ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2022
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra cauzei de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată sesizarea formulată de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Dolj, de revocare a suspendării sub supraveghere a executării cu privire la intimatul - condamnat A. (Sentința penală nr. 115/F/08.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016 - 3343/2016 -, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 25.08.2021, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2021, sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Dolj, în temeiul art. 1464 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, cu privire la faptul că A., supravegheat în dosarul de probațiune nr. x/2017 al Serviciului de Probațiune Dolj, supravegheat în dosarul de probațiune nr. x/2017 al Serviciului de Probațiune Dolj, condamnat prin Sentința penală nr. 115/F/08.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 a Î.C.C.J., la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, cu privire la neîndeplinirea obligațiilor civile față de persoana vătămată.
S-a depus la dosar raportul întocmit, potrivit art. 44 din Legea nr. 252/2013 de către consilierul de probațiune B., în care se arată faptul că, prin Sentința penală nr. 115F din 08.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 a Î.C.C.J., A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, fiind găsit vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen., fapte comise în calitate de executor judecătoresc. Persoanei i s-au impus de către instanță, pe lângă măsurile de supraveghere prevăzute la art. 93 alin. (1) C. pen., obligațiile prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 93 alin. (3) C. pen., precum și obligații civile față de persoana vătămată C.
A. (63 ani) este căsătorit cu D., pensionară. Până în momentul rămânerii definitive a sentinței, A. a lucrat ca executor judecătoresc. Acesta a absolvit Institutul Politehnic din Iași (Facultatea de Mecanică), în 1984, și Universitatea "E." din București, Facultatea de Drept, în anul 2008.
Persoana supravegheată a declarat ca principal mijloc de existență pensia soției, în cuantum de aproximativ 5.000 RON. Ocazional, A. este ajutat și de copii, care și-au întemeiat propriile familii și au propriile surse de venit.
S-a mai arătat că persoana supravegheată nu a dat curs primelor convocări ale serviciului de probațiune și s-a prezentat prima dată la sediul Serviciului de Probațiune Dolj la data de 18.05.2018, după aproximativ 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
La data de 13.03.2018 a fost sesizat Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune (constatarea imposibilității punerii în executare a hotărârii de condamnare și luarea măsurilor legale care se impun). Urmare a acestui demers, prin Sentința penală nr. 134F din 27.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 03.08.2018, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în regim de detenție. Ulterior, A. a depus contestație împotriva Sentinței penale nr. 134F/2018, obținând prin Decizia penală nr. 904/16.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, rejudecarea cauzei și repunerea în stare de libertate.
În final, prin Sentința penală nr. 14F din 31.01.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 19.02.2019, s-a respins sesizarea formulată la data de 13.03.2018. Procesul de supraveghere a fost reluat efectiv începând cu data de 17.12.2018.
Până la data prezentului raport, A. a executat integral obligațiile prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 93 alin. (3) C. pen., dar nu a îndeplinit obligațiile civile față de partea civilă C., constând în achitarea sumei de 75.000 RON ca daune morale și 1.620 RON cheltuieli judiciare efectuate de persoana vătămată.
Astfel, în perioada 02.07 - 31.07.2018, A. a prestat 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C. Dolj), iar în perioada 30.05 - 20.06.2018 a participat și a absolvit programul de reintegrare socială ("Dezvoltarea Abilităților Sociale" la majori).
Referitor la obligațiile civile față de persoana vătămată, A. a explicat că lipsa resurselor financiare nu i-a permis să înceapă acoperirea prejudiciului. De asemenea, a adus la cunoștință faptul că partea civilă a inițiat procedura executării silite - dosar de executare nr. 123/E/2018, Biroul Executorului Judecătoresc "F." (Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova).
S-a menționat că, potrivit legii, până la data de 19.08.2021, termen limită (3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere), A. ar fi trebuit să furnizeze dovezi cu privire la achitarea sumelor stabilite de instanță.
Consecințele posibile ale neîndeplinirii obligațiilor civile au fost aduse la cunoștința persoanei supravegheate încă de la prima întrevedere (proces-verbal încheiat la data de 18.05.2018), cât și ulterior, la termenul fixat în data de 19.05.2021 (6 luni înaintea expirării termenului de supraveghere), ocazie cu care s-a efectuat o verificare a stadiului de executare a obligațiilor civile.
