Decizia nr. 1998/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 13/2018 a Curții de Apel Alba

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 10886/28.02.2017 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate. În subsidiar, în temeiul drepturilor conferite reclamantei de dreptul Uniunii Europene, a solicitat obligarea pârâtei să renunțe la recuperarea/să anuleze creanța constatată prin procesul-verbal antemenționat, în cuantum de 6.297.182,15 RON.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 13 din data de 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a anulat Decizia nr. 10886/28.02.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2016, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 13 din data de 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, arată că neregula ce a determinat retragerea finanțării a fost aceea că activitățile proiectului reclamantei, finanțat din fonduri europene, se circumscriu codului CAEN 4399 "Alte lucrări speciale de construcții n.c.a", care nu se regăsește printre codurile CAEN eligibile, conform dispozițiilor Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 477/2009 privind aprobarea schemei de ajutor de stat "Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții realizate în IMM". Intimata-reclamantă a susținut că respectivul cod CAEN ar fi fost stipulat expres printre cele eligibile în Ghidul solicitantului POSCCE 2007-2013, Axa prioritară 1 - Un sistem de producție inovativ și ecoeficient, Domeniul major de intervenție D1.1, Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, Operațiunea Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile, ghid aprobat prin Ordinul nr. 1031/23.05.2011, emis de ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri. Recurentul arată că ordinul ultim menționat nu avea cum să statueze asupra eligibilității activităților economice circumscrise codului CAEN 4399, așa cum eronat a susținut reclamanta și a stabilit instanța de fond, întrucât art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008 exclude eligibilitatea activităților economice corespunzătoare acestui cod CAEN. Instanța de fond a anulat actele administrative atacate, valorificând motivele de nelegalitate de ordin substanțial invocate de către reclamantă și reținând că aceasta nu ar fi încălcat dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008, când a solicitat finanțare nerambursabilă pentru o activitate corespondentă codului CAEN 4399. Instanța de fond nu a analizat corespunzător apărările pârâtului, considerând greșit că toate criteriile de eligibilitate referitoare la solicitant și la proiect sunt prevăzute în Ghidul solicitantului, în condițiile în care acest ghid detaliază numai modalitatea de derulare a schemei de ajutor de stat. Ghidul solicitantului se întemeiază pe o seamă de reglementări de nivel european (Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, Regulamentul Consiliului nr. 1605/2002, Regulamentul CE nr. 2342/2002, Regulamentul CE nr. 1828/2006, Regulamentul CE nr. 1628/2006, Regulamentul CE nr. 1998/2006, Regulamentul CE nr. 1177/2009) și pe reglementări naționale, între care Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 477/2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat. Din conținutul acestui ultim act normativ nu reiese o obligativitate de transpunere a prevederilor sale în cuprinsul Ghidului solicitantului, cele două documente fiind interdependente sub aspectul aplicabilității. În consecință, ceea ce se prevede în Ordinul nr. 477/2008 trebuie respectat, fără excepție, de fiecare beneficiar care a aplicat în cadrul POSCCE, coroborat cu ceea ce prevede Ghidul solicitantului, acesta din urmă nefiind în măsură să aducă modificări schemei de ajutor de stat în baza căreia se acordă ajutorul financiar nerambursabil. Schema de ajutor de stat a fost aprobată în conformitate cu Regulamentul CE nr. 1628/2006 și cu POSCCE aprobat prin decizia Comisiei Europene nr. 3472/2007. Judecătorul fondului nu a ținut seama că ajutorul financiar nerambursabil s-a acordat în baza schemei de ajutor aprobată prin Ordinul MEF nr. 477/2008. În ceea ce privește eligibilitatea proiectului, reținută de judecătorul fondului conform Capitolului II.2 din Ghidul solicitantului, secțiunea F, Diviziunea 42,43, în care ar figura ca eligibile toate codurile CAEN, arată că instanța a apreciat greșit asupra fondului întrucât nu a ținut cont de atenționarea relevantă menționată în subsolul codurilor CAEN (rev. 2), care arată fără echivoc că eligibilitatea unei activități nu este echivalentă cu eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelei activități, în acest sens recomandându-se consultarea Listei cheltuielilor eligibile de la Cap. IV și că nu se finanțează activitatea de construcție fără cea de achiziționare de echipamente sau doar activitatea de instruire a personalului operativ, fără achiziționare de echipamente, dar se finanțează proiectele care implică numai