ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 407/2023

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 583 C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (2) C. pen. s-a admis sesizarea Serviciul de Probațiune București.

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin sentința penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 294 din 09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

S-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată intimatului condamnat A. prin sentința penală indicată.

S-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 25.08.2022, sub nr. x/2022, Serviciul de Probațiune București a înaintat acestei instanțe raportul de evaluare întocmit pentru persoana condamnată A., în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (4) lit. c) C. pen., cu privire la neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite în sarcina sa, prin sentința penală nr. 131/F din 27.06.2017 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul penal nr. x/2016, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

În motivarea sesizării, s-a arătat că persoana condamnată A. se află în evidența Serviciului de Probațiune București, în baza sentinței penale nr. 131/F din 27.06.2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul penal nr. x/2016, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, având de respectat următoarele măsuri și obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței, precum și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice Serviciului de Probațiune schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul ADPDU Sector 6 București sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. Sector 5 București, pe o perioadă de 100 de zile.

Totodată, prin sentința penală menționată, sentință rămasă definitivă la data de 09.11.2018 conform deciziei penale nr. 294/A din 09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, persoana supravegheată a fost obligată să plătească în solidar cu inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., suma de 2.821.786,03 RON, reprezentând daune materiale către partea civilă SC "J." S.R.L..

A. s-a prezentat la Serviciul de Probațiune București în data de 11.12.2018 când a fost pusă în executare sentința penală și a luat la cunoștință conținutul procesului-verbal și a avut loc evaluarea inițială, iar ulterior, în data de 25.01.2019 a semnat planul de supraveghere.

În ceea ce privește respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), s-a arătat că acesta s-a prezentat la toate întrevederile stabilite de Serviciul de probațiune București, a depus documente doveditoare privind situația sa locativă, financiară, ocupațională și familială.

Cu privire la respectarea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, acesta a executat obligația în cadrul ADPDU Sector 6 București în perioada 23.10.2019 - 31.01.2020.

În ceea ce privește obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, A. a urmat programul "Reglare emoțională și control comportamental" în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie "K.".

Referitor la cuantumul obligațiilor civile impuse în sarcina condamnatului A., Serviciul de Probațiune a solicitat instanței de judecată o clarificare cu privire la acest aspect, iar la data de 16.06.2021 i s-a prezentat persoanei supravegheate un proces-verbal revizuit prin care i se aducea la cunoștință obligativitatea achitării integrale a obligațiilor civile cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere și consecințele ce decurg din nerespectarea acestei obligații. A. a dat o declarație în care precizează că "nu recunoaște că ar avea de plată obligații civile atât timp cât Curtea Supremă suspendă plățile civile fără a menționa că rămâne în picioare un prejudiciu material strict față de S.C. J. SRL".

Deși la fiecare întrevedere ulterioară i s-a reamintit de obligativitatea achitării obligațiilor civile, A. a declarat că, din punctul său de vedere, nu are de plătit personal suma menționată în sentință și nici nu știe unde poate achita partea sa, partea civilă fiind în insolvență.

În data de 22.06.2022, A. a dat o declarație în care menționează că "nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează personal și nici cu contul de insolvență în care pot fi virați banii". Acesta a declarat că va deschide un proces pe latură civilă pentru stabilirea sumei pe care o are de plată și odată cu stabilirea sumei datorate și aflarea contului de insolvență, va începe a vira suma de bani stabilită.

S-a arătat că, deși Serviciul de Probațiune i-a prezentat detaliat obligativitatea achitării obligațiilor civile și consecințele ce decurg din neachitarea acestora și l-a îndrumat să consulte și un avocat care să îl sprijine în clarificare situației, A. a susținut că nu are nimic de plată și în instanță se va clarifica această situație.

În vederea justei soluționări a prezentei cauze au fost administrate următoarele mijloace de probă: fișa informații J. S.R.L. potrivit evidenței Oficiului Național al Registrului Comerțului, extras revisal înaintat de Inspectoratul Teritorial de Muncă București privind situația contractelor de muncă pentru A. din care reiese că, din data de 27.09.2022 este angajat ca magaziner în cadrul L. cu normă întreagă, pe durată nedeterminată; adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind veniturile realizate în perioada 2018-2022 de A. din care reiese că acesta figurează cu venituri declarate din jocuri de noroc; adresa Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București potrivit căreia intimatul nu figurează înregistrat cu bunuri mobile și/sau imobile; adresa Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale sector 6 București potrivit căreia A. figurează înregistrat titular de rol fiscal pentru terenurile intravilane agricole situate în mun. București în suprafață de 433 mp și 134 mp, în coproprietate cu numitul M.; adresa emisă de N., desemnată în calitate de lichidator judiciar al societății J. S.R.L. prin care menționează că, în urma punerii în executare a sentinței penale nr. 131 din 27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin decizia nr. 294 a ICCJ, nu s-a recuperat/achitat nicio sumă din daunele la care inculpații au fost obligați.

