ÎCCJ, Decizia nr. 13/2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023, printre altele, în baza art. 440alin. (4)C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 38 din data de 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2019, numai în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul de 5 Judecători, fiind stabilit termen de judecată, în ședință publică, la data de 6 noiembrie 2023.

În cuprinsul aceleiași cereri de recurs în casație, recurentul A a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., criticând decizia penală atacată sub aspectul greșitei dispoziții de respingere a solicitării de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, prin greșita calculare a termenului de prescripție de la data ultimei primiri efective a prețului traficului de influență, și nu de la momentul acceptării promisiunii acestuia.

În considerentele încheierii mai sus enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători a reținut, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocat de recurentul A, că aspectele de fapt indicate nu se circumscriu motivului de casare menționat, care vizează doar situația în care „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”, soluție care nu a fost pronunțată în speță, instanța de apel dispunând condamnarea acestuia.

În cadrul dosarului ce a avut ca obiect recursul în casație declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 38 din data de 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2019, acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023/a1, a fost admisă cererea formulată de recurentul inculpat A în dosarul nr. x/1/2023 și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători s-a pronunțat asupra recursului în casație declarat de inculpatul A, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 90 din data de 12 decembrie 2023, în dosarul nr. x/1/2023.

La data de 15 aprilie 2025, pe rolul Completului de 5 Judecători al instanței supreme a fost înregistrată, sub numărul x/1/2025, cererea de revizuire formulată de condamnatul A împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2023 și a deciziei penale nr. 90 din data de 12 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023.

Revizuentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire și, în urma rejudecării cauzei pe fond, să se dispună anularea, în parte, a hotărârilor atacate, cu consecința admiterii recursului în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. și a dispunerii încetării procesului penal în ceea ce îl privește, pentru infracțiunea de trafic de influență.

În motivarea cererii sale, a susținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 453alin. (1) lit. fC. proc. pen., întrucât încheierea din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023, s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională după ce aceasta a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În concret, a arătat că, ulterior pronunțării încheierii din data de 11 septembrie 2023, în dosarul nr. x/1/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, prin care cererea sa de recurs în casație întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu a fost admisă în principiu, acest text de lege, care la acel moment s-a apreciat că nu este incident în cauză, a fost declarat neconstituțional.

A subliniat că dispoziția legală declarată neconstituțională a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză, reprezentând motivul pentru care cererea de recurs în casație a fost apreciată ca fiind inadmisibilă.

Totodată, revizuentul a învederat că, deși dosarul ce are ca obiect soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pe care a invocat-o în cauza ce a avut ca obiect recursul în casație pe care l-a promovat împotriva deciziei penale nr. 38 din data de 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2019, se află pe rolul Curții Constituționale în fază de raport, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra unei excepții similare, prin Decizia nr. 50 din data de 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025.

Prioritar, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că este competentă, în actuala compunere a completului de judecată, să se pronunțe asupra cererii de revizuire formulate de condamnatul A, al cărei obiect este reprezentat, în realitate, de încheierea din data de 11 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023 al acestei instanțe, în procedura de filtru a recursului în casație.

În ceea ce privește completul de judecată care soluționează cererea de revizuire, se reține că acesta se compune în același mod ca cel prevăzut pentru judecarea cauzei în primă instanță, chiar dacă hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată într-o compunere diferită.

Dispozițiile legale care reglementează calea de atac a revizuirii fac referire la instanța competentă să soluționeze cauza, în sensul unei instanțe de judecată în complet colegial, și nu la un judecător desemnat în procedura prealabilă.

Astfel, pe de o parte, se reține că procedura admisibilității în principiu a recursului în casație nu presupune analizarea temeiniciei motivelor invocate, ci exclusiv verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. În cadrul acestei etape preliminare, instanța – reprezentată printr-un complet compus dintr-un singur judecător – se pronunță doar asupra admisibilității în principiu a recursului, fără a se angaja într-o analiză de fond a criticilor formulate.

Potrivit art. 440C. proc. pen.: (1) „Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător (...); (5) În cazul recursurilor în casație declarate împotriva deciziilor pronunțate de completele de 5 judecători, ca instanțe de apel, judecătorul care examinează admisibilitatea cererii de recurs în casație în condițiile prevăzute în alin. (1) - (4) trebuie să facă parte dintr-un complet de 5 judecători”.

Totodată, dispozițiile art. 78alin. (1) lit. b din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 274 din 3 aprilie 2023, cu modificările ulterioare, statuează că președintele completului de judecată, în cazurile prevăzute de lege, întocmește raportul asupra admisibilității în principiu a recursului sau desemnează un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că verificarea admisibilității recursului în casație nu se realizează de un complet distinct de cel care urmează a se pronunța pe fondul căii extraordinare de atac, ci de unul dintre membrii acestui complet. Prin urmare, revizuirea hotărârilor de soluționare a recursului în casație, indiferent dacă privesc admisibilitatea sau fondul acestuia, revine în competența completului investit cu soluționarea căii extraordinare de atac.