achiziționarea de echipamente/tehnologii. Potrivit Capitolului IV din Ghidul solicitantului, pentru a fi eligibile cheltuielile trebuie să facă parte dintre cele menționate în Ordinele nr. 184/2008 și nr. 477/2008, cu modificările aduse prin Ordinul nr. 478/2008. Având în vedere considerentele succinte reținute sub acest aspect de prima instanță, care în opinia recurentului sunt contradictorii ori străine de natura cauzei, precum și date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul consideră că exigența fundamentală a contradictorialității nu a fost respectată, iar soluția pronunțată nu este fundamentată pe mijloacele de probă administrate, nefiind motivată propriu-zis, ceea ce demonstrează fără echivoc că a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil. În ceea ce privește obligația de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat printr-o practică nelegală, judecătorul fondului a citat o jurisprudență a CJUE inaplicabilă speței deduse judecății. În acord cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul de bază al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor neeligibile efectuate de beneficiar. Definiția neregulii cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care este o preluare a prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1086/2006 al Consiliului, arată că neregula este orice încălcare a unei dispoziții de drept unional, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic și care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Obligația de recuperare a fondurilor europene există în toate cazurile de constatare a unor nereguli, fără a fi necesară probarea existenței vreunui prejudiciu. În ceea ce privește buna-credință a intimatei-reclamante reținută de judecătorul fondului din perspectiva corectei folosiri a sprijinului financiar, recurentul arată că în mod greșit prima instanță a reținut culpa autorității de management prin neintroducerea prevederilor Ordinului nr. 477/2008 care a aprobat schema de ajutor de stat în cadrul Ghidului solicitantului. Odată ce s-a stabilit că există o neregulă, respectiv pentru codul CAEN 4399 nu se putea acorda sprijinul financiar potrivit excepției prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008, se impune retragerea sumei plătite cu titlu de finanțare nerambursabilă, fiind nerelevant că proiectul a trecut de toate fazele de verificare. Autoritatea de management este în drept să verifice și ulterior, în temeiul art. 59 și art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, respectarea de către beneficiarul finanțării a normelor legale. Relevant este că activitățile prestate de beneficiara finanțării atât în cadrul codului CAEN 7732 cât și în cadrul codului CAEN 4399 nu sunt eligibile potrivit capitolului II.2 subpct. 2 din Ghidul solicitantului, dispoziții pe care beneficiara a declarat că le cunoaște și pe care și le-a asumat la semnarea contractului de finanțare.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. În motivare arată că recurentul-pârât, deși recunoaște că evaluarea proiectului a fost efectuată în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, trece sub tăcere că acest act normativ este unul de forță juridică egală cu OMEF nr. 477/2008, care emană de la același emitent. Prin urmare, ultimul act normativ amintit a fost modificat implicit prin Ordinul nr. 1031/2011, care aprobă Ghidul solicitantului. Or, Ghidul solicitantului a constituit temeiul legal al finanțării obținute, alegațiile recurentului-pârât referitoare la existența unei abateri de la normele de finanțare fiind forțate și inechitabile. Chiar prevederile art. 29 alin. (7) din OMEF nr. 477/2008 prevăd că detalierea modalității de derulare a schemei de ajutor se realizează prin Ghidul solicitantului, iar Ghidul solicitantului a stabilit clar eligibilitatea activităților economice circumscrise codului CAEN 4399 (prevăzând eligibilitatea tuturor codurilor CAEN componente ale diviziunii 43). Recurentul afirmă fără temei că principiile securității juridice și protecției încrederii legitime nu ar fi incidente în cauza dedusă judecății, de vreme ce acestea sunt principii de bază ale dreptului Uniunii Europene. Instanța de fond a făcut o corectă și judicioasă aplicare a dreptului Uniunii și a jurisprudenței CJUE, reținând, prin prisma stării de fapt dovedite în cauză, a bunei credințe a intimatei-reclamante și a erorii autorității, că principiile amintite se opun la o eventuală restituire a fondurilor obținute. În măsura în care instanța de recurs ar avea îndoieli cu privire la aplicarea dreptului unional, intimata-reclamantă solicită să se recurgă la mecanismul cooperării dintre instanța națională și cea unională, respectiv să se inițieze procedura de obținere a unei hotărâri preliminare a CJUE asupra următoarelor întrebări: "1. Articolul 2 punct 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care definește neregularitatea ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului, pot fi interpretate ca opunându-se unei norme interne precum art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011, care definește neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, instituind neregularitatea și sancțiunea restituirii sumelor finanțate de către beneficiar și în ipoteza absenței oricărei culpe a beneficiarului și generarea neconformității din culpa exclusivă a autorităților interne implicate? 