ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 27.04.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 365/20.10.2016 emise de pârât privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.08.2016.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 3978 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 20 din Legea nr. 554/2004, solicitând casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a reiterat, în esență, argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii.

3.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

3.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor părții recurente în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

3.3. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanțele cauzei și cuprinsul hotărârii judecătorești atacate și, în această ordine de idei, instanța de control judiciar ia act că reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea Deciziei nr. 365/20.10.2016 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.08.2016.

În primul ciclu procesual al cauzei, prin sentința recurată i-a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că, deși nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că instanța ar fi reținut greșit anumite aspecte de fapt și reiterează argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii, în sensul că nu există culpă contractuală, că și-ar fi îndeplinit obligația stabilită prin contract și că nu ar exista un prejudiciu.

Astfel, memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 488 C. proc. civ.

Intercalarea unor afirmații, prin care arată că ar fi eronat raționamentul primei instanțe, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., pentru că recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod susținerile sale, pentru ca acestea să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de articolul menționat.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a argumentelor prezentate la fond nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

3.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 3978 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.