ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5893/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5893/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 08 decembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin cererea înregistrată, la data de la data de 30.07.2021, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/07.07.2021 întocmit de pârâtă în Lucrarea nr. 12508/S/II/11.05.2020, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2022, Curtea a admis acțiunea reclamantei, a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.07.2021 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.050 RON, cu tiltu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii și menținerea Raportului de evaluare nr. x/07.07.2021.
Recurenta-pârâtă susține aplicarea greșită a disp. art. 94 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit intimata-reclamantă care a deținut simultan, în perioada 20.07.2017 - 08.04.2019, funcția publică de inspector la Compartimentul de asistență medicală spitalicească, Direcția generală de asistență medicală și de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătății și funcția de manager al Spitalului Județean de Urgență Deva.
Conform disp. art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.
Potrivit disp. art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe perioada suspendării raportului de serviciu, autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză.
Prin urmare, susține recurenta-pârâtă, situația de incompatibilitate în discuție este atrasă ca urmare a deținerii simultane a două funcții incompatibile, nefiind necesară și exercitarea simultană a acestora, contrar celor reținute de prima instanță.
Nu poate constitui cauză de înlăturare a incompatibilității situația suspendării raportului de serviciu, deoarece aceasta nu presupune o încetare definitivă a calității de funcționar public.
Un funcționar public al cărui raport de muncă a fost suspendat nu își pierde calitatea de funcționar public, ci întrerupe temporar numai exercitarea funcției publice.
Instanța de fond reține, în mod greșit, că situația reclamantei se înscrie în excepția prevăzută de art. 94 alin. (2
1
) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Pentru a fi incidentă această ipoteză, se impune ca mandatul de reprezentare să fie exercitat în baza unui act administrativ emis de autoritatea sau instituția publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare.
Dispoziția nr. 428/2018 este emisă de Președintele Consiliului Județean Hunedoara ca urmare a faptului că reclamanta a fost declarată admisă la concursul pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului Județean de Urgență Deva, susținut în perioada 29.06.2017 - 18.07.2017.
Astfel, nu se poate considera că intimatei-reclamante i s-a dat un mandat de reprezentare, în condițiile în care la selecția pentru dobândirea calității de manager a putut participa orice persoană interesată, care îndeplinea condițiile prevăzute de disp. art. 176 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pentru a fi incidentă această excepție este necesar ca funcția în care este numit funcționarul public să fie o funcție care implică reprezentarea instituției publice care acordă mandatul, spre exemplu, membru în consiliul de administrație, membru în adunarea generală a acționarilor/asociaților.
Or, funcția de manager al Spitalului Județean de Urgență Deva nu este o funcție de reprezentare a Consiliului județean Hunedoara, ci este o funcție de conducere a unei unități spitalicești de stat care se ocupă prin concurs, în condițiile Legii nr. 95/2006.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că intimata-reclamantă, în perioada 20.07.2017 - 08.04.2019 a exercitat funcția de manager al Spitalului Județean de Urgență Deva, iar în același timp, raportul acesteia de serviciu cu Ministerul Sănătății - Direcția Generală de Asistență Medicală și Sănătate Publică a fost suspendat, potrivit Ordinului nr. 475/18.05.2017 al Ministrului Sănătății.
Instanța de fond, interpretând și aplicând dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) și alin. (2
1
) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, apreciază că reclamanta a exercitat un mandat de reprezentare pe baza desemnării de către o instituție publică, iar raportul său de serviciu, ca funcționar public, a fost suspendat anterior numirii sale.
Or, scopul urmărit de legiuitor, susține prima instanță, este acela al împiedicării exercitării simultane a atribuțiilor specifice a două sau mai multe funcții, în cadrul unei autorități sau instituții publice, aspect neîntrunit în speță, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamată a atribuțiilor de inspector în cadrul Ministerului Sănătății - Direcția Generală de Asistență Medicală și Sănătate Publică.
Prin recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate se invocă motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 94 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Potrivit acestor prevederi legale, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică (alin. (1), iar funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice (art. 2 lit. a).
Astfel, prin disp. art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, este incompatibilă calitatea de funcționar public cu exercitarea altor funcții sau demnități publice, intimata-reclamantă neregăsindu-se în această situație.
Art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 stabilește, în mod clar, că funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități (altele decât funcțiile publice sau de demnitate publică), în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să se refere, în alin. (2) al art. 94, la "deținerea" simultană a două funcții publice pentru existența incompatibilității, iar nu la "exercitarea" efectivă a acestora.
Intimata-reclamantă a avut, într-adevăr, raportul de serviciu suspendat însă suspendarea nu echivalează cu încetarea raportului de muncă, prin urmare, aceasta a deținut în continuare calitatea de funcționar public; potrivit disp. art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Înalta Curte reține că intimata-reclamantă nu se află în situația de excepție prevăzută de disp. art. 94 alin. (2
1
) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în sensul că, prin ocuparea funcției de manager al Spitalului Județean de Urgență Deva și încheierea contractului de management nr. x/20.07.2017, aceasta nu "exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare".
Intimata-reclamantă a dobândit calitatea de manager, în urma concursului organizat în temeiul prevederilor art. 176 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, iar Dispoziția nr. 428/2017 a Președintelui Consiliului județean Hunedoara, reprezintă actul de numire în funcția de manager.
Din cuprinsul contractului de management nr. x/20.07.2017 nu rezultă că intimata-reclamantă exercită un mandat de reprezentare a unei autorități/instituții publice, ci organizează, conduce și administrează Spitalul județean de Urgență Deva.
Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cu disp. art. 20din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul, urmând a se casa sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 453 C. proc. civ., va fi obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 100 RON către recurenta-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 2 din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal
Casează sentința recurată și, în rejudecare:
Respinge acțiunea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 100 RON către recurenta-pârâtă ANI, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.