ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5759/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2016, reclamanta Universitatea din Petroșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, admiterea contestației, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. OI/5842/SICSN724.06.2016 prin care s-a stabilit o creanță bugetară în valoare totala de 385.430,20 RON în sarcina sa, înlăturarea obligației de la plata creanței în valoare de 385.430,20 RON. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 157 din 9 iulie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată reclamanta Universitatea din Petroșani, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, având ca obiect anularea deciziei nr. x/15.09.2016, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. OI/5842/SICSN724.06.2016, în care s-a stabilit o creanță bugetară în valoare totală de 385.430,20 RON în sarcina reclamantei. 1.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 157 din 9 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea din Petroșani, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și păstrarea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. 1.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta Universitatea din Petroșani împotriva sentinței nr. 157 din 9 iulie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că părțile legal citate, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2021, Înalta Curte, constatând că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei, deși au fost legal citate, și nici nu s-a solicitat, prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 03.03.2021, judecarea în lipsă, a apreciat că nu se poate da curs cererii de reluare a judecății, motiv pentru care a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea din 25 noiembrie 2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă, și cu atât mai puțin, a unei cereri de amânare a judecății pentru imposibilitatea medicală de prezentare a apărătorului, întemeiate pe decizia de confirmare a măsurii de izolare depusă la dosar abia la data de 17 noiembrie 2021. De altfel, se constată că recurenta-reclamantă nu a învederat prin cele două cereri de redeschidere a judecății, formulate la 3 martie 2021 și la 25 iunie 2021, respectiva imposibilitate obiectivă de prezentare a apărătorului invocată la data de 17.11.2021, iar încheierea de ședință din 25 noiembrie 2020, prin care s-a dispus măsura suspendării i-a fost legal comunicată. Excepția perimării a fost invocată din oficiu de instanța de recurs, prin raportare la data de 25 noiembrie 2020, data la care a fost dispusă măsura suspendării judecării cauzei și de la care a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 mai 2021. De altfel, chiar dacă s-ar considera dovedită imposibilitatea de prezentare invocată, față de cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., termenul de perimare ar fi fost oricum împlinit la data de 8 iunie 2021, în condițiile în care prin cererea de repunere pe rol formulată de recurenta - reclamanta Universitatea din Petroșani, la data de 3 martie 2021, nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, motiv pentru care s-a apreciat că aceasta nu a fost făcută cu scopul real de a se continua judecata. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.