Încă de la momentul primei întrevederi în calitate de persoană supravegheată, A. și-a declarat intențiile de îndeplinire a obligațiilor civile în măsura în care se va angaja în muncă și va avea un venit regulat. Acest obiectiv nu a fost atins, A. considerând că vârsta înaintată a fost și este un impediment în a reintra pe piața muncii cu un angajament stabil și consistent ca remunerație.
Pe durata supravegherii, A. a avut doar trei angajamente de muncă, de scurtă durată, două dintre ele ca angajat în cadrul unor societăți comerciale private, iar pentru o scurtă perioadă de timp a practicat activitatea de taximetrie. Nu mai are un loc de muncă din perioada decretării stării de urgență (luna martie 2020).
În continuare s-a realizat o analiză a riscului de recidivă, astfel:
• Factori anticriminogeni (proiectivi)
Statici - vârstă înaintată la data comiterii primei infracțiuni; infractor primar, prima sancțiune penală;
Dinamici - a respectat în general condițiile de probațiune; caută angajamente de muncă; are sprijinul familiei și un nivel educațional bun.
• Factori criminogeni
Dinamici - deficit la nivel atitudinal - asumarea răspunderii pentru comportamentul sancționat legal nu poate fi deplină fără o angajare convingătoare pentru diminuarea/repararea prejudiciului.
Atât la momentul intrării în supraveghere efectivă, cât și ulterior, pe parcursul executării, a fost estimat un risc de recidivă scăzut în cazul persoanei evaluate.
În concluzie, s-a arătat că A. a avut o traiectorie liniară sub monitorizarea serviciului de probațiune, fără progrese sau regrese semnificative, dar a menținut un comportament non - infracțional pe durata supravegherii, respectând în general condițiile de probațiune. Pe de altă parte, A. nu a achitat încă daunele dispuse de instanță, în parte întemeiat, având în vedere lipsa resurselor financiare - fiind practic în întreținerea soției, precum și dificultățile de acces pe piața muncii prin prisma vârstei înaintate. În același timp, persoana se află deja sub procedură de executare silită, urmare a inițiativei părții civile prejudiciate.
Având în vedere cele expuse, s-a arătat că instanța este în măsură să aprecieze dacă în cazul persoanei evaluate se impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 96 alin. (2) C. pen.
În cauză, s-a dispus citarea Serviciului de Probațiune Dolj - prin raportare la Decizia nr. 16/2019 pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -, precum și citarea intimaților A. (condamnat), C. (parte civilă - citat pentru opozabilitatea hotărârii).
În fața Curții, partea civilă a fost reprezentată de apărător ales, iar intimatul - condamnat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu - conform art. 90 lit. b) C. proc. pen. -, înlocuit ulterior de apărător ales .
Din oficiu au fost atașate extrase din programul informatic Ecris privind Dosarul nr. x/2016 .
De asemenea, la solicitarea instanței a fost atașată Sentința penală nr. 115/F din 08.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016, în copie certificată pentru conformitate cu originalul însoțită de un referat întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul prezentei instanțe .
La solicitarea Curții, Serviciul de Probațiune Dolj a comunicat adresa nr. x/26.10.2021, conform căreia intimatul - condamnat a depus la dosarul de supraveghere, pe data de 26.10.2021, contractul de muncă (curier la SC G. SRL), copia unui cupon de pensie al soției, precum și dovada înființării popririi de către BEJ F. - precizând faptul că prima reținere din salariu ar trebui să o suporte în noiembrie 2021.
Intimatul condamnat a depus la dosar, în copie certificată cu originalul, Decizia nr. 33020/13.08.2018 emisă de Casa Teritorială/Sectorială de Pensii 161 Dolj .
La solicitarea Curții, BEJ F. a comunicat adresa fără număr și dată, aflată la dosar, conform căreia intimatul nu s-a prezentat niciodată la sediul biroului, nu a produs dovezi cu privire la mijloacele de subzistență și nu a achitat nicio sumă în dosarul de executare silită; prin aceeași adresă s-a menționat faptul că intimatul este angajat la G. SRL, unde s-a emis adresa de poprire, însă până la data emiterii adresei (neprecizată, însă anterioară termenului din 09.11.2021) terțul poprit nu a efectuat niciun virament.
