ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă și înregistrată sub nr. x/11.03.2020 formând obiectul dosarului nr. x/2020 reclamanta A. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 142.701 RON reprezentând penalități de întârziere în executarea obligației contractuale de realizare lucrări (reprezentând 130.000 euro, fără TVA), compensarea drepturilor și obligațiilor reciproce între părți până la concurența sumei de 142.701 RON și lichidarea datoriei reclamantei prin compensație cu constatarea dreptului de deducere al reclamantei pentru suma de 142.701 RON, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitraj.

Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 17 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj Galați s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A.; a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 142.701 RON reprezentând penalități de întârziere în executarea obligației contractuale; s-a constatat compensarea drepturilor și obligațiilor reciproce între părți până la concurența sumei de 142.701 RON; s-a constatat lichidată datoria reclamantei |A. S.A. prin compensație cu constatarea dreptului de deducere al reclamantei pentru suma de 142.701 RON; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L., ca nefondată; a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 3.820,02 RON reprezentând taxa arbitrală și la plata sumei de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat.

B. a formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii nr. 1 din 17 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj Galați solicitând, în principal, trimiterea cauzei instanței competente să o judece, în baza dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. a) în coroborare cu dispozițiile art. 608 lit. a), b) și e) din C. proc. civ., în secundar, reținerea cauzei în rejudecare cu consecința respingerii acțiunii ca fiind nefondată și netemeinică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6F din 6 aprilie 2022 Curtea de Apel Galați a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta A., ca neîntemeiată și a respins cererea de anulare a hotărârii arbitrale 01/17.02.2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și C., formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond competentă, conform art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 C. proc. civ., coroborat cu art. 497 C. proc. civ.. Totodată, a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, pe cale separată.

Subsumat motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea nu a fost motivată și nu au fost prezentate motivele pe care s-a întemeiat soluția adoptată, raportat la problemele admise și administrate în cauză, precizând că pe ultima pagină din hotărâre se află doar dispozitivul, fără vreo motivare din partea instanței.

În ceea ce privește incidența motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., face referire la conținutul hotărârii judecătorești, reglementat de art. 425 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ., apreciind că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu arătarea motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Reiterând situația de fapt și întreg parcursul procesual, recurenta a menționat că prin Hotărârea nr. 1 din 17 februarie 2021 îndreptată prin încheierea din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și C., a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 142.701 RON reprezentând penalități de întârziere în executarea obligației contractuale. S-a constatat compensarea drepturilor și obligațiilor reciproce între părți până la concurența sumei de 142.701 RON. S-a constatat lichidarea datoriei reclamantei A. S.A. prin compensație cu constatarea dreptului de deducere al reclamantei pentru suma de 142.701 RON. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L. ca nefondată și a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 3.820,02 RON reprezentând taxa arbitrală și la plata sumei de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat.

Recurenta a arătat că a formulat acțiune în anulare împotriva Hotărârii nr. 1 din 17 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Arbitraj Galați, precizând că în cadrul acesteia pârâta A. S.A. a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, făcând referire la hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2020 și y/2020 ale Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, excepție neîntemeiată, față de faptul că între dosarele precizate și prezentul dosar nu există tripla identitate de părți, cauză și obiect.

A precizat recurenta că, odată cu formularea întâmpinării și a cererii reconvenționale a invocat și caducitatea arbitrajului, iar ulterior nu a declarat în mod expres că renunță la aceasta, astfel că trebuia să se constate prin hotărâre că arbitrajul a devenit caduc, în baza dispozițiilor art. 568 alin. (2) C. proc. civ., însă Curtea de Arbitraj nu a făcut nicio referire la depășirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 568 și art. 567 C. proc. civ.

A subliniat recurenta că termenul de 6 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitral, 11.03.2020, până la data pronunțării hotărârii arbitrale, 17.02.2021, a fost depășit, întregul arbitraj fiind caduc.

Recurenta a reiterat solicitările făcute în fața instanței de anulare, respectiv trimiterea cauzei instanței competente să o judece, sau în subsidiar, reținerea cauzei cu consecința respingerii acțiunii ca fiind nefondată și netemeinică.

Prin întâmpinare și cererea reconvențională a invocat nulitatea clauzei compromisorii inserate în cap. XIII - Soluționarea litigiilor/pct. 13.2, clauză care nu prevede expres modalitatea de numire a arbitrilor, astfel că a apreciat a fi lovită de nulitate.

De asemenea, a precizat că a invocat și excepția necompetenței materiale a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și C., prin raportare la prevederile art. 59 pct. 2 din Regulile de procedură ale Curții de arbitraj comercial de pe lângă D., ca urmare a admiterii excepției nulității clauzei compromisorii, în principal și având în vedere faptul că Președinta Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și C. este avocata reclamantei A. S.A., existând astfel o încălcare a principiului imparțialității și echității arbitrilor, prevăzut de dispozițiile art. 13 din Regulament și art. 6, 19 și 26 din Regulile de Procedură ale Curții de arbitraj comercial de pe lângă D..

