ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/25.10.2018 întocmit la data de 25.10.2018 de inspectorul de integritate B. din cadrul Agenției Naționale de Integritate, solicitând:

- anularea în tot a Raportului de evaluare nr. x/25.10.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate la data de 25.10.2018, conform căruia au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților reglementate de art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, față de deținerea simultană, în perioada 01.08.2016-03.04.2018, a funcțiilor de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Hîrlău și manager - persoană fizică al Spitalului Hîrlău;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale și la cea a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11 din 7 februarie 2019, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile menționate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu consecință anulării, în tot, a Raportului de evaluare nr. x/25.10.2018 și a obligării pârâtei la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.

În susținerea căii de atac, a învederat recurentul că este nelegală concluzia primei instanțe potrivit căreia dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 nu disting, cu privire la perioada pentru care se exercita funcția de manager în cadrul unui spital, între calitatea de manager interimar și cea de manager ce a ocupat postul prin concurs, câtă vreme prin intermediul art. 176 alin. (4) ultima teza și art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, este realizată exact o astfel de diferențiere a ipostazelor.

Totodată, a apreciat recurentul că dispozițiile art. 178 alin. (4) din Legea 95/2006 instituie, în mod clar, o excepție de natura celor arătate mai sus, condiționând continuitatea contractului de management, în sensul că în cazul în care la numirea în funcție managerul se află în stare de incompatibilitate sau de conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la numirea în funcție. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Astfel, în opinia recurentului, întrucât, în perioada evaluată nu avea încheiat un contract de management, fiind numit doar prin dispoziția primarului pentru o perioadă de 3 luni, nu poate fi reținută starea de incompatibilitate.

Deși legal citată, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare, însă, prin notele de ședință depuse la data de 12.01.2022 a invocat excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de motivare ce incumba recurentului, iar pe fondul cauzei a solicitat, prin invocarea unor considerente similare celor evocate în fond, respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul cauzei, recurentul-reclamant A. a solicitat, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, apreciind susținerile intimatei ca fiind neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 21 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/25.10.2018, prin care intimata a concluzionat că, în perioada 01.08.2016 - 03.04.2018, recurentul - reclamant a deținut concomitent atât funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Hîrlău, cât și pe cea de manager interimar al Spitalului Hîrlău, aspecte de natură a genera încălcarea regimului juridic al incompatibilității reglementate de art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, ce dispune astfel:

"Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate (...)".

Prima instanța a confirmat, însă, legalitatea actului administrativ atacat de reclamant, respingând acțiunea acestuia, apreciind, pe baza probatoriului administrat și a propriei analize a circumstanțelor cauzei, ca fiind corectă reținerea stării de incompatibilitate a recurentului, pentru perioada supusă evaluării, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Instanța de control judiciar reține că o demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților.

Asigurarea integrității în exercitarea funcției publice și prevenirea faptelor de corupție se realizează în situația în care există premise de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi.

Or, în cauza de față, interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 este conformă reperelor teoretice evocate anterior, fiind irelevant dacă funcția de manager al Spitalului Hîrlău a fost exercitată de recurent, în perioada supusă evaluării, în regim de interimat. Se reține faptul că funcția de manager al unui spital public este una singură, regimul interimar de ocupare a funcției de către o persoană fizică sau cel în calitate de titular al postului, urmare a ocupării, prin concurs, fiind doar modalități de exercitare a acesteia, din punct de vedere al stabilității în funcție. Esențial, din perspectiva chestiunii supuse analizei, este, după cum s-a reținut și în jurisprudența prezentei curți, faptul că atât managerul interimar cât și cel selectat prin concurs, îndeplinesc aceleași atribuții și prin urmare este firesc să se supună acelorași interdicții, recurentul necontestând, de altfel, faptul că a îndeplinit aceleași atribuții precum cele ce ar fi incumbat unui manager titular al postului.

Dincolo de faptul că prevederile art. 176 alin. (4) ultima teza și art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reglementează alte ipoteze decât cea ce face obiectul alin. (1) al art. 178 din Legea nr. 95/2006 (doar acest din urmă text normativ fiind cel ce stipulează un regim al incompatibilităților specific materiei conducerii spitalelor), conținutul normativ al articolelor din Legea nr. 95/2006 invocate de recurent reprezintă, în fapt, un argument în favoarea concluziei primei instanțe. Astfel, ori de câte ori legiuitorul a dorit, în cuprinsul Legii nr. 95/2006, să opereze cu noțiuni specifice, precum cea de "manager interimar", a realizat o mențiune expresă în acest sens (ca în cazul art. 176 alin. (4) ultima teza sau a art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006). Or, în cuprinsul alin. (1) al art. 178 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a utilizat termeni generici, aspect de natură a indica voința sa de a stabili că deținerea funcției de manager, indiferent de forma de exercitare a acesteia (din punct de vedere al stabilității în funcție), simultan cu orice alte funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, conduce la starea de incompatibilitate.

Pe cale de consecință, în mod legal instanța de fond a reținut că, în materia incompatibilităților ce vizează funcția de manager al unui spital, situațiile de incompatibilitate prevăzute de alin. (1) al art. 178 din Legea nr. 95/2006 se referă atât la managerul interimar cât și la cel selectat prin concurs, întrucât textul legal nu face distincție în această privință.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile art. 178 alin. (4) teză finală din Legea 95/2006, la care face, în fapt, trimitere recurentul, reglementează un efect al incidenței incompatibilității (rezilierea, de plin drept, a unui contractul de management încheiat), iar nu o condiție pentru însăși reținerea stării de incompatibilitate. Pe cale de consecință, nu prezintă relevanță dacă recurentul avea sau nu încheiat un contract de management, ori era numit doar prin dispoziția primarului pentru o perioadă de 3 luni.

Atâta vreme cât, în perioada supusă evaluării, recurentul a deținut simultan funcțiile de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Hîrlău și manager interimar - persoană fizică al Spitalului Hîrlău (aspect, de altfel, necontestat de recurent), în mod corect instanța de fond a menținut actul administrativ atacat, prin care s-a constatat existența unei stări de incompatibilitate întemeiată pe dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata Agenția Națională de Integritate.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 11 din 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.