ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3492/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3492/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal la data de 24.06.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a solicitat: anularea Deciziei nr. x/27.04.2016, prin care a fost respinsă contestația administrativă, anularea, în parte, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în ceea ce privește neregula și creanța în valoare bugetară de 561.998,31 RON, compusă din cheltuieli neeligibile reprezentând - 401.630,83 RON, la care se adaugă 57.163,84 RON contravaloare TVA neeligibil, contravaloare rate leasing decontate, 91.588,78 RON, la care se adaugă TVA eligibil în valoare de 21.981,32 RON, cheltuieli neeligibile cu materiale publicitare, contravaloarea personalizării acestora și a serviciilor de organizare a conferinței finale a proiectului, înlăturarea obligației de plată a creanței în valoare de 561.998,31 RON și obligarea pârâtului la plata sumei de 504.834,46 RON, dedusă din rambursările ulterioare, în condițiile art. 41 din O.U.G. nr. 66/2011.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 85 din 14.04.2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 85 din 14.04.2017 a declarat, la data de 9.10.2018, recurs reclamanta A., solicitând, prin invocarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, în rejudecare cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea Deciziei nr. x/27.04.2016 prin care a fost respinsă contestația administrativă, anularea, în parte, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în ceea ce privește neregula și creanța în valoare bugetară de 561.998,31 RON, compusă din cheltuieli neeligibile reprezentând - 401.630,83 RON, la care se adaugă 57.163,84 RON contravaloare TVA neeligibil, contravaloare rate leasing decontate, 91.588,78 RON, la care se adaugă TVA eligibil în valoare de 21.981,32 RON, cheltuieli neeligibile cu materiale publicitare, contravaloarea personalizării acestora și a serviciilor de organizare a conferinței finale a proiectului, înlăturarea obligației de plată a creanței în valoare de 561.998,31 RON și obligarea pârâtului la plata sumei de 504.834,46 RON, dedusă din rambursările ulterioare, în condițiile art. 41 din O.U.G. nr. 66/2011.
Apărările formulate în cauză
În cauză intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării a formulat, la data de 11.12.2018, întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de recurenta A., față de inexistenta unei motivări care să se încadreze în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. De asemenea, din perspectiva analizei în fond a recursului, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat și menținerea, drept temeinică și legală, a sentinței civile nr. 85 din 14.04.2017.
Procedura în fața instanței de recurs
5.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 C. proc. civ., iar termenul de judecată din data de 9.06.2021, în ședință publică, cu citarea părților, a fost fixat prin rezoluția din data de 18.02.2019.
5.2. Prin adresa comunicată recurentei la data de 2 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a adus la cunoștința acesteia stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă recursului declarat în cauză;
Soluția instanței de recurs
Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Prin adresa comunicată recurentei A. la data de 2 iunie 2021, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoștința acesteia obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 85 din 14 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Înalta Curte observă că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, nu a solicitat acordarea de facilități la plata acesteia și, până la termenul de judecată acordat, nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 85 din 14 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care nu se mai impune a fi analizată excepția tardivității recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 85 din 14 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.