ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 412/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 23.06.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.005.477,43 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcții, 84.755,22 RON-penalități de întârziere calculate în perioada 27.02.2015-20.06.2017, precum și penalități de întârziere de 0,01% pe zi, calculate în continuare, până la data achitării integrale a prețului. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

B. S.A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 87 din 23.03.2020 pronunțată de Tribunalul Galați a fost admisă în parte cererea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 916.421,3 RON cu titlu de contravaloare lucrări de construcție aferente perioadei iulie- noiembrie 2014, precum și penalități de întârziere de 0,01% pe zi, calculate de la data de 27.02.2015 și până la plata efectivă a debitului. A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal, B. S.A. și apel incident A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 285 din 11.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost anulată sentința civilă nr. 87 din 23.03.2020 pronunțată de Tribunalul Galați și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 1002 din 23.11.2021 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis cererea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.; a fost obligată B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. suma de 1.005.477,43 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în perioada iulie 2014 - decembrie 2014; a fost obligată B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. suma de 84.755,22 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente, în procent de 0,01% pe zi de întârziere, calculate pentru perioada 27.02.2015-20.06.2017; a fost obligată B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. penalități de întârziere aferente debitului de 0,01% pe zi, calculate în continuare, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective; a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.A.; s-a dispus restituirea către reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a sumei de 500 RON achitată prin ordinul de plată nr. x/13.03.2018 și către pârâta-reclamantă B. S.A. a sumei de 500 RON achitată prin chitanța nr. x din 12.03.2018, ambele sume cu titlu de onorariu expertiză contabilă. A fost obligată pârâta-reclamantă B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L., 7.152 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

B. S.A. a promovat apel împotriva încheierii din 8 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare și împotriva sentinței civile nr. 1002 din 23.11.2021 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a Civilă.

Prin decizia civilă nr. 181/A din 19 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de B. S.A. împotriva încheierii din 08.10.2021 pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017. A fost admis apelul declarat de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1002/23.11.2021 pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L.. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că: a fost admisă în parte cererea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.; a fost obligată B. S.A. să plătească societății A. S.R.L. suma de 353.513,45 RON (la care se va calcula taxa pe valoarea adăugată), în locul sumei de 1.005.477,43 RON; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a societății B. S.A. la plata penalităților de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de B. S.A. și obligată această parte, în urma compensării, la plata către A. S.R.L. a sumei de 2.152 RON (cheltuieli în primă instanță și în apel).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în sensul menținerii soluției de respingere a apelului declarat de intimata împotriva încheierii din 08.10.2021 pronunțate de Tribunalul Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Galați, cu cheltuieli de judecată.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă susține că decizia atacată nu respectă cerințele cu privire la motivare. În acest sens, recurenta arată că instanța de apel nu a analizat în niciun fel și în niciun mod susținerile principale și esențiale formulate de către aceasta în faza procesuală a apelului. În opinia recurentei, instanța de apel nu a realizat o cercetare efectivă a fondului, întrucât argumentele acesteia nu au fost analizate deloc în cuprinsul deciziei recurate, fiind incidente dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.. În continuare, recurenta redă din argumentele susținute în cadrul apelului cu privire la înscrisurile de la dosarul cauzei, opiniile experților și situația de fapt, susținând că acestea nu au fost analizate de instanța de apel, echivalând cu necercetarea fondului.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală, cu încălcarea principiului disponibilității, modificând cadrul procesual cu care a fost învestită, în sensul diminuării pretențiilor acesteia. Totodată, recurenta arată că nu a formulat nicio modificare de acțiune în etapa de fond și nici în cadrul apelului nu a renunțat la o parte din pretenții. În acest sens redă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 264 alin. (1) C. proc. civ. și arată că instanța de apel a reținut trunchiat și părtinitor starea de fapt care a condus la o soluție greșită. În continuare recurenta prezintă argumente cu privire la situația de fapt și concluzionează că toate aceste aspecte de fapt dacă ar fi fost reținute în mod corect, instanța de judecată și-ar fi îndeplinit rolul de a asigura un proces echitabil.