Intimatul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificat profesional și legitimație pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier în regim de taxi - acte emise la 22.12.2018.
De asemenea, intimatul condamnat a mai depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte dovedind calificarea sa ca și conducător auto - operator transport/întreprindere, precum și acte privind un accident rutier, precum și acte dovedind angajarea sa, în perioada 10.12.2019 - 14.03.2020, în calitate de vânzător la SC H. SRL și dovada căutării unui loc de muncă și depunerii CV-ului la mai multe societăți, încă din noiembrie 2018 .
Intimatul parte civilă a depus la dosar note scrise - prin care a învederat faptul că intimatul condamnat nu a efectuat nicio plată și că, din decembrie 2015 până în martie 2016, acesta și-a donat cele trei imobile copiilor săi -, note scrise însoțite de un set de acte, în copie, respectiv declarații de avere D., soția intimatului condamnat (declarații din 2014, 2016 - dosar).
Intimatul condamnat a mai depus, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințate la termenul din 09.11.2021, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: ordin nr. 3990/c/22.12.2017 emis de M.J., facturi fiscale utilități, acte din dosarul de executare nr. 123/E/2018 instrumentat de BEJ F., listă bunuri intimat condamnat (evidență comunicată de Primăria Municipiului Craiova), acte medicale intimat condamnat .
Analizând actele dosarului din perspectiva considerentelor pentru care s-a formulat prezenta sesizare, Curtea de Apel București a constatat că este neîntemeiată, reținând că, prin Sentința penală nr. 115/F din data de 8 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în total 2 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc).
În temeiul art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj sau al Bibliotecii Județene "Alexandru și Aristia Aman" din Craiova pe o perioadă de 80 de zile.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și 5 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 75.000 RON daune morale către partea civilă C.
A respins cererea formulată de partea civilă C. de obligare a Casei de Asigurări a Executorilor Judecătorești la plata despăgubirilor civile, în solidar cu inculpatul, în calitate de parte responsabilă civilmente.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1620 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 450 RON, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.
Această sentință a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 pronunțată de Înalta Curte Casație și Justiție, secția penală, în sensul că s-a respins, ca tardiv, apelul inculpatului A., și ca nefondat, apelul părții civile C.
Prin adresa nr. x/08.02.2018, Serviciul de Probațiune Dolj a sesizat Judecătorul delegat la Biroul executări penale despre imposibilitatea punerii în executare a dispozițiilor hotărârii penale nr. 115/F din 8.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 402/A din 20.11.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întrucât, deși notificat, condamnatul A. nu s-a prezentat; a atașat un proces-verbal întocmit de Poliția Craiova din care rezultă că la adresa din Craiova, Calea x, jud. Dolj - A. nu a mai venit de foarte mult timp.
Biroul executări penale al Curții de Apel București, secția a II-a penală a restituit adresa nr. x/08.02.2018 Serviciului de Probațiune Dolj, cu mențiunea de a se efectua notificări și la următoarele adrese: București - Cabinet de Avocat "I." sector 3; Buftea, județul Ilfov.
Prin sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Dolj, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 19.03.2018, sub nr. x/2018, s-a solicitat instanței să constate imposibilitatea punerii în executare, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune a Sentinței penale nr. 115/08 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A/20.11.2017 pronunțată de Înalta Curte Casație și Justiție, secția penală, privind pe numitul A.
Astfel, prin Sentința penală nr. 134/27.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin necontestare la data de 03.08.2018 s-au dispus următoarele: revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentința penală nr. 115/F din 08.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A/20.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală; executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare aplicate condamnatului A.; executarea, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 68 alin. (3) C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani, din care se deduce perioada executată de la data de 20.11.2017 la zi; executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc).
În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/03.08.2018.
Prin Sentința penală nr. 214/F din 16.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestație în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27.06.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, instanța învestită a calificat cererea condamnatului A. ca fiind contestație formulată împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Sentința penală nr. 218/25.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin necontestare la data de 31.10.2018, s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală, în ceea ce îl privește pe condamnatul A.
În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus anularea M.E.P.Î nr. 192 din data de 03.08.2018 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, și punerea în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Condamnatul a fost pus în libertate la data de 31.10.2018.