Examinând sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune București privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate persoanei condamnate A., Curtea de Apel București a constatat că este întemeiată, pentru următoarele motive.

Prin sentința penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din data de 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, intimatul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani 8 luni închisoare.

În baza art. 91, art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1), (2) și 3 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că pe durata termenului de supraveghere trebuie să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de această instituție; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; să desfășoare pe o perioadă de 100 zile o activitate neremunerată în folosul comunității, în cadrul Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector VI sau S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. Sector V, sub coordonarea Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor sau obligațiilor de supraveghere și a celor civile, stabilite prin prezenta sentință.

În rezolvarea acțiunii civile alăturată acțiunii penale, prin sentința penală anterior menționată, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "J." S.R.L. și s-a dispus obligarea inculpaților B., C., D., E., F., G., H., I. și A., în solidar, la plata sumei de 2.821.786,03 RON, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

Au fost respinse cererile de despăgubiri civile - daune materiale formulate de părțile civile O., P., Q., R., S.C. S. S.R.L., T., U., V., W., X., Y..

Curtea a reținut că sentința penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curții de Apel București prin care s-a dispus condamnarea intimatului la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării a rămas definitivă la data de 09 noiembrie 2018, dată de la care a început să curgă termenul de supraveghere de 4 ani stabilit în acord cu dispozițiile art. 92 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Ca atare, pentru a putea dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate printr-o hotărâre definitivă este necesar să se constate că persoana față de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei nu s-a conformat dispoziției instanței de reparare a prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, deși a avut posibilitatea să execute obligațiile civile. Neplata obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare trebuie să se datoreze relei-credințe a persoanei condamnate, iar nu unei imposibilități obiective a acesteia de a executa obligațiile impuse în sarcina sa. Condiția relei-credințe presupune ca persoana în cauză să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii obligațiilor civile și, cu toate acestea, să nu-și fi îndeplinit obligațiile civile.

În cauză, din analiza coroborată a întregului material probator existent la dosarul cauzei s-a dovedit reaua-credință a persoanei condamnate A. în neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare - sentința penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curții de Apel București.

Din raportul de evaluare întocmit de consilierul de probațiune a rezultat că intimatul A. este în vârstă de 59 de ani, locuiește împreună cu soția în București, într-o locuință situată într-un imobil ce aparține societății comerciale pe care o deține, imobil format din mai multe locuințe și care sunt închiriate. A. are o fiică care de-a lungul timpului s-a ocupat împreună cu el de afacerile familiei.

A. a declarat că este absolvent de studii universitare, Universitatea Politehnică București, și a fost recrutat ca ofițer contraspionaj, lucrând până în anul 1991 în cadrul SRI. Ulterior, acesta a deținut mai multe afaceri, în diferite domenii (producție alcool, încălțăminte etc.), în prezent fiind administrator al unei firme care este în insolvență. Persoana supravegheată declară că, în prezent, obține venituri de aproximativ 2000-3000 RON din închirierea spațiilor din imobilul pe care firma sa îl deține în proprietate și la nevoie este sprijinit financiar și de către fiica sa.

În cuprinsul raportului de evaluare anterior menționat s-a mai arătat că intimatul A. a declarat că nu are de plătit suma menționată în sentință și nici nu știe unde poate achita partea sa, partea civilă fiind în insolvență, nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează personal, contul de insolvență în care pot fi virați banii, susținând că va deschide un proces pe latură civilă pentru stabilirea sumei pe care o are de plată.

Serviciul de Probațiune i-a prezentat detaliat obligativitatea achitării obligațiilor civile și consecințele ce decurg din neachitarea acestora, însă intimatul A. a susținut că nu are nimic de plată și în instanță se va clarifica această situație.

Referitor la veniturile obținute pe parcursul termenului de supraveghere, pe baza materialului probator existent la dosar, instanța a reținut că, potrivit propriei declarații, acesta a obținut venituri din închirierea spațiilor din imobilul pe care firma sa îl deține în proprietate, venituri din activități lucrative desfășurate în cadrul L. și venituri obținute din jocuri de noroc.

