ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.10.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4964/2022

HOTĂRÂRE
27.10.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4964/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința din camera de consiliu de la 27 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal, la data de 10.01.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea SE Galați-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța și Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea SE Galați, anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/20.10.2021 cu anexa aferentă și anularea Adresei nr. x/02.12.2021 prin care s-a răspuns plângerii prealabile, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 155 din 25 martie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

A constatat instanța, că prin procesul-verbal contestat, s-a dispus măsura complementară de interdicție de punere în circulație liberă a articolelor de îmbrăcăminte uzată, în temeiul art. 28 din Regulamentul CE nr. 1020/2019 raportat la art. 2 lit. c), art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2004, respectiv art. 2 din H.G. nr. 163/2007.

În raport cu art. 10 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 245/2004 și cu art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 163/2007, a apreciat Tribunalul că măsura interzicerii pe piață a produselor considerate periculoase este o măsură complementară din domeniul contravenționalului.

Procesul-verbal în sine este un act administrativ, natura litigiului de față este una de contencios administrativ în materia specifică a contenciosului contravențional, iar, sub acest aspect, prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor derogă de la normele de competență materială de drept comun, care stabilesc competența în favoarea tribunalului, stabilind o competență specială în sarcina judecătoriei.

Astfel, față de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 32 alin. (2) din același act normativ, din a căror interpretare rezultă că legiuitorul, și în ipoteza controlului judecătoresc al aplicării măsurii complementare a interzicerii de punere pe piață a produselor periculoase, a înțeles să deroge expres de la competența de drept comun în materia contenciosului administrativ, stabilind competența exclusivă a judecătoriei.

Prin sentința civilă nr. 8126 din 28 iunie 2022, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

A apreciat instanța, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 7 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 163/2007, cu cele ale art. 28 alin. (1) din Regulamentul (CE) 2019/2010 și cu ale art. 5 alin. (2) și (7) din O.G. nr. 2/2001, că, în cauză, prin procesul-verbal atacat, agenții constatatori nu au aplicat nicio sancțiune principală, ci doar au interzis autorizarea punerii în liberă circulație a bunurilor reclamantei.

Astfel, procesul-verbal de constatare nu are natura juridică a unui proces-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale, acțiunea neavând natura unei plângeri exercitate împotriva unui atare act, conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Procesul-verbal de constatare nr. x/115/20.10.2021 reprezintă un act administrativ, fiind emis de pârâtă, care acționează în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, și dă naștere, modifică sau stinge un raport juridic, astfel cum rezultă din interpretarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta nu a autorizat punerea în liberă circulație a mărfurilor reclamantei, aceasta fiind o măsură administrativă, neînsoțită de nicio sancțiune contravențională luată în conformitate cu O.G. nr. 2/2001, astfel că această măsură nu poate fi considerată ca fiind o sancțiune complementară, subsidiară sancțiunilor principale prevăzute de același act normativ.

În consecință, în raport cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, sediul reclamantei aflându-se în raza teritorială a Tribunalului Covasna, instanța a apreciat că acesta este competent a soluționa cererea de anulare a procesului-verbal atacat.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Judecătoria Constanța, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/20.10.2021 cu anexa aferentă și anularea Adresei nr. x/02.12.2021 prin care s-a răspuns plângerii prealabile.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

3.2. Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie natura juridică a actului atacat, respectiv dacă acesta este un proces-verbal de contravenție, a cărui contestare se supune dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sau este un proces-verbal prin care au fost dispuse anumite măsuri administrative de către autoritatea competentă, pentru verificarea legalității căruia sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reține Înalta Curte că sancțiunile contravenționale ce puteau fi aplicate în cauză sunt prevăzute la art. 7 din H.G. nr. 163/2007 privind introducerea pe piață, comercializarea și distribuirea gratuită a articolelor de îmbrăcăminte purtată sau uzată și a articolelor textile purtate sau uzate, respectiv:

"Art. 7. - (1) Încălcarea dispozițiilor prezentei hotărâri atrage, în condițiile legii, răspunderea patrimonială, civilă, disciplinară, contravențională sau penală, după caz.

(2) Constituie contravenții nerespectarea prevederilor art. 2, 5 și art. 6 alin. (1) și se sancționează după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) și (2), cu amendă de la 1.000 RON la 10.000 RON;

b) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) și (3) și ale art. 6 alin. (1), cu amendă de la 1.000 RON la 3.000 RON;

c) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2), cu amendă de la 200 RON la 2.000 RON pentru persoanele fizice și de la 10.000 RON la 20.000 RON pentru persoanele juridice.

(3) Sancțiunile prevăzute la alin. (2) se aplică și persoanelor juridice.

(4) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, iar cele prevăzute la alin. (2) lit. c), de către reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu."

Aceste prevederi se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora:

"Art. 5. - (1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.

(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravențională;

c) prestarea unei activități în folosul comunității.

(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

c) închiderea unității;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activității agentului economic;

f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;

g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.

(4) Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare.

(5) Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

(6) Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.

(7) Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare."

3.3. Or, din procesul-verbal ce face obiectul acțiunii nu rezultă că s-ar fi dispus vreo amendă contravențională și nici vreo sancțiune complementară, dintre cele prevăzute de dispozițiile legale citate, ci s-a luat măsura neautorizării punerii în liberă circulație a mărfurilor reclamantei A. S.R.L..

De altfel, acest aspect este menționat și în Adresa nr. x/02.12.2022 emisă de ANPC-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galați ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal nr. x/20.10.2021, unde se precizează că "nu a fost constatată sau sancționată vreo contravenție".

De asemenea, prin același răspuns la plângerea prealabilă, s-a precizat faptul că autoritatea emitentă nu mai poate revoca actul întrucât acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

3.4. Prin urmare, actul întocmit de reprezentanții pârâtei nu are caracterul unui proces-verbal de contravenție, ci reprezintă un act de autoritate prin care s-a dispus măsura administrativă a interzicerii punerii în liberă circulație a mărfurilor societății reclamante, act care intră în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și care, în temeiul art. 1 din aceeași lege, naște dreptul persoanei vătămate de a sesiza instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității acestuia.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei este stabilită potrivit regulilor de la art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în raportat cu emitentul actului, o autoritate publică locală, și cu sediul reclamantei, din județul Covasna.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea SE Galați-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța și Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea SE Galați în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2024
a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.. 4. Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în primul ciclu procesual: Prin decizia nr. 2757 din 14 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s
ÎCCJ 2023-01-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2023
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită. Prin cere
ÎCCJ 2024-06-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3515/2024
Ședința publică din data de 20 iunie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregist
ÎCCJ 2022-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2022
a constatat că produsele reținute de autoritățile vamale, conform Notificării DRV Galați nr. x/21.07.2014 aduc atingere drepturilor exclusive ale reclamantei asupra mărcilor Uniunii Europene nr. x/4.11.2015, nr. x/03.09.2010 și nr. x/19.12.
ÎCCJ 2023-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 158/2023
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții
Sursă