Prin Decizia penală nr. 904/16.11.2018, pronunțată de către ICCJ, s-a dispus desființarea Sentinței penale nr. 134/27.06.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, constatându-se că A. a fost arestat de la 11.08.2018 până la 31.10.2018 și a executat suplimentar, ca măsură compensatorie 12 zile de închisoare.
Prin Sentința penală nr. 14/31.01.2019, definitivă prin necontestare la data de 12.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, după rejudecare, s-a respins, ca neîntemeiată, solicitarea Serviciului de Probațiune Dolj privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentința penală nr. 115/F din 08.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A/20.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare către stat, în cuantum total de 1700 RON, din verificările efectuate în registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale pe anul 2017, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a arătat că, prin adresa din 03.04.2018 emisă Administrația Finanțelor Publice Craiova, a confirmat primirea titlului executoriu emis de către această instanță la data de 28.12.2018.
Biroul Executări Penale a precizat că nu deține date privind executarea obligațiilor civile, de către inculpat, către partea civilă C.
În raport cu dispozițiile art. 96 alin. (2) C. pen. și datele concrete ale speței, Curtea a constatat că nu se poate reține în sarcina intimatului condamnat A., neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În acest sens, Curtea a reținut în primul rând, faptul că, din actele depuse la dosar de intimatul condamnat și din relațiile comunicate de Serviciul de Probațiune Dolj, rezultă împrejurarea că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare și încetării calității sale de executor judecătoresc, intimatul condamnat a întreprins în mod constant demersuri pentru identificarea unui loc de muncă, având temporar câteva locuri de muncă și, în prezent, fiind angajat pe post de curier în cadrul G.. Prin urmare, nu poate fi reținută în sarcina intimatului pasivitatea în executarea obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.
Curtea a constatat faptul că, într-adevăr, cu excepția locului de muncă actual, intimatul condamnat a încetat raporturile de muncă anterioare prin demisie. Această împrejurare trebuie, însă, analizată în concret, iar nu în abstract.
Astfel, este de notat împrejurarea că intimatul condamnat are studii superioare (două facultăți) și o vârstă înaintată. În acest context, fără a nega responsabilitatea intimatului pentru fapta comisă, Curtea a constatat faptul că este firesc ca intimatul - dincolo de împrejurarea că și-a găsit cu greu un loc de muncă, urmare a vârstei și supraspecializării - să nu se poată adapta unor ocupații inferioare nivelului său de pregătire.
Mai mult, simpla existență a unei condamnări, deși în mod cert urmare a faptelor comise de intimat, este de natură, în concret, să reducă drastic șansele unei persoane, în contextul socio-profesional actual (blamul atras în mentalitatea colectivă de existența unei condamnări, interdicția de a profesa - în anumite profesii - pentru persoane cu antecedente penale), de a se angaja într-o profesie care să corespundă nivelului de pregătire al unei persoane cu studii superioare.
S-a subliniat și contextul medical actual, în special la nivelul anului 2020 fiind înregistrate - aspect notoriu - numeroase dificultăți în identificarea unui loc de muncă și de păstrare a acestuia.
Curtea a reținut și împrejurarea că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, intimatul condamnat suferă de numeroase afecțiuni medicale de natură a-i afecta capacitatea de a presta activități care presupun efort fizic (HTA esențială gr 2, bradicardie sinusală, rinichi în potcoavă, sindrom dispeptic/hipopotasemie).
Prin urmare, faptul că intimatul a depus eforturi de a se adapta situației sale și de a căuta și găsi un loc de muncă în contextul anterior expus este, în opinia Curții, de natură a exclude reaua sa credință.
Totodată, Curtea a reținut faptul că, potrivit actelor depuse la dosar, intimatul condamnat nu deține decât un autoturism Dacia, nu are alte bunuri în proprietate, conform relațiilor comunicate de Serviciul de Probațiune Dolj, intimatul fiind practic întreținut de soția sa.
Împrejurarea că intimatul condamnat și soția sa au înstrăinat, în perioada 2015 - 2016, unele imobile către copiii acestora (împrejurare invocată de către intimatul parte civilă) nu poate avea, în opinia Curții, relevanță în cauza de față. Aceasta, întrucât înstrăinările invocate au avut loc anterior pronunțării unei hotărâri de condamnare; or, anterior pronunțării unei hotărâri de condamnare, operează prezumția de nevinovăție.
