ÎCCJ, Decizia nr. 2/2024

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2024

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât împrejurarea nouă invocată de apărare ca fiind reprezentată de considerentele Deciziei nr. 310/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei, care evocă afectarea dreptului la apărare al revizuentului în ciclul ordinar al judecatii, nu se poate circumscrie noțiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 22 noiembrie 2023 sub nr. x/2023, în cauză fiind stabilit termen la data de 22 ianuarie 2024.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând apelul formulat în cauză constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelantul revizuent a invocat în susținerea cererii de revizuire cazul de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând, în esență, că s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, aceste împrejurări noi fiind reprezentate de considerentele Deciziei nr. 310/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei, care evocă afectarea dreptului la apărare în ciclul ordinar al judecătii.

Cu titlu prealabil, instanța reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din economia textului de lege sus menționat rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe. În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă în dovedirea unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în caz contrar revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Nu pot fi considerate noi în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.

De asemenea, din interpretarea dispozițiilor art. 462 C. proc. pen. rezultă că, în rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța de judecată analizează temeinicia cererii de revizuire, respectiv dacă motivele de revizuire invocate conduc la anularea hotărârii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța fondului, apreciază că motivele invocate de apelantul revizuent au fost invocate în mod formal.

Astfel, se constată, pe de o parte, că toate aspectele menționate nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, iar, pe de altă parte, că acestea au mai fost invocate și, implicit, analizate în cererile de revizuire formulate anterior de apelantul revizuent.

Completul de 5 Judecători constată că împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, condamnatul A. a formulat mai multe cereri de revizuire.

Prin sentința penală nr. 575 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, între altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1081 din data de 03 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2009, reținându-se, în esență, că motivul menționat de revizuent în motivarea cererii nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) teza II-a din C. proc. pen. fiind invocate în mod formal.

Prin decizia penală nr. 166 din 20 iunie 2019 pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, în majoritate, s-a admis apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 575 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că, din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secției Penale, care a pronunțat sentința atacată, a făcut parte și un judecător care a participat la judecarea cauzei în apel, pronunțând decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015 în dosarul nr. x/2014 a Completului de 5 judecători al instanței supreme.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 205 din 04 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia nr. 42 din 1 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 205 din 04 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva aceleiași sentințe penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., susținând, în esență, că, în cauză, soluția de condamnare s-a bazat exclusiv pe mijloace de probă obținute de către Serviciul Român de Informații, sens în care a invocat decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale.

Prin sentința penală nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia nr. 67 din 1 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

De asemenea, împotriva sentințe penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat cerere de revizuire revizuentul A. invocând cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susținând, în esență, că întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei penale în care s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare a cărei revizuire se cere este reprezentat de înscrisuri, obținute ca rezultat al activității de informații a Serviciului Român de Informații, precum și faptul că, prin decizia nr. 55/2020, Curtea Constituționala a stabilit că nu constituie mijloace de probă înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

Prin sentința penală nr. 598 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia penală nr. 26 din 7 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 598 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva aceleiași sentințe penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susținând, în esență, că cererea de revizuire este întemeiată întrucât, prin considerentele hotărârii Curții Constituționale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, invocată ca temei al cazului de revizuire, a avut loc o confirmare a tuturor criticilor revizuentului care au vizat obstacularea, prin lege, a exercitului dreptului la apărare, consecința a imposibilității cunoașterii suportului factual al acuzației.

Prin sentința penală nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia penală nr. 57 din 26 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Raportat la toate aceste hotărâri prezentate, Completul de 5 Judecători constată că apărările formulate în cuprinsul cererii de revizuire au fost deja analizate și supuse cenzurii instanțelor, atât cu ocazia soluționării cauzei, în fond și apel, cât și în analiza cererilor de revizuire soluționate anterior. Apelantul revizuent a invocat, iar instanța de judecată a analizat, cu prilejul judecării tuturor cererilor de revizuire formulate de apelantul revizuent de la momentul condamnării sale, toate aspectele susținute de acesta care privesc fie prelungirea probatoriului administrat prin reinterpretarea acestuia pentru fapte sau împrejurări cunoscute deja de instanță, după rămânerea definitivă a sentinței, fie pronunțarea de către Curtea Constituțională a unor hotărâri pe care revizuentul le considera aplicabile în cauză, în condițiile în care, înscrisurile la care s-a făcut referire au fost avute în vedere de către ambele instanțe la judecarea cauzei în fond și apel, cât și în hotărârile prin care s-au soluționat cererile de revizuire anterioare formulate de același apelant revizuent, iar deciziile Curții Constituționale nu atrăgeau revizuirea hotărârii de condamnare.

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători constată că apelantul revizuent, chiar în ultima cerere de revizuire formulată împotriva aceleiași sentințe de condamnare a invocat ca temei al revizuirii Decizia Curții Constituționale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, însă, în cauza respectivă, și-a întemeiat cererea de revizuire pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Instanța supremă a respins și această cerere de revizuire, prin sentința penală nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, soluție menținută prin decizia penală nr. 57 din 26 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023.

De altfel, Decizia Curții Constituționale invocată de apelant ca temei al revizuirii (în prezenta cauză temeiul revizuirii fiind schimbat față de cauza anterior prezentată - art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.), respectiv Decizia nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022 este o decizie prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de apelant (a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. și B. în Dosarul nr. x/2017 conexat cu Dosarul nr. x/2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 alin. (4) și ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate).

De asemenea, Completul de 5 Judecători constată că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar să existe niște fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare; să conducă la adoptarea unei soluții diametral opuse, respectiv de achitare a revizuentului sau de încetare a procesului penal.

În acord cu instanța fondului, instanța de control judiciar constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite, împrejurarea nouă invocată ca temei al revizuirii, respectiv considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, nu se poate circumscrie noțiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În consecință, se constată că ceea ce urmărește revizuentul apelant, în actualul stadiu procesual, este o nouă reexaminare în fapt și în drept a cauzei, fără a invoca și fără a face dovada existenței unor situații sau stări noi, apte a justifica, în condițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., repunerea în discuție a temeiniciei hotărârii definitive de condamnare dispusă față de acesta.

Or, hotărârea judecătorească penală definitivă este expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății (res iudicata pro veritate habetur), astfel că autoritatea de lucru judecat de care se bucură aceasta poate fi pusă în discuție, în cadrul prezentului demers judiciar, prin prisma cazului de revizuire invocat, numai în ipoteza existenței unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În contextul celor arătate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prima instanță a evaluat just particularitățile cauzei și a reținut corect că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 din C. proc. pen. astfel încât, în mod corect, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul apelant.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 534 din 11 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2024.