ÎCCJ, Decizia nr. 85/2023

Ședința publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 329 din data de 30 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că, prin sentința penală nr. 305 din 26 mai 2017, modificată prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, cu aplicarea pedepselor complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) și k) din C. pen., fiindu-i confiscată suma de 303.118 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2015 din 15 iunie 2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (art. 257 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în vechea reglementare), cu aplic. art. 5 din C. pen.

În urma analizării probatoriului din faza de urmărire penală a cărui legală administrare a fost constatată prin încheiere definitivă, în procedură de cameră preliminară, și al cărui conținut a fost contestat, în cursul judecății, de către inculpat, probatoriu care a fost readministrat, în raport cu acuzațiile aduse acestuia, cât și de probele propuse de către inculpat și administrate de către instanță, instanța de fond a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută în rechizitoriu.

Sintetizând situația de fapt, prima instanță a reținut că inculpatul A., lider județean al unei formațiuni politice, deputat în Parlamentul României și ministru al energiei la acel moment, în schimbul exercitării influenței asupra martorului B., la acea dată primar al municipiului Iași și promisiunii făcute denunțătorului de a interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să agreeze semnarea contractului privind proiectul de management al traficului în municipiul Iași cu C. și derularea în bune condiții a acestuia (acte ce intrau în atribuțiile martorului B., în calitate de reprezentant al beneficiarului), cu intenție directă, i-a pretins martorului D. un comision de 5% din valoarea acestui contract. Suma reprezentând acest procent (aproximativ 3,4 milioane RON) i-a fost remisă în două forme: parțial în numerar prin înmânarea sumei de 30.000 euro de către D., la data de 21.07.2013, la un restaurant libanez, din cadrul E. și, parțial, printr-un contract de consultanță fictiv, nr. x/2.05.2013, având valoarea de 5.000 euro lunar+TVA, ce a fost încheiat cu firma F., recomandată de G., persoană de încredere din anturajul lui A., prin care reprezentanții C. au remis acestei firme suma totală de 303.118 RON, în tranșe lunare, în perioada mai 2013- iunie 2014, banii fiind folosiți, în mare parte, pentru diverse cheltuieli ale organizației județene de partid, la solicitarea inculpatului A..

Prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Analizând situația de fapt, s-a reținut că pretinderea de către inculpatul A. a comisionului de 5% din valoarea contractului încheiat de C. cu Primăria Municipiului Iași este dovedită cu declarațiile martorilor D., H., I., J., iar între pretinderea comisionului de 5% de către inculpatul A. și încheierea contractului de consultanță sus menționat există o strânsă legătură, întrucât fără să fi pretins acest comision, încheierea contractului de consultanță cu firma F. nu s-ar fi realizat și inculpatul nu ar fi avut vreo justificare, în condițiile în care din nicio probă administrată nu rezultă că cei de la C. ar fi desfășurat până la acel moment vreo relație comercială cu firma F., că i-ar fi cunoscut pe reprezentanții acesteia sau ar fi existat vreun interes al celor de la C. legat de obiectul de activitate al acestei firme în vederea unor oportunități de afaceri. Astfel, s-a apreciat că, din ansamblul probator administrat în cauză, reiese că inculpatul A. a fost cel care a stabilit modalitatea de remitere a contravalorii procentului de 5% pretins, solicitându-le celor de la C. încheierea unui contract de consultanță cu o firmă agreată, indicând și persoana cu care C. urma să relaționeze pe parcursul desfășurării acestuia, pe numitul G., o persoană de încredere, apropiată inculpatului, fost șofer și subordonat pe linie de partid, care pe parcursul derulării contractului de consultanță a avut rolul de persoană interpusă în relația inculpatului cu cei de la C.

