ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2665/2022

Asupra recursurilor civile de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. în baza convenției arbitrale înserate în contractul de prestări servicii din 19 august 2020 la clauza 23.3, la plata sumei de 46.393,81 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 7 decembrie 2020 emisă conform contractului încheiat între părți, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, respectiv de 0,05% din suma reprezentând debit principal/zi de întârziere, conform dispozițiilor art. 11.2 din contractul părților, obligarea pârâtei la preluarea documentației tehnice întocmite conform contractului precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind procedura de arbitrare.

Prin cererea reconvențională, pârâta B. S.R.L. a solicitat să se constate că potrivit art. 11.3, art. 23.1 din contract și art. 1553 și art. 1549 C. civ. a intervenit rezoluțiunea de drept a acestui contract pentru nerespectarea de către reclamantă a termenelor prevăzute la art. 5, fiind îndeplinită și condiția notificării. A solicitat și obligarea reclamantei la restituirea sumei de 23.040 RON achitată cu titlu de avans (repunerea părților în situația anterioară) precum și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta procedură.

B.Hotărârea tribunalului arbitral.

Prin sentința arbitrală nr. 3 din 26 noiembrie 2021, tribunalul arbitral a respins acțiunea reclamantei A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtei B. S.R.L. la plata cheltuielilor arbitrale; a luat act de faptul că pârâta B. S.R.L. a solicitat acordarea cheltuielilor arbitrale pe cale separată.

C.Calea de atac împotriva sentinței arbitrale.

Împotriva sentinței tribunalului arbitral au formulat cereri de anulare atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâta B. S.R.L., solicitând anularea hotărârii arbitrale.

D.Hotărârea Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 75 din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins acțiunile în anularea hotărârii arbitrale nr. 3 din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița ca nefondate.

E.Considerentele hotărârii Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

În cadrul acțiunii în anulare, A. S.R.L. a invocat faptul că hotărârea arbitrală a fost pronunțată în temeiul unei clauze inoperante, aspect care atrage nulitatea acesteia, motivat de faptul că dispozițiile art. 23.3 din contractul încheiat de părți fac trimetere la o instituție care nu există, că nu a fost respectat numărul de arbitrii, că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (6) și Anexa I din Regulile de procedură, că nu s-au respectat regulile de competență și calificare a arbitrilor, precum și critici pe fondul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) și (3) C. proc. civ.:

"orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt."

Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularității și înainte de se pune concluzii pe fond".

Așa fiind, reclamanta A. S.R.L. este decăzută din dreptul de a invoca motivele de anulare prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. civ., în condițiile în care acestea nu au fost invocate în fața instanței arbitrale, în condițiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ.

Nerespectarea regulilor de procedură nu se circumscriu motivelor expres învederate de A. S.R.L., pe care și-a fundamentat prezenta acțiune în anulare, acestea nevizând lipsa convenției arbitrale sau faptul că aceasta era nulă ori neoperantă, neconstituirea tribunalului arbitral potrivit convenției arbitrale și nici faptul că hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitri.

Relativ la criticile referitoare la fondul cauzei, respectiv la raporturile juridice dintre părți, Curtea a arătat că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nu este o cale de atac devolutivă, în cadrul ei putând fi analizate doar motivele expres prevăzute de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

În ce privește acțiunea în anulare formulată de B. S.R.L., aceasta a arătat că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul că nu se arată care anume obligații contractuale nu au fost respectate, că este greșită concluzia privind modul echivoc de acțiune al părților și nejustificarea unor plăți către terți, după expirarea termenului contractual, precum și că hotărârea încalcă prevederile art. 1553 și art. 1549 C. civ.

Soluționarea litigiului de către tribunalul arbitral constituie o judecată în fond, iar acțiunea în anulare este o cale de atac și nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv a cauzei.

În cazul hotărârii arbitrale, legea nu impune obligația prezentării situației de fapt reținute în urma aprecierii probatoriilor și de a arăta motivele pentru care s-au admis și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, art. 603 alin. (1) C. proc. civ. prevede doar obligația menționării motivelor de fapt și de drept pe care arbitrii își fundamentează soluția.

Curtea a considerat că hotărârea arbitrală este motivată în fapt și în drept, arbitrii menționând în mod succint motivele pentru care au respins acțiunea principală și cererea reconvențională, respectiv nerespectarea obligațiilor contractuale de către ambele părți, exemplificând această concluzie și subliniind soluția contractuală ce intervenea în cazul nerespectării de către părți a termenelor contractuale.