2. În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, și în ipoteza unui beneficiar al finanțării de bună-credință, care s-a bazat pe diseminarea de către statul membru a criteriilor de eligibilitate stabilite la nivel național prin reglementări succesive (Ordinul MEF nr. 477/2008 și Ordinul MECMA nr. 1031/23.05.2011) cât și a unei erori a statului membru cu caracter sistemic, care sunt măsurile pe care instanța internă este obligată a le lua față de autoritatea română desemnată pentru administrarea POSC CCE 2007-2013: - anularea creanței constatate prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în acord cu art. 122 par. 2 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013, art. 70 par. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, art. 92 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii; - renunțarea la recuperarea creanței, în acord cu principiul unional al proporționalității (art. 5 TUE), art. 13 par. 2 precum și par. 65 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, art. 80 alin. (2) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului european și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 91, 92 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii ?" Intimata-reclamantă reia susținerile potrivit cărora recuperarea finanțării nu ar fi conformă nici cu principiul proporționalității, de asemenea un principiu de drept european care are aplicabilitate în situația dedusă judecății, în acord cu art. 13 paragraf 2 și paragraful 65 din preambulul Regulamentului CE nr. 1083/2006. Recuperarea creanței nu corespunde unui scop legitim și are efect excesiv asupra beneficiarei finanțării, nefiind evidențiate fapte imputabile acesteia, iar impactul pe care renunțarea la recuperare l-ar avea asupra bugetului Uniunii este nesemnificativ. Reiterează că recurentul se referă eronat la codul CAEN 7732, care nu are legătură cu cererea de finanțare, activitatea proiectului cod SMIS 38778 fiind circumscrisă codului CAEN 4399, iar această activitate este eligibilă în acord cu OMEF nr. 477/2007 modificat prin OMEC nr. 1031/2011.

Aspecte procesuale În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2018 și H.G. nr. 52/2018, s-a transmis calitatea procesuală pasivă în cauză de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene la Ministerul Fondurilor Europene, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 112/2020, s-a luat act de schimbarea denumirii recurentului -pârât în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. În recurs nu s-au administrat probe noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului și asupra cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și nu se impune sesizarea instanței europene cu interpretarea normelor de drept unional la care s-a referit intimata-reclamantă, în solicitarea adresată în acest sens. Motivele de recurs au fost încadrate de recurentul-pârât în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În privința cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că hotărârea ar conține argumente contradictorii ori străine de natura cauzei și că judecătorul fondului nu ar fi analizat apărările sale. Aceste susțineri sunt nefondate, prima instanță analizând motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă corelativ cu apărările prezentate de către pârât și stabilind caracterul neîntemeiat al criticilor de nelegalitate de ordin procedural și, respectiv, caracterul întemeiat al celor de ordin substanțial. În esență, în argumentarea soluției de anulare a actelor administrative atacate, instanța de fond a reținut că prin Ghidul solicitantului s-au stabilit condițiile pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil, respectiv criteriile de eligibilitate privitoare la solicitant și la proiect, iar proiectul prezentat de reclamantă și finanțat de autoritatea pârâtă a respectat întrutotul condițiile de eligibilitate menționate în Ghidul solicitantului, în raport de care, de altfel, a fost evaluat. Retragerea finanțării pe motiv că Ordinul MEF nr. 477/2008 care a aprobat schema de sprijin ar exclude de la finanțare activitățile aferente codului CAEN 4399 (eligibile, însă, conform Ghidului solicitantului), încalcă principiile securității și protecției încrederii legitime. Înalta Curte nu observă în motivarea sentinței recurate argumente contradictorii sau străine de pricina dedusă judecății. Dincolo de indicarea formală a cazului de casare anterior enunțat, recurentul-pârât nu a arătat, în concret, în ce ar consta motivarea