În acest context, instanța a constatat că, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 131 din 27.06.2017 a Curții de Apel București și până în prezent, intimatul A. a desfășurat activități din care a obținut venituri, însă nu a achitat nici măcar în parte obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

Curtea a reținut că, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare - 09 noiembrie 2018 - și până la momentul sesizării instanței de către Serviciul de Probațiune București - persoana condamnată A. nu a depus nici cea mai mică diligență în încercarea de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. De altfel, nici ulterior sesizării instanței cu cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, intimatul nu a făcut demersuri în a executa, cel puțin în parte, obligațiile civile puse în sarcina sa.

Timpul scurs de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la expirarea termenului de supraveghere instituit în sarcina persoanei condamnate, împrejurarea că intimatul nu a achitat nici măcar în parte obligațiile civile impuse prin hotărârea de condamnare dovedesc reaua-credință a acestuia, care a rămas în pasivitate în tot acest interval de timp, invocând ulterior în fața instanței faptul că nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează.

Apărările formulate de inculpat în sensul că nu i s-au pus la dispoziție datele unui cont bancar în care să vireze suma de bani, nu pot fi reținute ca adevăr.

În primul rând, intimatul nu a efectuat demersuri din care să rezulte că ar fi contactat lichidatorul judiciar și și-ar fi exprimat disponibilitatea să execute de o manieră voluntară obligațiile impuse prin hotărârea instanței.

Din actele dosarului rezultă deplina cooperare a lichidatorului pentru recuperarea sumelor datorate societății. Prin adresa emisă de N., desemnată în calitate de lichidator judiciar al societății J. S.R.L. se comunică faptul că, în urma punerii în executare a sentinței penale nr. 131 din 27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin decizia nr. 294/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu s-a recuperat/achitat nicio sumă din daunele la care inculpații au fost obligați.

Nu în ultimul rând, instanța a remarcat promptitudinea cu care lichidatorul a răspuns solicitărilor privind situația prejudiciului.

Curtea a reținut că nu sunt pertinente nici apărările intimatului prin care încearcă să acrediteze ideea că nu datorează nicio sumă de bani.

Prin hotărârea primei instanțe, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "J." S.R.L. și s-a dispus obligarea inculpaților B., C., D., E., F., G., H., I. și A. în solidar, la plata sumei de 2.821.786,03 RON, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

Hotărârea primei instanțe a fost modificată în calea de atac, în sensul înlăturării obligării inculpaților la plata unor sume către alte persoane, sumele de bani stabilite în beneficiul S.C. J. S.R.L. au rămas nemodificate.

Până în prezent, intimatul A. nu a achitat nicio sumă de bani.

Concluzionând, Curtea a reținut că deși intimatul a obținut venituri după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fără niciun motiv valabil, a refuzat să despăgubească partea civilă.

Împotriva sentinței penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, condamnatul A. a formulat contestație, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea sesizării Serviciului de Probațiune București.

În motivarea contestației, contestatorul condamnat a arătat că și-a îndeplinit obligațiile legate de munca neremunerată, de prezentarea periodică a documentelor și dovezilor care atestă nivelul să de venituri și posibilitățile de trai, precum și că nu a fost de rea-credință în executarea obligațiilor impuse prin hotărârea de condamnare.

În ce privește condiția neexecutării cu rea-credință a obligațiilor civile impuse, a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că nu a avut inițiativă în a achita prejudiciul stabilit prin sentința penală de condamnare, apreciind că pasivitatea sa este voluntară.

În acest sens, a susținut că obligațiile civile i-au fost aduse la cunoștință de către ofițerul de probațiune cu ocazia unei întâlniri, în primăvara anului 2022, ocazie cu care a fost întocmit un proces-verbal; anterior acestui moment, nu a cunoscut care este situația laturii civile a procesului în care a fost condamnat, societatea J. fiind în insolvență, încă din cursul judecății în fond.

Din momentul în care a fost informat, a început să caute din proprie inițiativă să poarte discuții cu reprezentanții părții civile, inițial, comunicându-i-se telefonic faptul că are calitate de debitor în legătură cu sentința nr. 131/2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia nr. 294/A din 9.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar această sentință a fost dată spre executare societății de executori judecătorești "Z." din municipiul București. A luat legătura cu biroul de executori judecătorești, unde i s-a comunicat că pentru lămurirea situației sale este nevoie de parcurgerea unei proceduri scrise, primind din partea acestui birou, un răspuns, ulterior pronunțării soluției instanței de fond, respectiv că, nu are calitate de debitor într-o procedură de executare silită pornită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală menționată.