Prima instanță a reținut că, încă de la momentul solicitării intermedierii unei întâlniri cu primarul municipiului Iași, de către martorul D., inculpatul A., cunoscând motivul pentru care se dorește acea întrevedere, a acceptat-o, având reprezentarea că prin promisiunea traficării influenței sale față de martorul B., în vederea determinării acestuia să agreeze încheierea contractului celor de la C. cu Primăria Municipiului Iași, poate obține unele avantaje, dovadă fiind faptul că i-a expus martorului B. acest lucru (declarația aflată în filele x). Caracterul fictiv al contractului de consultanță, faptul că serviciile facturate nu au fost prestate în realitate de către F., confirmă o dată în plus că încheierea acestuia era doar o modalitate legală prin care inculpatul A. urma să primească banii pretinși, respectiv echivalentul procentului de 5% din valoarea contractului privind managementul traficului rutier în Iași.

În acest context a apreciat că, în raport de toate mijloacele de probă administrate în dosar, contractul de consultanță dintre firma F. și C. a reprezentat o modalitate legală prin care inculpatul urma să primească banii pretinși, respectiv echivalentul procentului de 5% din valoarea contractului privind proiectul de management al traficului rutier în municipiul Iași, încheiat cu C., pretins în schimbul exercitării influenței asupra martorului B. și promisiunii de a interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să agreeze semnarea acestui contract și derularea în bune condiții (acte ce intrau în atribuțiile martorului B. în calitate de reprezentant al beneficiarului). Totodată, a fost un contract cu prestații fictive, încheiat la solicitarea inculpatului, cu persoanele indicate de acesta, de a cărui desfășurare s-a interesat personal sau prin interpuși, urmărind modul în care cei de la C. își îndeplineau obligațiile contractuale, iar de sumele de bani încasate de firma F. ca urmare a acestui contract putea dispune cum dorea.

În legătură cu suma de 30.000 euro primită de inculpatul A., cash, la hotelul E. de la martorul denunțător D., tot în contul procentului de 5% solicitat din valoarea contractului încheiat de C. S.A. cu Primăria Iași, ca urmare a exercitării influenței asupra martorului B., deși inculpatul nu a recunoscut acest fapt, instanța de judecată, pe baza coroborării probelor administrate în cauză, a concluzionat în sensul primirii sumei de către inculpat.

De asemenea, s-a reținut că, în considerarea funcțiilor pe care inculpatul A. le deținea la acea dată, respectiv de parlamentar și lider județean al unei formațiuni politice, care îi permiteau exercitarea unei influențe asupra colegilor de partid, cât și posibilitatea de a intermedia întâlniri cu persoane din cercul său relațional, martorul denunțător a apelat la o persoană din anturajul inculpatului A. pentru a-i face cunoștință cu acesta, în vederea obținerii, desfășurării, susținerii unor proiecte vizate de firma sa. Astfel, în anul 2011, martorul D., prin intermediul numitului K. l-a cunoscut pe inculpatul A., având mai multe întâlniri, în care au discutat de diferite proiecte care erau în curs de desfășurare în Brașov (construirea unui aeroport) și de care firma C. era interesată, care i-au creat martorului convingerea existenței unei influențe reale pe care inculpatul o putea exercita asupra unor persoane cu funcții decizionale în ceea ce privește proiectele firmei pe care o conducea. S-a reținut astfel că inculpatul a acceptat solicitarea martorului D., patronul firmei C., firmă interesată în câștigarea licitației organizate de Primăria Municipiului Iași legată de proiectul privind managementul traficului rutier, și a intermediat întâlnirea dintre primarul municipiului Iași cu care avea o relație pe linie de partid apropiată, conștient fiind că prin poziția funcțiilor sale putea să-și exercite influența asupra acestuia în sensul dorit.

Referitor la cea de-a treia condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență, instanța a subliniat că promisiunea nu trebuie să fie întotdeauna explicită ci e suficient ca din probe să rezulte că s-a manifestat în mod implicit. Instanța a apreciat că, din modul în care inculpatul a acționat, rezultă, în mod evident, existența unei promisiuni în sensul prevăzut de legea penală, întrevederile dintre martorul D. și inculpatul A. în cadrul cărora au abordat unele oportunități de afaceri în județul Brașov ale firmei C., creându-i martorului convingerea existenței unei influențe reale pe care inculpatul putea să o exercite asupra unor factori de decizie prin intervențiile sale, toate pe fondul unor promisiuni corelative din partea inculpatului, dovadă fiind faptul că acesta nu a refuzat solicitările ulterioare ale martorului în acest sens.