B. S.R.L. a făcut trimitere la termenele contractuale, susținând că reclamanta nu le-a respectat în mod repetat, că instanța arbitrală nu a lămurit situația celor două forme ale contractului încheiat de părți, precum și că nu a aplicat corect prevederile art. 11.3 din contract referitoare la dreptul la rezilierea contractului.

Curtea a apreciat că toate aceste critici vizează fondul cauzei, respectiv modalitatea de interpretare a probelor administrate și a clauzelor contractului încheiat de părți, prin intermediul lor dorindu-se reaprecierea lor și reținerea unei situații de fapt contrare, finalitate ce nu se poate obține, în condițiile în care soluționarea cauzei de către tribunalul arbitral constituie o adevărată judecată de fond a litigiului, iar acțiunea în anulare nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv a cauzei.

Încălcarea dispozițiilor legale de drept imperativ trebuie să rezulte în raport de situația de fapt definitiv stabilită de instanța arbitrală, iar nu dintr-o situație de fapt ce se solicită a fi constatată în urma reaprecierii probelor și clauzelor contractuale.

F.Calea de atac împotriva hotărârii Curții de Apel.

Împotriva sentinței Curții de Apel Ploiești au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. critică sentința sub următoarele motive de nelegalitate:

În mod eronat se reține că toate criticile referitoare la clauza inoperantă trebuie formulate exclusiv în fața instanței arbitrale atâta timp cât, dacă nu se poate identifica voința părților și opțiunea acestora referitoare la o anumită instanță de arbitraj, clauza este inoperantă și nu poate produce efecte. Nu s-au respectat dispozițiile din Regulamentul CCIADB privind numărul de arbitri, încercarea de soluționare amiabilă a litigiului, competența și calificarea arbitrilor.

Se reține în hotărâre că ambele părți au avut un comportament echivoc, îndeplinindu-și obligațiile cu întârziere. Reclamanta a arătat motivele pentru care și-a îndeplinit obligațiile cu întârziere, respectiv din cauza infectării cu SARS-COV 2 a persoanelor responsabile cu finalizarea proiectului, iar pe de altă parte, din cauza solicitării beneficiarului de modificare a soluției tehnice inițiale.

Aceste susțineri nu au fost avute în vedere de instanță la momentul soluționării cauzei.

Singurul motiv pentru care reclamanta a ajuns în situația de a presta munca efectiv și de a nu încasa remunerația cuvenită este acela că pârâta beneficiată a accesat fonduri nerambursabile, iar pentru proiect era nevoită să presteze o coparticipație majoră.

Se solicită admiterea recursului, admiterea cererii în anulare formulate împotriva hotărârii arbitrale, desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre judecată instanței competente, judecătoriei de la sediul pârâtei B. S.R.L.. Sunt invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Pârâta S.C. B. S.R.L. critică sentința Curții de Apel sub următoarele motive de nelegalitate:

Sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 603 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea arbitrală trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept.

Din analiza sentinței arbitrale rezultă că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și încalcă dispoziții ale legii, tribunalul arbitral judecând cauza mai mult în echitate decât raportat la normele legale aplicabile.

Sentința arbitrală nu face trimitere la nicio normă juridică, deși au fost indicate dispozițiile art. 1533 și art. 1549 C. civ. dar și clauza contractuală prevăzută la art. 11.3 din contract.

Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs declarată de pârâta S.C. B. S.R.L. invocând nulitatea acesteia întrucât nu cuprinde motive de nelegalitatea astfel cum prevăd dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ci numai motive de netemeinicie.

Pe fondul recursului pârâtei solicită respingerea acestuia.

Cu privire la excepția nulității recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., Înalta Curte apreciază că, din motivarea recursului declarat de pârâtă, reies critici de nelegalitate ale sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și, pe cale de consecință, excepția urmează a fi respinsă.

Referitor la excepția nulității recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., verificând actele dosarului Înalta Curte constată că pârâta nu a invocat o astfel de excepție, astfel încât instanța nu se va pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut.

G.Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursurile ca nefondate și acestea urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Aceste dispoziții constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, adică acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, altele decât cele prevăzute la pct. 1 - 4 din art. 488 C. proc. civ., precum nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenta reclamantă susține că în mod greșit Curtea de Apel a reținut că toate criticile referitoare la clauza inoperantă trebuie formulate exclusiv în fața instanțelor arbitrale.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este de ordine publică sau privată, după cum sunt invocate încălcarea unor norme de ordine publică sau a unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților.

