ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 28.01.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), solicitând următoarele: - anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 120/17.09.2019 de suplimentare cu 114 locuri a posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură desfășurat în perioada 28 martie -08 iulie 2019 - anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 235/10.12.2019 de validare a concursului de admitere în magistratură din sesiunea 28 martie - 08 iulie 2019 - obligarea CSM să suplimenteze posturile scoase la concurs cu 345 de locuri - înscrierea reclamantei în tabelul rezultatelor probei eliminatorii cu rezultatul "admis/validat" și crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba "interviului" pentru reclamantă - suspendarea procedurii de desfășurare a concursului și a Hotărârii nr. 120/17.09.2019.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 72/F-C din 27 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Calea de atac exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 72/F-C din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, completată și precizată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția judecătorului de la fila x ds. recurs s-a fixat termen de judecată la data de 07 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 14 martie 2022 s-a înregistrat la dosar cererea de renunțare la cererea de chemare în judecată, formulată de recurenta-reclamantă A.. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatului-pârât ConsiliuL Superior al Magistraturii, la data de 21 martie 2022, care a luat act de cererea de renunțare și a precizat că este de acord cu cererea de renunțare prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 24.03.2022 . 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți Analizând cererea de renunțare la judecarea cererii formulată în dosarul nr. x/2020 declarată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reține următoarele: Legea recunoaște reclamantei, ca expresie a principiului disponibilității, dreptul de a renunța la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligată să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act de procedură de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă, în mod vădit, intenția de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecății și în orice proces civil. Sesizată fiind cu soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte constată că la data de 14 martie 2022, recurenta-reclamantă A. a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020. În susținerea cererii de renunțare, recurentul a invocat art. 406 C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatulu-pârât Consiliul Superior al Magistraturii la data de 21 martie 2022, acesta exprimându-și punctul de vedere față de această cerere în sensul că este de acord cu această cerere. Având de analizat cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Potrivit alin. (2) și (3) al sus indicatului text normativ obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecarea cererii sale sau la însuși dreptul pretins, în condițiile legii. În egală măsură, instanța de control judiciar are în vedere în acest sens și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiași text de lege, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. De asemenea, Înalta Curte, în raport de conduita procesuală a intimaților, care nu au formulat un punct de vedere față de cererea de renunțare la judecată, ce le-a fost comunicată, în virtutea prevederilor tezei finale a alin. (4) al art. 406 C. proc. civ., constată existența acordului tacit al intimaților la renunțare. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecata cererii de chemare în judecată și implicit a se dipune anularea sentinței nr. 72/F-C din 27 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.