ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2598/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj sub nr. x din 17 ianuarie 2020, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat angajarea răspunderii contractuale - factură neplătită - la care se adaugă daune interes moratorii și cheltuieli de arbitrare decurgând din Contractul de execuție de lucrări nr. x din 23 mai 2018 și actele adiționale ale acestuia nr. 1, 2, 5 prin obligarea pârâtei la plata sumei de 134.636,66 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x nr. x emisă la 17 decembrie 2020 și la plata penalității contractuale de întârziere de 0,5 % pe zi începând cu data scadenței până la data plății integrale a debitului - 264693,14 RON de la scadență (19 decembrie 2018) până la data depunerii cererii 17 ianuarie 2020.

Prin cererea reconvențională depusă de pârâtă s-a solicitat rezoluțiunea totală a contractului de execuție de lucrări nr. x din 23 mai 2018, cu consecința repunerii părților în situația anterioară și restituirea prestațiilor; antrenarea răspunderii contractuale a reclamantei-pârâte reconvențională pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării; obligarea aceleiași la plata sumei de 301.469,7 RON reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a nerespectării dispozițiilor contractuale, transpus în penalități de întârziere, calculate de la data de 13 octombrie 2018 până la înregistrarea cererii reconvenționale.

Prin sentința arbitrală nr. 34 din 4 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr. x/2020 al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj a fost admisă în parte cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj sub nr. x din 17 ianuarie 2020, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., fiind obligată pârâta la plata sumei de 134.363.66 RON cu titlu de diferență de preț și la plata sumei de 29.368,18, cu titlu de penalități convenționale de întârziere pentru perioada 13 aprilie 2019-17 ianuarie 2020.

Pârâta a fost obligată la plata de penalități de întârziere convenționale în cuantum de 101,62 RON pe zi de întârziere de la data de 18 ianuarie 2020 și până la stingerea debitului, obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 950,65 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale parțiale.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L. împotriva reclamantei A. S.R.L. și a fost obligată obligă reclamanta-pârâtă reconvențională la plata sumei de 114.039,1 RON cu titlu de penalități de întârziere convenționale pentru perioada 13 octombrie 2018-13 aprilie 2019.

Au fost compensate cheltuielile părților cu privire la onorariile avocațiale achitate reprezentanților lor convenționali, fiind respinse în rest pretențiile părților.

La data de 2 decembrie 2020, A. S.R.L. a formulat acțiune în anulare a sentinței arbitrale nr. 34/2020 solicitând desființarea în parte a hotărârii arbitrale sub aspectul soluției adoptate asupra cererii reconvenționale, iar în rejudecare, respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, cu păstrarea celorlalte prevederi ale sentinței.

Prin decizia nr. 56/2021 din 13 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în anulare.

A fost respinsă acțiunea în anulare formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. privind anularea sentinței arbitrale nr. 34 din 4 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, fiind obligată pârâta să achite intimatei suma de 6376,14 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, întrucât aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei;

Pe fondul cauzei se solicită admiterea cererii în anulare în temeiul art. 608, lit. g) C. proc. civ., deoarece hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele care au condus la soluția adoptată, respectiv motivele care au condus la stabilirea sumei de 112.910,64 RON ca fiind valoarea lucrărilor rămase de executat și, pe cale de consecință solicită instanței de recurs desființare în parte a hotărârii arbitrale nr. 34/2020 sub aspectul soluției adoptate asupra cererii reconvenționale iar în rejudecare să fie respinsă cererea reconvențională ca nefondată.

În acest context, recurenta-reclamantă a susținut că a formulat cerere în anularea sentinței arbitrale nr. 34/2020, având ca motivare în drept art. 608, lit. g) C. proc. civ.: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele care au condus la soluția adoptată; iar ca motivare în fapt s-a arătat că motivele care au condus la stabilirea sumei de 112.910,64 RON ca fiind valoarea lucrărilor rămase de executat nu sunt descrise în sentința arbitrală. În afară de pasajul:

"după cum pârâta-reclamantă a pretins", nu mai există nicio altă mențiune referitoare la modul de stabilire a valorii rămase de executat.

Asupra acestor motive, instanța învestită cu judecarea acțiunii în anulare, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, nu s-a pronunțat în niciun fel astfel încât nu a existat o judecată asupra fondului pretențiilor reclamantei.

În continuare, recurenta citează jurisprudența Înaltei Curți ce vizează neanalizarea probelor administrare în cauzele menționate, precum și în cele ce nu cuprind analiza corespunzătoare a criticilor concrete formulate cu privire la soluția primei instanțe.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei nr. 56/2021, deoarece aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, referitoare la despăgubirile datorate de reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă - care nu fac obiectul acțiunii în anulare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă, în argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României; cauza Gheorghe împotriva României) a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

Relevante sunt și considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea deciziei nr. 216/2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial cu numărul 548 din data de 3 iulie 2019, care a statuat că"Una dintre garanțiile implicite ale desfășurării procedurii unui proces echitabil o reprezintă motivarea hotărârilor. Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanța de judecată, care, în mod necesar, are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor de probă".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

În cauză, decizia atacată este complet nemotivată. Aceasta întrucât în considerentele sale se regăsesc redate prevederile art. 608 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., considerentele instanței de fond cu privire la situația de fapt reținută în cauză, motivele instanței arbitrale cu privire la soluția de admitere în parte a cererii reconvenționale, iar în final s-a apreciat că motivul invocat de petentă în acțiunea în anulare nu subzistă, fără prezentarea vreunui argument propriu al instanței cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond.

În acest context apare cu evidență faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind astfel încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil.

Prin nemotivarea hotărârii, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei nr. 56/2021 din 13 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 56/2021 din 13 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.