Pe de altă parte, în ceea ce privește procedura de verificare a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, aceasta este reglementată distinct și se află în competența instanței învestite potrivit legii, nefiind comparabilă, sub aspectul funcției jurisdicționale exercitate, cu activitatea judecătorului de filtru desemnat în materia recursului în casație. Această distincție rezultă din faptul că, în cazul revizuirii, competența este determinată în raport cu instanța care ar fi fost competentă să soluționeze cauza în primă instanță, și nu în raport cu soluția pronunțată în cauza respectivă.

De altfel, prin Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, Curtea Constituțională a României a „constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire”.

Cu alte cuvinte, instanța de contencios constituțional a reținut „că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual și, implicit, soluționarea unei situații procesuale, deci o judecată.”. (pct. 36 și pct. 37 din Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 62 din 25 ianuarie 2019)

Așadar, o teză contrară, respectiv soluționarea cererii de revizuire în complet de unic judecător, ar nega dreptul firesc la exercitarea căilor de atac împotriva unei astfel de hotărâri.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de condamnatul A, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 452alin. (1)C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. pen.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459alin. (3)C. proc. pen., respectiv:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456alin. (4)

Conform art. 459alin. (4)C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), potrivit art. 469alin. (5)C. proc. pen., dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând îndeplinirea condițiilor mai sus enunțate, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, motivată în fapt și în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453alin. (1) lit. fC. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate).

Aceasta privește încheierea din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023, hotărâre definitivă, pronunțată în calea extraordinară a recursului în casație.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 457alin. (1) teza finală C. proc. pen., în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025), respectiv la data de 14 aprilie 2025, de către revizuentul condamnat A, persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul dosarului nr. x/1/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători.

Prin încheierea din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023, s-a reținut ca fiind inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 38 din data de 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2019, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu motivarea că prevederile legale în discuție vizează doar situația în care „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”, soluție care nu a fost pronunțată în speță, instanța de apel dispunând condamnarea acestuia.

Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

În plus, se constată că revizuentul A a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. în cadrul dosarului nr. x/1/2023, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. nr. 50 din 18 februarie 2025, cerere ce i-a fost admisă de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători la data de 11 septembrie 2023, însă dosarul având ca obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de acesta este înregistrat pe rolul Curții Constituționale, aflându-se în fază de raport.

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă, revizuentul fiind în executarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală, și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători apreciază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză – prin încheierea din data de 1 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/96/2016/a8, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., excepție ridicată de B într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului în casație declarat de autorul excepției, ce avea calitatea de persoană condamnată – aceasta profită și revizuentului condamnat A, care a declanșat controlul constituțional asupra dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condițiile prevăzute de lege.

Se constată astfel că, în prezenta cauză, revizuentul a declanșat controlul constituțional asupra acelorași prevederi ale art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (solicitare aflată încă pe rolul Curții Constituționale, dar a cărei soluționare se va raporta la soluția deja pronunțată în cauza menționată anterior), astfel că i se va recunoaște acestuia beneficiul efectelor Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025. Partea a invocat excepția de neconstituționalitate, înțelegând să se folosească de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casație.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut (a se vedea în acest sens Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 33) că „o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv.”

A raționa altfel ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului, de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 16art. 21 și art. 131 din Constituția României, deși acesta a declanșat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 453alin. (1) lit. fC. proc. pen., Înalta Curte nu poate ignora cele constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, respectiv necesitatea transpunerii în cuprinsul dispozițiilor normative mai sus menționate, pentru garantarea atât a raporturilor de stabilitate, cât și pentru o bună administrare a justiției, a jurisprudenței instanței de contencios constituțional cu privire la condițiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, precum și faptul că transpunerea soluției jurisprudențiale din cuprinsul paragrafului 33 al Deciziei nr. 126/2016 este incompletă.

În sens contrar, ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de constituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

În consecință, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de condamnatul A împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023.

În privința procedurii și etapelor judecății cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (l) lit. fC. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație și trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. În acest sens, s-a pronunțat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/1/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. y/1/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. y/1/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. z/1/2017 și decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. xx/1/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453alin. (1) lit. fC. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație.

Astfel, urmare a admiterii cererii de revizuire formulate în prezenta cauză, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători va anula, în parte, încheierea atacată, numai cu privire la revizuent și numai în privința rejudecării recursului în casație declarat anterior de acesta, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., urmând a se relua judecata din etapa admisibilității în principiu a aceleiași cereri de recurs în casație.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440alin. (1)C. proc. pen., se realizează atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, iar, potrivit art. 461alin. (1)C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță, procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte – Completul de 5 Judecători va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A.

În baza art. 275alin. (3)C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275alin. (6)C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 189 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul A împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023.

Admite cererea de revizuire formulată de condamnatul A împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/1/2023.

Anulează, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de recurentul A.

În baza art. 275alin. (3)C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În baza art. 275alin. (6)C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 189 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2025.