În opinia primei instanțe, este evident că activitatea inculpatului A. nu s-a limitat doar la stabilirea întâlnirii dintre B. și D., dovadă fiind faptul că B. a apelat la serviciile inculpatului pentru a încerca să stabilească un contact cu firma C.. Mai mult, martorul J., în declarația dată în faza de urmărire penală, menținută în fața instanței de judecată, a arătat că B., cu ocazia acestei discuții, i-a atras atenția să nu divulge legătura pe care a avut-o cu A. și cu C. S.A. în ceea ce privește contractul pentru managementul traficului de la Iași. Deși inculpatul a susținut că nu a participat la discuțiile avute de B. cu firma C., încercând să demonstreze acest lucru cu ajutorul martorei L., conform declarațiilor martorilor, D. și B., a reieșit că a fost prezent la debutul întâlnirii și la finalul discuțiilor, iar simpla sa prezență și afirmațiile făcute în aceste momente au fost suficiente pentru exercitarea influenței sale în vederea determinării martorului B. să agreeze firma C. în ceea ce privește contractul privind proiectul de management al traficului rutier în municipiul Iași.

În final, prima instanță a reținut că pretinderea procentului de 5% din valoarea contractului s-a făcut de inculpatul A. înainte de încheierea contractului dintre firma C. S.A și Primăria Municipiului Iași privind proiectul managementului traficului în Iași, relevantă în acest sens fiind declarația denunțătorului D.. În consecință, promisiunea inculpatului A. de a interveni pe lângă funcționarul public B. pentru a-l determina să încheie un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, în schimbul căreia a pretins un procent de 5% din valoarea contractului privind proiectul de management al traficului rutier rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor D., H., B., J., M., I., G., N. (martori audiați în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate și oralitate, care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală), precum și cu afirmațiile din conținutul dialogurilor ambientale din datele de 9.02.2016, 10.02.2016 și 12.10.2015, fapta inculpatului caracterizându-se prin unitate infracțională.

Împotriva sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022 a aceleiași instanțe, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recizuire, condamnatul A. a învederat că acuzațiile sunt infirmate prin mijloacele de probă noi, respectiv Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nr. S/10.04.2023, întocmit de expertul contabil O., rapoartele de activitate la Contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013 și declarațiile pe propria răspundere date în fața notarului public de P., la data de 09.03.2023, Q., la data de 14.03.2023, R., la data de 14.03.2023, și S., la data de 17.03.2023.

Prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nr. S/10.04.2023 s-a precizat că lucrările expertizei s-au desfășurat în perioada 10.03.2023-10.04.2023 și au privit aspecte din activitatea societății F. S.R.L. pentru perioada mai 2013 - iunie 2014. Revizuentul a susținut că prin expertiza extrajudiciară este infirmată teza avansată prin sentința penală nr. 305/2015 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, în raport cu care serviciile facturate nu au fost prestate în realitate de societatea F., aspect care, în opinia instanței, ar fi de natură a confirma activitatea Contractului de consultanță nr. x din data de 02.05.2013.

Prin rapoartele de activitate la Contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013 a fost confirmată împrejurarea că este exclus caracterul fictiv al contractului de consultanță, în condițiile în care reprezentanții societăților F. S.R.L. și C. S.A. au avut întâlniri de lucru cu reprezentanții RAT Brașov și cei ai Agenției Metropolitane Brașov.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de A. împotriva sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022 a aceleiași instanțe, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, instanța de fond a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp,

Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a susține acest caz de revizuire, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite, trebuie să nu fi fost cunoscute instanței la data judecării cauzei și, așa cum s-a menționat mai sus, să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost pronunțată prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.

Cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

De asemenea, instanța de fond a reținut că revizuirea este inadmisibilă dacă faptele apreciate de revizuent ca având caracter de noutate au fost cunoscute și analizate de către instanțele care au judecat acuzația. Chiar dacă intervin probe noi, care confirmă faptele deja analizate, soluția este de respingere a revizuirii ca inadmisibilă, deoarece respectivele fapte au fost avute în vedere și înlăturate în considerentele deciziei.