Redând prevederile art. 24 pct. 1, lit. c) din Codexul arbitrar, arată că niciun arbitru nu poate să susțină că poate fi independent și imparțial, în situația în care o parte din proces este reprezentată de președinte, un vicepreședinte este ales arbitru de către președinte, iar celălalt vicepreședinte a fost recuzat de instanță.

Au fost enunțate și dispozițiile art. 21, privind imparțialitatea și independența arbitrilor și art. 22, privind cauzele de incompatibilitate, precizând recurenta că în cazul în care aceste reguli s-ar fi regăsit și în Regulile de procedură ale Curții de Arbitraj de pe lângă D., nu s-ar mai fi născut această bănuială legitimă că recurenta nu are parte de un proces corect și imparțial.

A mai arătat că atât D., cât și Curtea de Arbitraj de pe lângă D. beneficiază de donații și sponsorizări din partea reclamantei A. S.A. Galați, aceasta, pe lângă E., fiind unul dintre cei mai mari cotizanți la resursele financiare ale celor două instituții.

Recurenta a prezentat, în continuare, situația contractului de prestări servicii nr. x/22.04.2019, ce a fost prelungit prin Actul Adițional nr. 1/14.06.2019 și situația facturilor și penalităților ce derivă din acesta, solicitând, în concluzie, ca în rejudecare să fie respinsă ca netemeinică și nefondată cererea A. S.A..

Cu privire la cererea reconvențională, a precizat recurenta că a fost în mod nelegal respinsă ca nefondată.

Intimatul A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca tardiv introdus, ulterior intimatul renunțând la această excepție și formulând concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. potrivit cărora, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Contrar susținerilor recurentei, hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, decizia motivată fiind clară și concisă.

De asemenea, argumentat și legal motivat, instanța de control judiciar a dat o soluție corectă litigiului dedus judecății pe baza probelor administrate, în raport de situația de fapt stabilită.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă în argumentarea acestui motiv de casare vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată, susținându-se că instanța nu a prezentat motivele pe care s-a întemeiat soluția adoptată, raportat la problemele admise și administrate în cauză.

Analizând cuprinsul sentinței civile existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta întrunește exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., fiind lipsite de justificare susținerile recurentei în sensul nemotivării hotărârii atacte.

Totodată, atât timp cât în considerente, instanța a analizat probele ce au fost administrate și a făcut aprecieri concrete cu privire la acestea, la situația de fapt, la natura și conținutul obligațiilor contractuale, nu se poate susține cu temei incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitoare la ipoteza lipsei motivelor pe care se sprijină sentința recurată.

Înalta Curte constată ca fiind nefondată și critica prin care recurenta a arătat că ar fi trebuit constatată intervenită caducitatea arbitrajului, în conformitate cu dispozițiile art. 568 alin. (2) C. proc. civ., recurenta prezentând un calcul eronat, în memoriul de recurs, calculul urmând a se realiza de la data constituirii tribunalului arbitral și nu de la momentul formulării cererii, în conformitate cu art. 567 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la critica privind nulitatea absolută a clauzei compromisorii, instanța supremă urmează să o respingă, având în vedere prevederile art. 550 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd o excepție de la sancțiunea nulității pentru nearătarea modalității de numire a arbitrilor, excepție aplicabilă în cazul arbitrajului instituționalizat.

Se prevede expres că în cazul arbitrajului instituționalizat este suficientă referirea la instituția sau regulile de procedură ale instituției care organizează arbitrajul. Clauza compromisorie în discuție face referire la arbitrajul instituționalizat, astfel încât nearătarea expresă în conținutul clauzei a modalității de numire a arbitrilor nu este sancționată cu nulitatea absolută, motiv pentru care Înalta Curte respinge și acest argument al recurentei.

Înalta Curte apreciază că instanța învestită cu acțiunea în anulare a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale, raportat la susținerile formulate și probele administrate, constatând că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 558 C. proc. civ., privind numirea arbitrilor și dispozițiile art. 559 din același cod, privind acceptarea sarcinii de arbitru.

Criticile privind imparțialitatea arbitrilor nu pot fi primite, în condițiile în care recurenta avea la dispoziție un alt remediu procesual, prevăzut de instituția recuzării.

Conchizând, circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancționează hotărârea pronunțată prin încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că motivele invocate, cu privire la caducitatea arbitrajului, nulitatea absolută a clauzei compromisorii și la criticile de imparțialitate, nu sunt fondate, astfel că urmează a le respinge.

Nu în ultimul rând, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată și la argumentele care au format convingerea instanței nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. și invocate de recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6/F din 6 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6/F din 6 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.