ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1138/2012

Asupra recursului penal de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 526 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția

I p

enală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată

de condamnatul A.R.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 126/F din

20

octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția

II p

enală, râmasă definitivă prin decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A.R.L. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție, iar din referatul de anchetă socială nu rezultă existența unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea iminentă a pedepsei să aibă consecințe deosebit de grave pentru familia sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul criticând-o sub aspect de netemeinicie, întrucât problemele sale familiale se circumscriu celor care justifică întreruperea executării pedepsei.

Analizând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Astfel, față de datele ce rezultă din referatul de anchetă socială, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a considerat în mod corect că acestea nu constituie împrejurări speciale care să aibă consecințe grave pentru familia condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 126/F din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 3650/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost avută în vedere situația materială a părinților condamnatului care beneficiază de pensie și au în proprietate două imobile și starea de sănătate a acestora care nu comportă afecțiuni majore în raport cu vârsta de 63, respectiv 65 de ani.

Pe de altă parte, anterior condamnării, recurentul nu avea domiciliul în același oraș cu părinții, având reședința în B. unde era angajat, împrejurare care demonstrează că prezența sa nu era necesară alături de aceștia.

Nici deplasarea mamei condamnatului la tratament și medicul curant nu reprezintă o împrejurare deosebită care să justifice întreruperea executării pedepsei.

În

consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în sensul normei procesual penale care să aibă consecințe grave asupra familiei condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei, motiv pentru care va respinge, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat recursul declarat de acesta.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga condamnatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - condamnat A.R.L. împotriva sentinței penale nr. 526 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

I p

enală.

Obligă recurentul inculpat A.R.L. la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.