ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1408/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020 întocmit de pârâtă.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 227 din 26 octombrie 2020, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, a precizat că a ocupat funcția de șef de secție Cardiologie Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal Caracal pe perioada în discuție exclusiv prin delegare, fără a încheia cu spitalul vreun fel de contract de administrare în cuprinsul căruia să fie prevăzuți indicatorii de performanță asumați, conform art. 185 alin. (5) din Legea 95/2006. Or, alin. (10) din textul de lege menționat reglementează instituția delegării în funcția de șef de secție, fără a face trimitere la art. 178 alin. (1) lit. g) din lege, ca în cazul ocupării respectivei funcții prin concurs.

Prin urmare, a apreciat că exercitarea unei funcții cu titlu interimar nu echivalează cu ocuparea propriu-zisă a acesteia, ci doar cu exercitarea provizorie a unora din atribuțiile aferente, în scopul asigurării funcționării operative a instituției publice. În cauză, funcția de șef de secție este ocupată pe o perioadă limitată, de doar 6 luni, pentru a putea fî asigurată funcționalitatea unității medicale, așa încât, într-o astfel de ipoteză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 178 din Legea nr. 95/2006, fapt care reiese și din analiza alin. (15) al art. 185 din aceeași lege.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii cu consecința anulării raportului de evaluare atacat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Naționala de Integritate a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020, întocmit de intimata-pârâtă.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând că actul administrativ atacat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că reclamanta, în perioada 22.11.2016-15.04.2020, s-a aflat în stare de incompatibilitate, motivat de faptul că în acest interval a deținut și exercitat funcția de șef de secție Cardiologie Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal Caracal și funcția de administrator la B. SRL

Astfel, în perioada 22.11.2016-15.04.2020 reclamanta a fost delegată în funcția de șef de secție Cardiologie Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal Caracal și a avut, totodată, și calitatea de administrator la B. S.R.L., societate inregistrată în Registrul Comerțului la data de 27.01.2005, având Codul unic de înregistrare x.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentei, care, în esență, sunt centrate pe faptul că exercitarea unei funcții cu titlu interimar (șef secție cu delegație) nu echivalează cu ocuparea propriu-zisă a acesteia, așa încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile privind incompatibilitatea reținută.

Or, interpretarea recurentei, conform căreia regimul juridic a incompatibilităților se aplică numai persoanelor care ocupă funcția în urma unui concurs și nu se aplică celor care ocupă aceeași funcție prin acte de delegare, ar pune, practic, la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr. 176/2010 un procedeu de eludare a legii și a aplicabilității sancțiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput într-un stat de drept.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în art. 185 alin. (1) din aceeași lege se prevede că secțiile, laboratoarele și serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un șef de secție, șef de laborator sau, după caz, șef de serviciu, funcții ce se ocupă prin concurs sau examen, după caz, în condițiile legii.

Totodată, potrivit alin. (2) din acest text de lege "în spitalele publice funcțiile de șef de secție, șef de laborator, asistent medical șef sunt funcții de conducere și vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimiști și biochimiști sau, după caz, asistenți medicali, cu o vechime de cel puțin 5 ani în specialitatea respectivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 "la numirea în funcție, șefii de secție, de laborator și de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați. Contractul de administrare poate fi prelungit sau, după caz, în situația neîndeplinirii indicatorilor de performanță asumați poate înceta înainte de termen. În cazul în care la numirea în funcție șeful de secție, de laborator sau de serviciu medical se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate sau de conflict de interese în termen de maximum 30 de zile de la numirea în funcție. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.",

În temeiul alin. (15) din aceeași lege "dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) și g) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare și a plății de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condițiile legii, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice."

Din analiza prevederilor legale menționate, rezultă că starea de incompatibilitate reținută în cauză, prevăzută de art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, nu este condiționată de modalitatea de numire în funcția, respectiv în funcțiile care atrag incompatibilitatea, neavând astfel importanță dacă funcția exercitată a fost cu titlu provizoriu, în baza unei delegări, sau în mod definitiv, ca urmare a susținerii unui concurs, la care se face trimitere în art. 185 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006.

Altfel spus. distincția între manager definitiv și manager interimar, instituită în Legea nr. 95/2006 (art. 181 alin. (2) și (3) nu este relevantă în privința aprecierii asupra situației de incompatibilitate, intenția legiuitorului fiind aceea de a asigura obiectivitatea exercitării funcției și de a evita orice conflict de interese în persoana celui ce exercită una din funcțiile în cauză.

Așadar, modalitatea de investire în funcție nu conduce la o altă concluzie, în condițiile în care calitatea de administrator al unei societăți comerciale se subsumează noțiunii de "manager", avută în vedere de Legea nr. 95/2006, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 70 din Legea nr. 31/1990, astfel, în contextul faptic descris de autoritate în cuprinsul raportului de evaluare, starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta este lipsită de echivoc.

De altfel, Legea nr. 95/2006 nu face distincție sub aspectul atribuțiilor pe care le îndeplinește managerul interimar față de managerul selectat prin concurs, astfel încât, corelativ, este firesc să fie supuși acelorași interdicții.

Prin urmare, distincțiile operate de recurentă nu pot fi primite, în cauză a fost reținută în mod corect existența incompatibilității în condițiile cumulului dintre funcția de șef de secție din spitalul public cu orice altă funcție de manager, remunerată sau nu, fiind astfel încălcate prevederile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 227 din 26 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.