O altă critică vizează aplicarea greșită a normelor de drept material cu privire la petitul principal și petitul accesoriu al cererii. În acest sens, recurenta susține că instanța de apel a încălcat principiul libertății contractuale, puterea de lege a contractului și regulile în materie de interpretare a contractelor. În continuare, recurenta face referire la probele administrate în cauză, respectiv facturi, contracte și procese-verbale și prezintă situația de fapt cu privire la situația de lucrări din data de 23.01.2015, la oferta de preț din 29.01.2014, inspecția din teren din 07.03.2019. În final, recurenta consideră că au fost încălcate normele de drept materiale prevăzute de art. 1266 și art. 1270 C. civ.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării și răspunsului la întâmpinare depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023 a fost respinsă excepția nulității și a fost admis în principiu recursul și s-a acordat termen în ședință publică.

Prin încheierea din 6 decembrie 2023 cauza a fost amânată în vederea respectării principiului contradictorialității, având în vedere invocarea de către intimata-pârâtă a excepției lipsei calității de reprezentant și față de lipsa recurentei - reclamante la acel termen.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant invocată de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Legea insolvenței nr. 85/2014 stabilește, prin art. 56, 58 și 64, principalele atribuții ale administratorului special, ale administratorului judiciar și ale lichidatorului judiciar, iar din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că, în afara cadrului restrâns al procedurii de insolvență, acțiunile în justiție pot fi promovate doar de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, aceștia având legitimare procesuală în astfel de demersuri.

Conform prevederilor art. 85 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune deschiderea falimentului.", iar art. 56 alin. (2) din aceeași lege, "după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor."

În domeniul Legii nr. 85/2014, calitatea de reprezentant al societății aflate în insolvență este reglementată diferit, în funcție de stadiul procedurii concursuale, iar puterea de a acționa în numele societății implică mai mulți participanți, respectiv administratorul special și administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. Indiferent de faza procedurală, regulile de reprezentare a societății debitoare sunt conturate diferit de normele de drept comun, astfel că reprezentantul convențional trebuie să fac dovada că mandatul i-a fost încredințat cu respectarea normelor speciale edictate de legislația insolvenței.

De altfel, calitatea de reprezentant convențional al autoarei demersului judiciar este o condiție de formă a cărei îndeplinire trebuie să poată fi verificată atât la momentul învestirii instanței de judecată, cât și pe tot parcursul procesului, inclusiv în cadrul căilor de atac.

Prin sentința civilă nr. 69 din 26 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Alba s-a dispus începerea procedurii generale a falimentului societății A. S.R.L. și a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei. Prin aceeași sentință a fost numit în calitate de reprezentant legal, lichidatorul judiciar C..

Înalta Curte reține că prezenta cerere de recurs a fost formulată la data de 11 iulie 2022 și semnată prin avocat, D., fiind menționat faptul că societatea recurentă este în insolvență și este reprezentată legal de către lichidatorul judiciar C..

De asemenea, se observă că cererea de recurs este însoțită de împuternicire avocațială, aflată la dosarul de recurs, care însă nu are menționată semnătura lichidatorului judiciar și nici data încheierii contractului de asistență juridică, sens în care instanța supremă constată că aceasta nu face dovada că mandatul acordat societății de avocatură E., prin avocat D., emană de la lichidatorul judiciar.

Așadar, deși la data formulării cererii de recurs, respectiv 11 iulie 2022, dreptul de administrare al societății recurente fusese ridicat, iar reprezentantul legal al recurentei era lichidatorul judiciar, din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că lichidatorul judiciar C.. a acordat mandat în sensul formulării căii extraordinare de atac și nici înscrisuri din care să reiasă că își însușește recursul declarat.

Totodată, instanța supremă reține că la termenul de judecată din data de 06.12.2023, intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, iar față de lipsa recurentei - reclamante la acel termen, cauza a fost amânată în vederea respectării principiului contradictorialității.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 10 C. proc. civ., potrivit cărora părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că împuternicirea avocațială aflată la dosarul cauzei reprezintă mandatul acordat de către societatea A. S.R.L. prin lichidator judiciar C..

Conform prevederilor art. 174 și art. 176 pct. 2 C. proc. civ., nulitatea este sancțiunea care lipsește de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor de formă și nu este condiționată de existența unei vătămării în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a raportat la art. 176 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 19 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II - a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 19 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II - a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2024.