În raport cu aceste considerente, s-a constatat că revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând că există probe noi care infirmă acuzațiile, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară nr. S/10.04.2023 întocmit de expertul contabil O., rapoartele de activitate la Contractul de prestări servicii nr. x, precum și declarațiile martorilor P., Q., R. și S., însă nu a arătat care sunt împrejurările noi rezultate și cum pot conduce acestea la dovedirea netemeiniciei soluției de condamnare.

Instanța de fond a reținut că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Din examinarea dosarului rezultă că revizuentul condamnat A. a solicitat încuviințarea audierii martorilor L., Q. și T., însă instanța a apreciat utilă soluționării cauzei doar audierea martorului L. pe situația de fapt și a martorului T., doar în circumstanțiere, respingând, în temeiul art. 104 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., audierea martorului Q..

De asemenea, în apel, la termenul din data de 23 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis, în parte, cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. și a încuviințat reaudierea martorilor D., H. și B., respingând celelalte solicitări de probatorii vizând proba testimonială, administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize financiar-contabile și fiscale.

În acest context, instanța de fond a apreciat că aspectele învederate nu se circumscriu sintagmei "fapte și împrejurări noi", întrucât au fost avute în vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal, astfel că acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Or, împrejurările evidențiate de revizuentul condamnat prin cererea de revizuire au fost cunoscute, atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar.

În consecință, inststanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, toate aspectele expuse de către persoana condamnată fiind invocate în

mod formal.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat apel revizuentul A., considerând că în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, apreciind că aceasta se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 28 septembrie 2023, primul termen de judecată fiind fixat, în mod aleatoriu, la data de 4 decembrie 2023.

Concluziile apărătorului ales pentru apelantul revizuent și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelantului revizuent, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta este temeinică și legală, apelul formulat fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).

În același timp, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform 459 din C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta a fost formulată de o persoană ce avea dreptul de a formula o astfel de cerere, este îndreptată împotriva unei hotărâri ce poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac și a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește încadrarea acesteia în unul dintre cazurile prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, deși prin cererea de revizuire a fost indicat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în fapt nu au fost prezentate împrejurări noi sau fapte necunoscute de instanțele de judecată.

Prin cererea de revizuire, condamnatul A. a solicitat administrarea unor probe noi cu privire la aspecte pe care instanțele le-au avut în vedere la momentul soluționării cauzei sau readministrarea unor probe care au fost deja administrate în cauză, încercând astfel să determine o rejudecare a cauzei și o reapreciere a probelor care au fost deja administrate.

Astfel, în cadrul probelor noi, revizuentul condamnat A. a solicitat administrarea probei cu o expertiză extrajudiciară, întocmită în anul 2023, privind aspecte din activitatea societății F. S.R.L. pentru perioada mai 2013 - iunie 2014, a unor rapoarte de activitate întocmite cu privire la Contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013, precum și a unor declarații pe propria răspundere, date în fața notarului public, în anul 2023, de P., Q., R. și S..

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța de fond, consideră că împrejurările invocate de revizuentul condamnat A. nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

Astfel, din examinarea dosarului rezultă că revizuentul condamnat A. a solicitat încuviințarea audierii martorilor L., Q. și T., însă instanța a apreciat utilă soluționării cauzei doar audierea martorului L. pe situația de fapt și a martorului T., doar în circumstanțiere, respingând, în temeiul art. 104 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., audierea martorului Q..

De asemenea, în apel, la termenul din data de 23 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis, în parte, cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. și a încuviințat reaudierea martorilor D., H. și B., respingând celelalte solicitări de probatorii vizând proba testimonială, administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize financiar-contabile și fiscale.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că împrejurările invocate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., situație în care respingerea de către instanța de fond a cererii de revizuire ca inadmisibilă apare ca singura soluție legală și temeinica.

Față de cele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 329 din data de 30 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 329 din data de 30 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2023.