ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.10.2022

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2022

HOTĂRÂRE
19.10.2022
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale raportat la art. 29 alin. (1) din aceeași lege, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) teza finală C. proc. pen., formulată de inculpatul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că, deși Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale invocate, cerința privind legătura cu fondul nu este îndeplinită.

Curtea a avut în vedere că a fost inițial învestită cu soluționarea atât a acțiunii penale, cât și a acțiunilor civile alăturate acțiunii penale, iar disjungerea laturii civile a cauzei, prin Sentința penală nr. 115/F/23. VI.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 266/A/2.VIII.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, nu conduce la modificarea caracterului accesoriu al acțiunii civile față de acțiunea penală.

S-a arătat că, acțiunea civilă, odată alăturată acțiunii penale, rămâne în competența instanței penale și după disjungere, fiindu-i aplicabile normele C. proc. pen., care stabilesc expres atât cadrul procesual, cât și calitățile participanților din procesul penal, care rămân neschimbate. Astfel, s-a notat că, potrivit dispozițiilor art. 19, alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., acțiunea civilă în cadrul procesului penal se exercită de persoanele vătămate constituite părți civile împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente.

Curtea a menționat că acțiunea civilă din cauză nu este o simplă acțiune civilă, în răspundere civilă delictuală sau în revendicare și nicidecum de fond funciar, fiind o acțiune în repararea unui prejudiciu care își are sursa într-o faptă penală, care s-a dovedit, în mod definitiv, că întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de rezultat. S-a mai reținut că, în cauză, a fost stabilit, în mod definitiv, pe latură penală, că, în înțelegere cu inculpatul B. și cu ajutorul celorlalți inculpați, inculpatul C., prin acțiunile sale proprii, care au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, a implicat unitatea de învățământ, la care era angajat și care deținea doar dreptul de administrare asupra imobilului teren, într-o asociere frauduloasă, în scopul scoaterii terenului din proprietatea Statului Român și trecerea acestuia, în mod succesiv, în proprietatea altor entități. În acest context, s-a reținut că acțiunea civilă privește repararea prejudiciilor aduse, în acest mod, Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului teren, precum și Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, în calitate de titular al dreptului de administrare a imobilului teren.

Așadar, Curea a constatat că, până la finalizarea întregului proces penal, se justifică să se aplice regulile de procedură penală, de către instanța specializată în materie penală. S-a arătat că, implicit, inculpații păstrează toate drepturile și obligațiile prevăzute de C. proc. pen., inclusiv dreptul la asistență judiciară obligatorie, prevăzut de art. 90 C. proc. pen., care reprezintă o garanție, în plus, a dreptului la un proces echitabil.

Așadar, fiind în situația unei acțiuni civile alăturate acțiunii penale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 29 alin. (1) din aceeași lege, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) teza finală C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din data de 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020 a declarat recurs inculpatul A., la data de 03 octombrie 2022, conform mențiunilor de pe înscrisul aflat la dosar ÎCCJ.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat de recurentul A., invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".

În fine, dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevăd că:

(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În incidența dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte constată că hotărârea prin care Curtea de Apel București, printre altele, a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată la data de 30 septembrie 2022, ora 11:30.

Termenul de 48 de ore în care recurentul A. putea recura încheierea Curții de Apel București, secția I penală, sub aspectul soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a început să curgă la data de 30 septembrie 2022, ora 12:30 și s-a împlinit pe data de 02 octombrie 2022, ora 13:30 fiind, în mod evident, depășit în ziua de 03 octombrie 2022, când s-a declarat prezentul recurs.

Având în vedere redactarea neechivocă a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și caracterul lor de strictă interpretare și aplicare, rezultă că termenul de 48 de ore în care poate fi declarat recursul, curge de la pronunțare, așa încât calea de atac formulată de recurentul A. la data de 03 octombrie 2022, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 48 de ore de la pronunțare, fiind tardivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) teza finală C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din data de 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) teza finală C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din data de 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 261/2025
Ședința publică din data de 10 aprilie 2025 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 03 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza a
ÎCCJ 2021-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra apelului declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 223/F din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele: Prin Sentința penal
ÎCCJ 2023-12-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2023
Ședința publică din data de 21 decembrie 2023 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156/F din 30 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza
ÎCCJ 2018-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2018
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: rin decizia penală nr. 442/A din 29 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, s-a di
ÎCCJ 2022-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 589/2022
ca instanța de contencios constituțional să dispună, pe calea excepției de neconstituționalitate, modificarea acestor dispoziții. Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece nu es
Sursă