rezultatelor obținute de candidați la acest concurs, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare incidente.

De fapt, recurenta-reclamantă nu a înțeles să solicite anularea întregului concurs din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 121/2020 a Curții Constituționale, ci doar din perspectiva situației în care s-a aflat, cu conotație asupra circumstanțelor suplimentării posturilor scoase la concurs.

Or, modalitatea de desfășurare a concursului de admitere în magistratura precum și respectarea prevederilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, au fost analizate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în procedura de validare a concursului prevăzută de art. 28 din Regulament, fiind emisă astfel Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 235/2019.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 54/26.03.2019, prin care a fost aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură în temeiul art. 33 din Legea nr. 303/2004, prevedea că, în ceea ce privește numărul și posturile în privința cărora se poate dispune suplimentarea în condițiile art. 25 alin. (1) din regulament, Plenul va aproba un număr de 325 de posturi de judecător și un număr de 47 de posturi de procuror, și va dispune ca la stabilirea numărului de posturi din listele suplimentare, distinct pentru instanțe și parchete, corespunzător numărului de candidați admiși după cele două etape ale concursului și care nu s-au încadrat în numărul de posturi scoase la concurs, să fie avută în vedere ponderea 3 judecători la 2 procurori.

De asemenea, suplimentarea putea fi dispusă numai în limita posturilor de judecător și procuror din listele suplimentare, care sunt efectiv vacante, adică: nu au fost ocupate prin alte modalități până la data la care se va dispune suplimentarea, ordinea de suplimentare fiind ordinea din listele suplimentare.

Art. 14 alin. (4) din regulament a fost respectat, după prima etapă eliminatorie fiind declarați admiși în etapa a II-a un număr de 247 de candidați, adică triplul numărului de posturi scoase la concurs (82 de posturi), însă reținându-se că recurenta-reclamantă a fost declarată respinsă, după prima etapă eliminatorie, la etapa de testare a raționamentului logic, aceasta nu s-a încadrat în numărul de candidați sus-menționat.

Or, sub acest aspect, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante în sensul că atât timp cât intimatul-pârât a dispus înscrierea acesteia la concurs, iar în raport de art. 15 alin. (3) și (5) din Legea nr. 303/2004, numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite putea fi înscrisă la concurs, nu poate suplini îndeplinirea condițiilor referitoare la reputație și a examenului psihologic ce sunt prevăzute în cadrul etapei ulterioare probei eliminatorii de tip grilă, având în vedere că înscrierea la concurs s-a realizat în urma verificării unor condiții generale.

Cu alte cuvinte, pentru candidații care nu au promovat prima etapă obligatorie, în sensul că nu s-au încadrat în numărul calculat conform art. 14 alin. (4) din regulament, nu se mai poate pune problema suplimentării posturilor în condițiile regulamentului.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din regulament, "Numărul și lista posturilor scoase la concurs se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Direcției de resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Prin aceeași hotărâre se pot stabili și alte posturi vacante de la instanțe și parchete unde există dificultăți de ocupare, în privința cărora Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune suplimentarea, în ordinea, condițiile și limitele stabilite prin hotărâre.

Prevederile art. 25 alin. (2) din același text normativ stipulează că "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune suplimentarea posturilor scoase la concurs: a) în situația în care mai mulți candidați au obținut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două etape ale concursului: b) în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a II-a."

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că din cuprinsul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 235/2019 nu rezultă că ar fi fost încălcat principiul transparenței, în speță fiind respectate întocmai prevederile art. 3 alin. (2), (4) și (5), precum și art. 25 alin. (1) din regulament.

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că intimatul-pârât nu a încălcat nicio dispoziție legală sau regulamentară atunci când a emis actele atacate de către recurenta-reclamantă, Consiliul având o deplină libertate administrativă de a decide dacă organizează un concurs de admitere în magistratură și câte posturi vor fi destinate ocupării prin acel concurs.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 284 din 5 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - BR