contradictorie sau străină de natura cauzei sau care ar fi argumentele sale esențiale netratate de judecătorul fondului și nici motivele pentru care apreciază concluziile instanței de fond ca nefiind fundamentate pe probatoriul administrat. Cu alte cuvinte, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este formală, lipsită de substanță. Trecând la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor expuse de către pârât în cadrul recursului declarat. Se remarcă, mai întâi, o imprecizie a susținerilor recurentului-pârât în raport de argumentele concise ale instanței de fond, care au condus la soluția de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și a deciziei de soluționare a contestației administrative. Expunerea din cererea de recurs cuprinde multe generalități, ce nu pot fi calificate ca veritabile critici la adresa sentinței recurate, în raport de argumentele pe care aceasta se sprijină. Astfel, s-a invocat cadrul normativ european și național în baza căruia a fost aprobată schema de ajutor de stat, prin Ordinul MEF nr. 477/2008, respectiv a fost elaborat Ghidul solicitantului, aprobat prin Ordinul MECMA nr. 1031/2011, precum și greșita interpretare și aplicare a normelor în materie de definire a neregulii și de reglementare a dreptului/obligației autorității de management de a retrage finanțarea, în caz de neregulă. Însă, în concret, critici la adresa hotărârii pronunțate în fond sunt numai următoarele: neregula care a atras retragerea finanțării constă în nerespectarea prevederilor exprese ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008, care exclud de la finanțare un proiect ale cărui activități se circumscriu codului CAEN 4399 "Alte lucrări speciale de construcții n.c.a", iar instanța de fond, infirmând actele administrative, a pronunțat o soluție cu încălcarea actului normativ menționat; nu era obligatorie o transpunere întocmai a prevederilor Ordinului care aprobă schema de ajutor de stat în cuprinsul Ghidului solicitantului; însuși Ghidul solicitantului nu ar fi fost respectat de către beneficiara finanțării, contrar celor reținute de prima instanță, fiind citate de către recurent prevederile capitolului II pct. 2.2 din ghid, inclusiv atenționarea referitoare la activitățile și cheltuielile eligibile. Trecând la analiza efectivă a acestor critici, se constată că recurentul susține că nu era obligatorie transpunerea în cuprinsul Ghidului solicitantului, aprobat prin Ordinul MECMA nr. 1031/2011, a conținutului Ordinului nr. 477/2008, de aprobare a schemei de sprijin și că cele două acte ar fi interdependente, din perspectiva aplicabilității lor. Însă, chestiunea litigioasă centrală a cauzei nu este aceea a unei transpuneri lacunare a ordinului care aprobă schema de sprijin în Ghidul solicitantului, ci aceea a stabilirii prin Ghid a unor criterii de eligibilitate diferite de cele menționate în schema de ajutor de stat, întrucât, așa cum arată însuși recurentul, potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008 era exclusă de la finanțare activitatea aferentă codului CAEN 4399, în timp ce potrivit Ghidului solicitantului - Capitolul II pct. 2.2 sunt eligibile toate activitățile (codurile CAEN) din diviziunea 43, adică inclusiv codul CAEN 4399 "Alte lucrări speciale de construcții n.c.a.", indicat de intimata-reclamantă în cererea de finanțare și căruia se circumscriu activitățile proiectului finanțat. Scopul Ghidului solicitantului fiind acela de a orienta întreprinzătorii în accesarea finanțărilor nerambursabile, conținutul său ar trebui să concorde cu cadrul normativ incident, ghidul prezentând regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectelor de investiții și descriind modalitatea de selecție, aprobare și derulare a acestora. În cauză, de altfel, așa cum a subliniat și instanța de fond evaluarea proiectului a urmat întocmai criteriile de eligibilitate descrise în Ghidul solicitantului. De asemenea, recurentul-pârât susține că judecătorul fondului nu ar fi ținut cont de atenționarea menționată în Ghidul solicitantului, în subsolul codurilor CAEN eligibile (cap. II pct. 2.2). Din redarea acestei atenționări, la care recurge recurentul, rezultă fără echivoc că ea nu are nicio relevanță în raport de chestiunea litigioasă tranșată de instanța de fond. Astfel, recurentul subliniază că eligibilitatea unei activități nu este echivalentă cu eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelei activități și că nu se finanțează activitatea de construcție fără cea de achiziționare de echipamente sau doar activitatea de instruire a personalului operativ, fără achiziționare de echipamente, dar se finanțează proiectele care implică numai achiziționarea de echipamente/tehnologii. Or, aceste mențiuni din Ghidul solicitantului nu au legătură cu motivul retragerii finanțării, și anume proiectul presupune activități circumscrise codului CAEN 4399, care nu se regăsește printre codurile CAEN eligibile conform Ordinului nr. 