ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3102/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 2 octombrie 2019, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), a solicitat:

- anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019, privind suplimentarea a 114 posturi scoase la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 28 martie - 08 iulie 2019, ca nelegală;

- recunoașterea ca unic valabilă a Hotărârii CSM nr. 54 din data de 26.03.2019, anterioară concursului, cu privire la suplimentarea unui număr total de cel puțin 196 posturi;

- crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru reclamant; suspendarea procedurii de desfășurare a concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- suspendarea Hotărârii nr. 120/17.09.2019 adoptată de către CSM în plenul ședinței cu aceeași dată, pentru cele 114 (196-82) posturi suplimentate nelegal după a doua etapă de concurs.

1.2. Prin cererea completatoare înregistrată la data de 1 noiembrie 2019, reclamantul A. a solicitat:

- suspendarea procedurii de desfășurare a concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- suspendarea Hotărârii CSM nr. 120/17.09.2019;

- anularea parțială a Hotărârii CSM nr. 120/17.09.2019;

- adoptarea unei noi hotărâri prin care suplimentarea locului de posturi să se realizeze cu respectarea art. 14 alin. (4) și ale celorlalte prevederi aplicabile din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor de admitere în magistratură, adoptat de C.S.M aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, cu modificările și completările ulterioare;

- recunoașterea ca unic valabilă a Hotărârii CSM nr. 54/26.03.2019, anterioară concursului, cu privire la suplimentarea unui număr total de cel puțin 196 posturi;

- recunoașterea pentru reclamant a dreptului de a participa la proba interviului în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019, cu consecința obligării pârâtului de a-l primi la susținerea probei interviului în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. La data de 28 noiembrie 2019, s-a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta B., prin care s-a solicitat:

- anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019 (nepublicată încă pe site-ul CSM), privind suplimentarea cu numai 114 posturi scoase la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 28 martie - 08 iulie 2019, ca nelegală, cu consecința recunoașterii ca unic valabilă a Hotărârii CSM nr. 54 din data de 26.03.2019, anterioară concursului, cu privire la suplimentarea unui număr total de posturi în legătură cu care se poate dispune suplimentarea, respectiv 345 posturi;

- constatarea nelegalității modului în care au fost determinate, subiectiv numărul de posturi în legătură cu care a fost dispusă suplimentarea, astfel cum a fost dispusă prin această hotărâre, respectiv, Hotărârea nr. 20 din 17 septembrie 2019, iar nu în conformitate cu procedura de suplimentare a posturilor în raport de criteriul obiectiv ce rezultă din Hot. 54/2019 cu numărul de 345 posturi în privința cărora se putea dispune suplimentarea;

- crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru intervenientă, potrivit Regulamentului de organizare a concursului.

La termenul de judecată din 5 decembrie 2019 în baza art. 61 alin. (2) coroborat cu art. 64 C. proc. civ., instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală, dar apreciind că judecarea acțiunii principală este întârziată prin cererea de intervenție, a dispus disjungerea acesteia din urmă, în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (2) C. proc. civ., dispunându-se formarea unui nou dosar pe rolul aceluiași complet.

Prin sentința civilă nr. 318 din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin considerentele aceleiași sentințe, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 318 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, se susține că Hotărârea CSM nr. 120/2019 produce efecte cu privire la reclamant, deoarece suplimentarea numărului de posturi după etapa interviului, cu nerespectarea art. 14 alin. (4) și art. 25 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 279/2012, îl prejudiciază direct. Dacă suplimentarea numărului de posturi s-ar fi dispus anterior desfășurării concursului și nu după etapa interviului, la interviu ar fi putut participa 392 de candidați, situație în care și reclamantul, aflat pe poziția 380, era eligibil pentru a participa la această probă.

În opinia recurentului-reclamant, Plenul CSM a aprobat scoaterea la concurs a unui număr de 82 de posturi de judecător și procuror și, pe listele suplimentare, a unui număr de 372 posturi, în contextul promovării după primele două probe a unui număr de peste 600 de candidați; ca atare, a fost viciată grav procedura de desfășurare a concursului.