Imobilele nu au fost supuse unor măsuri asiguratorii; partea civilă nesolicitând luarea unor asemenea măsuri pe parcursul procesului penal, și-a asumat riscul imposibilității executării viitoarei posibile creanțe.
Mai mult, Curtea a constatat că, în prezent, intimatul condamnat este angajat, pe data de 13.10.2021 fiind emisă, către angajatorul intimatului condamnat (SC G. SRL), adresa de înființare a popririi.
Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, având consecința firească a executării pedepsei în regim de detenție, nu ar face decât să creeze o nouă piedică în calea executării creanței stabilite în favoarea intimatului parte civilă.
Instituția revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru neexecutarea obligațiilor civile trebuie văzută, într-adevăr, ca o sancțiune pentru pasivitatea condamnatului, însă nu trebuie uzitată astfel încât să ducă la paralizarea executării înseși dispozițiilor civile din cuprinsul hotărârii de condamnare.
Împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat contestație, solicitând, în temeiul art. 4251 rap. la art. 583 alin. (2) C. proc. pen. și art. 96 alin. (1) C. pen., admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea sesizării Serviciului de Probațiune Dolj și revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată intimatului condamnat A., prin Sentința penală nr. 115/F din 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
În motivarea contestației, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că, în mod netemeinic instanța de fond a respins sesizarea Serviciului de Probațiune Dolj, apreciind că, rezultă că sunt îndeplinite condițiile pentru revocarea suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 96 alin. (2) C. pen., întrucât, până la expirarea termenului de supraveghere intimatul condamnat A. nu a achitat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare și nu a dovedit că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
În esență, s-a apreciat că, deși din actele dosarului rezultă că intimatul inculpat nu s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, acesta nu a depus minime diligențe pentru a achita, măcar în parte, obligațiile civile ce i-au fost stabilite în sarcină prin hotărârea de condamnare.
Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe intimatul condamnat A., Înalta Curte apreciază ca aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă consecința unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii, atunci când instanța apreciază că scopul pedepsei închisorii poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Totodată, individualizarea pedepsei, în modalitatea suspendării executării acesteia sub supraveghere, decurge din încrederea acordată condamnatului că, aflat sub influența unor măsuri de supraveghere, o perioadă de timp, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
În cauză, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen., la data de 25 august 2021, consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Dolj a sesizat instanța de fond, Curtea de Apel București, în vederea aplicării dispozițiilor art. 96 alin. (2) C. pen., privind pe condamnatul A., cu privire la neplata obligațiilor civile dispuse în sarcina acestuia prin Sentința penală nr. 115/F din 8 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
Conform art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Interpretând dispoziția legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească", Înalta Curte consideră că pentru a se aplica sancțiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesar a se stabili neîndoielnic că, deși persoana în cauză a avut posibilitatea concretă și reală de a achita obligațiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta, în mod voluntar, a ales să nu acționeze în această manieră, nesocotind astfel clemența și încrederea arătată de instanța care a apreciat la momentul soluționării pe fond a cauzei că nu se impune ca executarea pedepsei aplicate să fie făcută în regim privativ de libertate.
În concret, Înalta Curte constată că dispozițiile legale incidente în cauză, anterior menționate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanței de judecată, atunci când persoana condamnata nu își achită cu rea-credință despăgubirile civile la care a fost obligată.
Reaua credință ca și o condiție pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei presupune faptul că deși persoana condamnata beneficiază de venituri, aceasta nu înțelege sa își achite despăgubirile civile la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.
În speță, Înalta Curte constată că datele concrete ale cauzei nu pot fundamenta o soluție de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile în care, în cauză, nu se poate reține că intimatul condamnat A. cu rea credință nu și-a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat.
În acest sens, având în vedere actele aflate la dosar, se constată că intimatul condamnat A. are vârsta de 63 ani, a profesat ca executor judecătoresc, până la încetarea acestei calități odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, moment de la care, principalul său mijloc de existență, îl constituie pensia soției sale D., în cuantum de aproximativ 5.000 RON, întrucât, deși a întreprins demersuri pentru identificarea unui loc de muncă, pe durata supravegherii a avut doar trei angajamente de muncă, de scurtă durată, două dintre acestea, ca angajat în cadrul unor societăți comerciale private, iar pentru o scurtă perioadă de timp a practicat activitatea de taximetrie, nemaiavând un loc de muncă din perioada decretării stării de urgență (luna martie 2020), până la momentul angajării pe post de curier la SC G. SRL, conform contractului de muncă depus la dosarul de supraveghere, pe data de 26.10.2021, însoțit de dovada înființării popririi de către BEJ F., urmând să suporte prima reținere din salariu, în noiembrie 2021.