477/2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat "Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții realizate de IMM". Argumentele cu adevărat pertinente susținute prin cererea de recurs se referă, în esență, la împrejurarea că activitățile din proiect nu puteau fi finanțate datorită excluderii codului CAEN 4399 de la activitățile ce pot fi finanțate conform schemei de ajutor de stat și, în acest context, nu ar avea relevanță, susține recurentul, buna-credință a beneficiarei finanțării, evidențiată de către instanța de fond, care a stabilit că aceasta a solicitat finanțare pentru un proiect conform prevederilor Ghidului solicitantului. De asemenea, arată recurentul, nu sunt incidente principiile securității juridice și protecției încrederii legitime. Înalta Curte constată că, deși prin Ordinul nr. 477/2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat a fost exclusă de la finanțare activitatea aferentă codului CAEN 4399 - Alte lucrări speciale de construcții n.c.a., Ghidul solicitantului nu a respectat această excludere, ci dimpotrivă stabilește prin capitolul referitor la activitățile (codurile CAEN) pentru care se poate solicita finanțare, în secțiunea F, eligibilitatea tuturor codurilor CAEN din diviziunea 42-43. Se constată, astfel, o necorelare a dispozițiilor Ghidului solicitantului, aprobat prin OMECMA nr. 1031/2011 cu Ordinul prin care s-a aprobat schema de ajutor de stat. Se constată, de asemenea, că evaluarea proiectelor a avut loc în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, autoritatea de management declarând eligibil proiectul propus de reclamantă, în considerarea dispozițiilor Ghidului, care stabilea eligibilitatea tuturor codurilor CAEN din diviziunea 42-43. De asemenea, este de menționat că evaluarea în această manieră s-a repetat și în cazul altor proiecte, propuse de alți solicitanți de sprijin financiar, fiind evidențiată de către recurentul-pârât (pe calea notelor scrise depuse la dosarul de fond, filele x și următoarele vol. III) finanțarea altor 7 proiecte cu activități circumscrise aceluiași cod CAEN. În schimb, nu s-a evidențiat încheierea unor procese-verbale de nereguli similare celui din prezenta cauză, respectiv retragerea finanțării în toate situațiile de finanțare a unor activități aferente codului CAEN 4399. Deci, evaluarea tuturor proiectelor a avut loc conform Ghidului solicitantului, iar acesta a cuprins normele de conduită care indicau practica ce trebuia urmată atât de către beneficiarii finanțării, cât și de autoritățile statului. De la această practică autoritatea nu se poate îndepărta exclusiv într-un caz anume, fără a afirma motive care să fie compatibile cu principiul egalității de tratament. Din aceaste perspective, Înalta Curte consideră legală hotărârea instanței de fond care a dat prioritate prevederilor Ghidului solicitantului și a stabilit, consecutiv acestui argument de bază, că proiectul finanțat a respectat toate criteriile de eligibilitate și că nu există o neregulă care să impună retragerea finanțării. Intimata-reclamantă a subliniat în fața instanței de fond inclusiv împrejurarea că excluderea de la schema de sprijin financiar a activităților circumscrise codului CAEN 4399 ar fi o alegere a autorităților naționale, în contextul în care norma de eligibilitate a cheltuielilor disputată s-a stabilit la nivel național, conform art. 56 par. 4 din Regulamentul nr. 1083/2006. Recurentul-pârât, nici în cadrul judecății de fond și nici în recurs, nu expune apărări în legătură cu aceste susțineri ale reclamantei și nici nu indică o normă de drept european care ar interzice finanțarea activităților circumscrise codului CAEN 4399. Drept urmare, se deduce că acest criteriu de eligibilitate își are sursa exclusiv în regulile stabilite la nivel național, iar în privința aplicării acestora se remarcă inconsecvențele anterior evidențiate. Dând eficiență, în contextul factual expus, și principiilor de drept european invocate de intimata-reclamantă, al securității juridice și al protecției încrederii legitime, în mod corect instanța de fond a anulat actele administrative atacate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., reținând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pc. 6 și 8 din același Cod, invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat. Cât privește cererea de sesizare a CJUE, analizând chestiunile de fond supuse judecății în recurs, coroborat cu susținerile intimatei-reclamante referitoare necesitatea unei hotărâri preliminare, Înalta Curte a constatat că nu se impune adresarea întrebărilor propuse de către reclamantă sau a altor întrebări privind interpretarea dreptului unional, în principal bazat pe argumentul că, în raport de toate considerentele anterioare, se confirmă legalitatea hotărârii instanței de fond care stabilește că nu există o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sau a art. 2 pc. 7 din Regulamentul 1083/2006, care să impună retragerea finanțării.