Încălcarea unei norme de ordine privată poate fi invocată drept motiv de casare a unei hotărâri numai de către partea interesată, dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă și numai dacă excepția a fost invocată în condițiile și termenul prevăzut de lege, în fața instanței înaintea căreia s-a săvârșit neregularitatea, iar aceasta a respins excepția sau a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Curtea de Apel a reținut în mod corect faptul că invocarea motivelor de anulare a hotărârii arbitrale este posibilă exclusiv în situația în care neregularitățile pe care se sprijină aceste motive au fost invocate și în fața tribunalului arbitral, în condițiile art. 592 C. proc. civ., sau dacă aceste neregularități nu pot fi remediate prin procedura reglementată de art. 604 C. proc. civ. (îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii arbitrale).

Potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt".

Potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (3) C. proc. civ.:

"Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularității și înainte de se pune concluzii în fond".

Odată ce în fața tribunalului arbitral nu s-a invocat existența unei convenții arbitrale inoperante și nerespectarea numărului de arbitri în condițiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ., recurenta reclamantă este decăzută din dreptul de a mai invoca aceste nereguli.

Faptul că Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a admis excepția de necompetență materială și a declinat către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Dâmbovița competența de soluționare a cauzei nu înseamnă că au fost respectate dispozițiile legale anterior menționate. Tribunalul Arbitral a reținut că dispozițiile art. 23.3 din contractul încheiat între părți prevăd faptul că părțile au hotărât de comun acord, ca orice litigiu născut din acest contract să fie soluționat de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița, actualmente Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Dâmbovița.

În soluționarea cererii de anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., Curtea de Apel a aplicat în mod corect dispozițiile legale și reținând faptul că acțiunea în anulare este o cale de atac care nu este una devolutivă, instanța sesizată cu acțiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desființată pentru unul dintre motivele arătate la art. 608 alin. (1) lit. a)-i) C. proc. civ.

Așa fiind, criticile privind soluționarea fondului cauzei, respectiv motivele pentru care recurenta reclamantă și-a îndeplinit obligațiile cu întârziere nu se regăsesc printre motivele limitativ prevăzute de lege pentru care poate fi desființată hotărârea arbitrală și în mod corect Curtea de Apel nu le-a analizat, respectând astfel dispozițiile legale.

Aceeași concluzie se desprinde și cu privire la criticile referitoare la documentația tehnică și dovada acceptării sau intenției beneficiarului de modificare a soluției tehnice, precum și cu privire la achitarea de către pârâtă a facturilor emise de ceilalți colaboratori/participanți la realizarea proiectului, facturi care în opinia recurentei reclamante confirmă acceptul pârâtei cu privire la modificări și la prelungirea duratei de execuție.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Motivul arătat presupune că instanța de fond a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

De reținut este faptul că recurenta reclamantă, deși susține ca temei al recursului declarat acest motiv de nelegalitate nu arată care norme de drept material au fost încălcate sau aplicate greșit de Curtea de Apel. În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și, ca urmare, recursul declarat de recurenta reclamantă este nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L..

Recurenta pârâtă critică sentința din perspectiva motivării date pentru respingerea acțiunii în anulare formulate în care a invocat dispozițiile art. 608 lit. g) și h) C. proc. civ.. Curtea de Apel a reținut în mod corect faptul că hotărârea arbitrală respectă cerințele art. 603 alin. (1) lit. e) și cuprinde motivele de fapt și de drept ale hotărârii.

În acest sens este de menționat faptul că tribunalul arbitral a constatat că ambele părți au acționat cu încălcarea obligațiilor asumate și depășirea termenelor stabilite, au dat dovadă de lipsă de prudență în derularea raporturilor contractuale sau, după caz, au acționat echivoc.

S-a reținut, de asemenea, de către tribunalul arbitral faptul că părțile nu au făcut dovezi pentru susținerile lor și nu s-au conformat cerințelor tribunalului arbitral.

Așa fiind, în mod corect s-a reținut de Curtea de Apel faptul că s-au respectat dispozițiile art. 603 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Din această perspectivă și reținând faptul că acțiunea în anulare nu este o cale de atac devolutivă, în mod corect a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., fără a se analiza criticile vizând fondul cauzei, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 1549 și 1553 C. civ. referitoare la dreptul la rezoluțiune, precum și la pactul comisoriu.

Pe cale de consecință, criticile formulate de pârât sunt nefondate.

Față de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., invocată de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 75 din 18 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 decembrie 2022.