ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 157/622346/07.03.2013 de soluționare a contestației, anularea Procesului-verbal nr. x/28 12 2012.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 140 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a anulat Decizia nr. 157/622346/07 03 2013 și Procesul-verbal nr. x/28.12.2012.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii, casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În argumentarea recursului pârâtul a susținut următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pârâtul recurent susține că motivarea hotărârii instanței de fond nu respectă exigențele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Din analiza considerentelor criticate nu rezultă care sunt elementele de fapt și de drept ce au condus la adoptarea soluției de admitere, lipsind cu desăvârșire orice descriere a raționamentelor ce au condus instanța la concluzia temeiniciei pretențiilor formulate.

Din contră, ansamblul considerentelor denotă o preluare de tip "copy paste" a susținerilor expertului desemnat în cauză fără nicio referire la motivele pentru care instanța a considerat că aceste susțineri ar trebui prevaleze în fața argumentelor invocate de părți.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul recurent susține că judecătorul fondului a făcut o aplicare greșită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, precum și a dispozițiilor cuprinse În Memorandumul de Finanțare pentru măsura ISPA 2000/RO/16/P/PE/009 " Extinderea Stației de Tratare a apelor reziduale Dănuțoiu - Etapa biologică, Valea Jiului, România", potrivit cărora reclamanta, în calitate de beneficiar avea obligația să declare ca fiind eligibile costurile care au fost realizate în conformitate cu Memorandumul de Finanțare, contractele încheiate și instrucțiunile emise în aplicarea Memorandumului de Finanțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul pârâtului este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar.

Sub aspectul calității motivării, orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar și simplu, condiție esențială pentru a fi înțeleasă de părți și de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii și enumerarea argumentației într-un stil clar și accesibil tuturor.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susține și justifica soluția adoptată.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond și-a însușit, opinia expertului judiciar, prin preluarea în cuprinsul hotărârii a unor anexe (tabele) întocmite de expert și opinii ale acestuia. Instanța de fond nu a arătat, printr-un raționament logico-juridic în ce constă pertinența și relevanța opiniilor expertului judiciar, comparativ cu împrejurările de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actelor atacate.

Sub acest aspect devine incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a expus propriile sale considerente pentru care a apreciat că acțiunea și concluziile raportului de expertiză se impun în cauză, ca fiind pertinente și relevante în luarea deciziei de admitere a acțiunii, față de apărările formulate în cauză, precum și față de motive invocate în cuprinsul actelor administrative contestate în cauză.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, întrucât în cauza de față motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a format convingerea asupra fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice în numele Ministerului Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 140 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN