ÎCCJ, Decizia nr. 65/2022

Deliberând asupra apelului de față în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 1114 din data de 03 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători, în Dosarul nr. x/2009.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., în raport cu dispozițiile legale în materie și cu actele dosarului, Înalta Curte, secția penală, a constatat următoarele:

Revizuentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1114 din 03 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători.

Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. pen., revizuentul a fost parte (inculpat) în cauza a cărei revizuire o solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar prin hotărârea anterior menționată s-a rezolvat fondul cauzei, dispunându-se condamnarea sa.

Cererea de revizuire a fost formulată și motivată în scris, cu menționarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuentul invocând faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Cu referire la cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că, pentru a fi incidente aceste dispoziții, este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire să nu fi fost cunoscute de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare și aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, mai precis să conducă la adoptarea unei soluții diametral opuse, respectiv de achitare a revizuentului sau de încetare a procesului penal.

Așadar, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu este necesar ca probele propuse să fie noi, ci teza probatorie pentru care se solicită a se administra aceste probe, respectiv faptele sau împrejurările ce pot fi relevate să fie unele necunoscute și neanalizate de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Raportând considerațiile teoretice mai sus arătate la speța dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că, în realitate, aspectele menționate în cererea de revizuire și susținute oral în fața instanței reprezintă apărări de fond, temeiul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. fiind invocat în mod formal, iar motivele menționate de revizuent în motivarea cererii neputând fi circumscrise cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că apărarea revizuentului vizează o prelungire a probatoriului administrat în cadrul procesului penal, după rămânerea definitivă a sentinței, în condițiile în care, înscrisurile la care s-a făcut referire au fost avute în vedere de către ambele instanțe la judecarea cauzei în fond și apel, motiv pentru susținerea referitoare la existența unor înscrisuri care să nu fi fost cunoscute de către respectivele instanțe și care să fie apte să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu a putut fi primită.

De altfel, a reținut instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, instanțele de fond și apel au fundamentat soluția de condamnare a inculpatului A. pe un amplu probatoriu ce a determinat reținerea vinovăției inculpatului, probatoriu evidențiat pe larg în cuprinsul sentinței atacate.

Prin urmare, s-a constatat că aspectele susținute de revizuent nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, ci apărări pe fond cu privire la întrunirea elementelor constitutive al infracțiunii de luare de mită, nevinovăția inculpatului fiind invocată pe parcursul procesului penal, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de control judiciar, de către apărătorul ales al acestuia.

Mai mult, Înalta Curte a reținut că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluționării fondului.

Or, în prezenta cauză, instanța a constatat că nu este îndeplinită această cerință, apărările revizuentului fiind deja supuse analizei și cenzurii instanțelor care au soluționat cauza.

Pentru toate aceste argumente, nefiind îndeplinite cerințele cumulative de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 1114 din data de 03 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători, în Dosarul nr. x/2009.

Împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal a formulat apel revizuentul condamnat (la data de 27 ianuarie 2022, conform filei 5 dosar apel), cauza înregistrându-se la data 7 martie 2022 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 1 - 2022 sub nr. x/2022, cu prim termen inițial fixat la 4 aprilie 2022, termen la care cauza a fost amânată în vederea angajării unui apărător ales de către apelantul-revizuent A., în condițiile dispozițiilor art. 356 alin. (3) C. proc. pen.

La termenul din 16 mai 2022, în raport de particularitățile cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 și art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cauză, va participa la judecarea apelului declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, motiv pentru care cauza a fost amânată fiind acordat termen de judecată la data de 06 iunie 2022.

Prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2022, constatând lipsa la acest termen de judecată atât a apelantului revizuent A., cât și a apărătorilor aleși ai acestuia, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public și întrucât completul de judecată a fost în imposibilitate de a se întruni la ora 13:00, astfel cum s-a solicitat prin cererea apărătorului ales al apelantului-revizuent cauza a fost amânată la data de 12 septembrie 2022.

La termenul din data de 12 septembrie 2022 apelantul condamnat revizuent a lipsit, deși a fost legal citat, însă a fost reprezentat de apărătorul ales, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul asupra apelului formulat, concluziile apărătorului ales al apelantului revizuent condamnat, precum și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în încheierea de ședință de la acel termen, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., constată că este fondat apelul formulat de condamnatul revizuent A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x urmând a fi desființată sentința penală sus-menționată și trimiterea cauzei spre rejudecare la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că motivul prioritar pentru care se impune admiterea apelului declarat de condamnatul revizuent A. vizează împrejurarea că din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secției Penale, complet care a pronunțat Sentința penală nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, în Dosarul nr. x/2021 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Sentinței nr. 1114 din data de 03 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători, în Dosarul nr. x/2009 a făcut parte și un judecător care a participat la judecarea cauzei în recurs (pronunțând Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 în Dosarul nr. x/2009 pe rolul Completului de 9 Judecători al instanței supreme).

În cauză, a susținut apărătorul revizuentului A., judecătorul în privința căruia este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., este doamna B., judecător care a făcut parte atât din compunerea completului de 9 judecători și participat la soluționarea recursului împotriva Sentinței penale nr. 1114 din 3 iunie 2009 a secției penale a instanței supreme, pronunțând Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, cât și din compunerea completului de 3 judecători, în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire pronunțând sentința apelată în dosarul de față.

Examinând criticile formulate, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Referitor la imparțialitatea magistratului, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imparțialitatea poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (parag. 30).

Această definiție este reluată și în Hotărârea din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară (parag. 47).

În schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea din 15 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, parag. 121).

În ceea ce privește critica vizând presupusa stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat doamna judecător B., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, apreciază întemeiată critica formulată, și doar sub acest aspect apelul formulat va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.:

"Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desființarea ori casarea hotărârii."

În sistemul noului C. proc. pen. sunt prevăzute două tipuri de căi de atac, ordinare și extraordinare. Singura cale de atac ordinară de reformare prevăzută este apelul, revizuirea fiind, astfel cum este reglementat în Titlul III, Capitolul V, Secțiunea 3, una din cele 4 căi extraordinare de atac.

În redactarea dispozițiilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., legiuitorul nu distinge între căile de atac ordinare și cele extraordinare, astfel că nu se poate adăuga la lege și să se considere că un judecător care a participat la soluționarea unei cauze - în speța de față în apel - să poată participa la soluționarea unei căi de atac (chiar extraordinare).

Situația de incompatibilitate menționată are în vedere exact ipoteza reglementată de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. și anume aceea a judecătorului care este considerat incompatibil a soluționa căile de atac formulate împotriva soluțiilor pronunțate anterior.

Prin urmare unul dintre judecătorii care au luat parte la judecarea cauzei în recurs - și care a pronunțat decizia ce face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii - nu poate lua parte la soluționarea cererii de revizuire, dat fiind faptul că și în etapa admisibilității în principiu are loc o judecată în privința căreia legiuitorul a reglementat cazul de incompatibilitate de la art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. - "judecarea aceleiași cauze".

În speță, judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de căi extraordinare de atac este pus în situația de a-și evalua propria hotărâre, chiar și sub aspectul admisibilității în principiu.

Așadar, raportând dispozițiile legale incidente la contextul cauzei și reținând că garanțiile dreptului de acces la un tribunal imparțial presupun un examen detaliat al circumstanțelor cauzei care să determine dacă există sau nu o suspiciune obiectiv justificată cu privire la lipsa imparțialității, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prin soluționarea în recurs a cauzei doamna judecător B. a devenit incompatibilă să participe la soluționarea dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul secției penale a instanței supreme, dosar ce vizează aceeași cauză, aflată însă, într-un alt stadiu procesual (în calea de atac extraordinară a revizuirii), aspectele relevate fiind de natură a conduce la concluzia admiterii apelului formulat în cauză, desființarea sentinței penale atacate și retrimiterea cauzei la secția Penală în vederea rejudecării.

În ceea ce privește celelalte critici formulate în apel de revizuentul condamnat A. urmează a fi avute în vedere și analizate de prima instanță cu ocazia rejudecării.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Desființează sentința penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.

GGC - ED