Hotărârea CSM nr. 120/2019 este nelegală întrucât suplimentarea posturilor se putea face doar în două situații, conform art. 25 din Regulament, și anume egalitatea de medii sau întrunirea criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (3) teza a II-a din Regulament, situații neregăsite în speță. Din analiza cronologică a textului indicat, rezultă că suplimentarea numărului de posturi trebuia făcută înainte de afișarea listei cu rezultatele definitive la interviu. Prin dispunerea verificării condițiilor de bună reputație fără ca Plenul CSM să dispună suplimentarea posturilor, se poate interpreta că la concurs nu au fost scoase doar 82 de posturi, ci și celelalte posturi de pe listele suplimentare, astfel încât trebuia să participe la interviu candidații admiși la cele două probe anterioare, în limita dublului numărului de posturi scoase la concurs.

Consideră recurentul-reclamant că Hotărârea nr. 120/2019 a schimbat algoritmul de determinare a concurenților care au fost declarați admiși pentru etapa a doua, astfel cum este reglementat de art. 14 alin. (4) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 279/2012. Astfel, Hotărârea nr. 120/2019 nu este una de suplimentare a posturilor, ci de validare a posturilor pe care comisia de concurs a hotărât să le ocupe, aparținând, sub aspect decizional, comisiei de concurs și nu Plenului CSM.

Referitor la cererea de suspendare a procedurii de desfășurare a concursului de admitere în magistratură, consideră recurentul-reclamant că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și al pagubei iminente, expunând succint aspectele anterior prezentate cu privire la efectele produse asupra situației sale de suplimentarea numărului de posturi după proba interviului, iar nu anterior desfășurării acestei probe.

3.2. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Susține recurentul-pârât că Hotărârea nr. 120/2019 nu este act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă o operațiune administrativă premergătoare adoptării actului de validare a concursului, nesusceptibilă de a produce efecte prin ea însăși. Actul administrativ care produce consecințe juridice este Hotărârea Plenului CSM nr. 235/2019 de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, aceasta putând fi atacată în condițiile Legii nr. 554/2004.

Recurentul-pârât face trimitere la deciziile nr. 1184/2016, nr. 1140/2016, nr. 3125/2016 și nr. 1972/2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care, în opinia sa, susțin concluzia caracterului de operațiune administrativă premergătoare a hotărârii CSM contestată în cauză și concluzionează în sensul inadmisibilății acțiunii prin care se solicită anularea/suspendarea unei astfel de operațiuni, iar nu a unui act administrativ.

4.1. Prin întâmpinarea formulată în dosarul instanței de recurs, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

4.2. Recurentul-reclamant A. nu a depus întâmpinare în cauză, însă, prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 25 mai 2021, a prezentat argumente în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, susținând, în esență, că hotărârea CSM atacată are natura juridică a unui act administrativ, astfel cum este definitiv de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată și recursurile declarate în cauză, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte apreciază că problema litigioasă a inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât în fața instanței de fond și reiterată în calea de atac, are prioritate în raport de aspectele de fond ale cauzei, motiv pentru care este necesară analiza primară a recursului incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Examinând criticile expuse prin calea de atac incidentă, Înalta Curte reține că problema de drept disputată de părți privește natura Hotărârii nr. 120/2019, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la care reclamantul a susținut că întrunește toate caracterele unui act administrativ tipic (opinie la care s-a raliat și prima instanță), în timp ce pârâtul a contestat această calificare, susținând că hotărârea CSM reprezintă doar o operațiune administrativă premergătoare, fiind inadmisibilă atacarea sa în contencios administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Prin Hotărârea CSM nr. 120/2019, ce face obiectul acțiunii în anulare, s-a hotărât suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură din perioada 28 martie - 8 iulie 2019, cu un număr de 114 posturi, fiind aprobate și listele acestor posturi pentru judecători, respectiv procurori. Nemulțumit de modul în care a fost suplimentat numărul de posturi, reclamantul a solicitat anularea acestei hotărâri, considerând, în esență, că suplimentarea numărului de posturi trebuia făcută înainte de susținerea probei interviului, iar nu ulterior și că algoritmul de suplimentare este viciat.