Astfel, raportat la posibilitățile materiale ale intimatului condamnat A. se constată că nu rezultă date care să dovedească o posibilitate reală și concretă a persoanei supravegheate de a achita față de partea civilă C., obligațiile civile ce i-au fost impuse, respectiv suma de 75.000 RON, ca daune morale și 1.620 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, precum și faptul că, așa cum rezultă din actele de la dosar, veniturile concrete ale persoanei condamnate au fost de natură să limiteze posibilitățile acesteia de a achita obligațiile civile datorate.
Este adevărat că, din totalul sumei la care a fost obligat prin sentința de condamnare, intimatul condamnat nu a achitat nicio sumă, fie aceasta și modică, însă, în acord cu instanța de fond, nu poate fi reținută în sarcina sa reaua credință în executarea obligațiilor civile. Reaua sau buna credință trebuie analizată nu raportat strict la obligația nerespectată ci, într-un context mai extins, raportat și la toată conduita intimatului condamnat, la resorturile interne și la nevoile sociale ale acestuia, la contextul socio-economic pe care îl traversăm, inclusiv la chestiunile ce țin de pandemia care a afectat, pentru o perioadă de timp, posibilitatea acestuia de a-și îndeplini obligația impusă.
Ca atare, în contextul datelor reținute referitor la situația materială și familială a condamnatului, acesta fiind practic întreținut de soția sa și beneficiind, conform declarațiilor sale, și de ajutor ocazional din partea copiilor săi, din sursele de venit ale acestora, Înalta Curte constată că motivele care au dus la neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu se datorează unui refuz nejustificat de a achita suma datorată, ci lipsei posibilității materiale de a plăti până în prezent despăgubirile civile, persoana condamnată dovedind că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească, în accepțiunea dispozițiilor art. 96 alin. (2) C. pen.
În aceste condiții, argumente parchetului, nu pot obiectiva o soluție de revocare a suspendării sub supraveghere, reaua-credința la care face trimitere neputând fi prezumata, ci dovedita.
Or, intimatul A. a depus eforturi în a-și găsi un loc de muncă, acest lucru fiind îngreunat, pe lângă condamnarea însăși, pe de o parte din cauza vârstei sale și afecțiunilor medicale de natură a-i afecta capacitatea de a presta activități care presupun efort fizic, iar pe de altă parte, de contextul medical existent la nivelul anului 2020, în special. Împrejurarea că intimatul condamnat a încetat raporturile de muncă anterioare prin demisie, cu excepția locului de muncă actual, nu poate proba lipsa intenției sale în achitarea obligațiilor civile ce i-au fost impuse și, implicit, reaua-credință, ci poate dovedi, cel mult, că acesta nu s-a putut adapta, inclusiv prin prisma vârstei sale înaintate, unor ocupații inferioare nivelului său de pregătire profesională.
De asemenea, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, împrejurarea invocată de către intimatul parte civilă, precum că intimatul condamnat și soția sa au înstrăinat, în perioada 2015 - 2016 - deci anterior pronunțării hotărârii de condamnare-, unele imobile către copiii acestora, nu poate avea relevanță în cauza de față, în condițiile în care, pe lângă faptul că beneficia de prezumția de nevinovăție, acesta era liber să dispună în orice mod de bunurile deținute, imobilele în discuție nefiind supuse unor măsuri asiguratorii.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, la acest moment, este inițiată procedura executării silite de către partea civilă, iar revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru neexecutarea obligațiilor civile ar conduce la paralizarea executării înseși dispozițiilor civile din cuprinsul hotărârii de condamnare.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că raportat la datele cauzale, condamnatul nu a încălcat această obligație cu rea credință, într-o manieră aptă să justifice o măsură de revocare a suspendării sub supraveghere, care nu ar respecta exigențele de proporționalitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul condamnat A.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul condamnat A.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2022.