Analizând caracteristicile intrinseci ale Hotărârii CSM nr. 120/2019, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, anterior citate, Înalta Curte constată că această hotărâre nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, distinct de alte acte, nefiind suficientă împrejurarea că a fost emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică. Hotărârea CSM contestată intră în sfera operațiunilor administrative care se desfășoară în vederea emiterii actului administrativ susceptibil de a face obiectul controlului judecătoresc.

În privința concursurilor organizate de către Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, care, în măsura contestării sale la instanța competentă, poate determina aplicabilitatea prevederilor art. 18 alin. (2) din legea nr. 554/2004, atunci când persoana vătămată consideră că se impune verificarea și a legalității operațiunilor administrative realizate pentru emiterea respectivului act.

Înalta Curte reține, în acord cu practica sa constantă în materie (a se vedea în acest sens deciziile invocate și de recurentul-pârât, respectiv deciziile nr. 1184/2016, nr. 1140/2016, nr. 3125/2016 și nr. 1972/2015), că cererea de examinare a legalității Hotărârii CSM nr. 120/2019 are un caracter inadmisibil, cât timp actul administrativ pentru care a fost adoptat acest act premergător (hotărârea de validare a concursului) nu a fost încă emis sau, deși a fost emis, nu a fost contestat.

În concluzie, instanța de fond a dat o greșită dezlegare excepției inadmisibiltății, invocate de pârât, câtă vreme acțiunea viza atacarea unei hotărâri care nu întrunește caracteristicile unui act administrativ tipic. De altfel, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond nu a contestat împrejurarea că hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ ce poate fi atacat potrivit Legii nr. 554/2004, însă a apreciat că, dacă Hotărârea nr. 120/2019 are caracterul unei operațiuni administrative și nu poate fi atacată individual, atunci acțiunea ar fi prematură, iar nu inadmisibilă. Așadar, respingerea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității nu s-a întemeiat pe natura juridică de act administrativ a Hotărârii CSM nr. 120/2019, ci pe un considerent de ordin strict procedural, referitor la sancțiunea ce intervine în cazul formulării unei acțiuni îndreptate împotriva unui act premergător (prematuritate sau inadmisibilitate).

Înalta Curte mai reține că recurentul-reclamant A. a susținut că Hotărârea CSM nr. 120/2019 este act administrativ, întrucât prin modalitatea în care s-a dispus suplimentarea posturilor, această hotărâre l-a prejudiciat. Însă, instanța de recurs constată că, și în situația în care s-ar aprecia eronată modalitatea de suplimentare a numărului de posturi scoase la concurs, actul administrativ care produce efecte juridice este hotărârea de validare a concursului, prin care toate măsurile organizatorice anterioare (inclusiv suplimentarea numărului de posturi) sunt confirmate, iar nu actele premergătoare, prin care s-au dispus aceste măsuri.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, criticile formulate fiind întemeiate sub aspectul inadmisibilității acțiunii, motiv pentru care, consecutiv admiterii recursului incident, se impune reformarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

Consecința admiterii recursului incident este aceea a respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantul A., fără a mai proceda la examinarea criticilor formulate de reclamant în calea de atac.

Aceste critici privesc aspecte de fond ale cauzei, fiind prezentate argumente în susținerea caracterului nelegal al Hotărârii CSM nr. 120/2019 și a temeiniciei cererii de suspendare a procedurii de desfășurare a concursului. Or, din moment ce Înalta Curte a constatat că hotărârea atacată nu are natura juridică a unui act administrativ și că acțiunea în anulare/suspendare este inadmisibilă, analiza acestor critici este lipsită de finalitate, soluția de inadmisibilitate făcând de prisos examinarea argumentelor de nelegalitate a hotărârii contestate.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, va casa sentința recurată și, în rejudecarea pricinii, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca fiind inadmisibilă.

Totodată, pentru motivele anterior expuse, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 318 din 9 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 318 din 9 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr. 318 din 9 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și în rejudecare respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca fiind inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.