În aceste condiții, a arătat că a scris reprezentantului judiciar al părții civile, N., care i-a comunicat că s-a adresat executorului judecătoresc pentru clarificări; în lipsa unui răspuns, s-a adresat direct judecătorului sindic ce supraveghează procedura în dosarul nr. x/2014 privitor la debitoarea J. S.R.L..

În urma unei solicitări de raport transmisă de judecător către practicianul în insolvență a fost invitat de lichidatorul judiciar în data de 28 februarie 2023 la sediul acesteia, ocazie cu care a primit răspunsul nr. x/28.02.2023 prin care i s-a comunicat ca propunerea sa de eșalonare a debitului prin oferirea unui cuantum de 1500 RON lunar din venitul său, și de oferire spre executare silită a unui bun imobil teren a fost transmisă executorului judecătoresc în vederea analizării în conformitate cu dispozițiile procedurale aplicabile - C. proc. civ., Legea nr. 85/2014.

A mai arătat că aprecierea instanței de fond a fost greșită, din cauză că s-a bazat pe o situație incompletă, susținând că, în urma multiplelor sale demersuri a reieșit că o culpă a eșuării procedurii silite față de el aparține în mod exclusiv subiecților implicați în procedura de valorificare a titlului, respectiv a practicianului în insolvență și a executorului judecătoresc; practicianul în insolvență a apreciat că este de bună credință, că a cerut informații despre contul în care să poată fi efectuată plata; însă, până la 27.02.2023 nimeni nu și-a asumat obligația de a-l accepta ca debitor, nici executorul judecătoresc, nici practicianul în insolvență.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, a mai susținut că nu i-au fost puse la dispoziție date de contact ale creditoarei J. S.R.L.; că nu a fost somat de practicianul în insolvență ori de executorul judecătoresc asupra obligației civile și a modului de plată a acesteia mai înainte de data de 7 martie 2023 și că, în urma acestei somații, la data de 8 martie 2023, a depus o ofertă angajament de plată, prin care a arătat că poate achita sume din salariu, în mod periodic, precum și faptul că pune la dispoziția executorului judecătoresc cota parte din dreptul de proprietate ce îl deține asupra unui teren situat în municipiul București, de asemenea, că a efectuat plății periodice, câte 1.500 de RON în datele de 13 martie 2023 și 11 aprilie 2023.

Examinând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază contestația formulată de condamnatul A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă consecința unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii, atunci când instanța apreciază că scopul pedepsei închisorii poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Totodată, individualizarea pedepsei, în modalitatea suspendării executării acesteia sub supraveghere, decurge din încrederea acordată condamnatului că, aflat sub influența unor măsuri de supraveghere, o perioadă de timp, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În cauză, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen., la data de 25.08.2022, consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune București a sesizat instanța de fond, Curtea de Apel București, în vederea aplicării dispozițiilor art. 96 alin. (2) C. pen., privind pe condamnatul A., cu privire la neplata obligațiilor civile dispuse în sarcina acestuia prin sentința penală nr. 131/F din 27.06.2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Conform art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Interpretând dispoziția legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească", Înalta Curte consideră că pentru a se aplica sancțiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesar a se stabili neîndoielnic că, deși persoana în cauză a avut posibilitatea concretă și reală de a achita obligațiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta, în mod voluntar, a ales să nu acționeze în această manieră, nesocotind astfel clemența și încrederea arătată de instanța care a apreciat la momentul soluționării pe fond a cauzei că nu se impune ca executarea pedepsei aplicate să fie făcută în regim privativ de libertate.

În concret, Înalta Curte constată că dispozițiile legale incidente în cauză, anterior menționate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanței de judecată, atunci când persoana condamnata nu își achită cu rea-credință despăgubirile civile la care a fost obligată.

Reaua credință ca și o condiție pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei presupune faptul că deși persoana condamnata beneficiază de venituri, aceasta nu înțelege sa își achite despăgubirile civile la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.

În speță, Înalta Curte constată că datele concrete ale cauzei pot fundamenta o soluție de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile în care, în cauză, se poate reține că persoana condamnată A. cu rea credință nu și-a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat.

În acest sens, având în vedere actele aflate la dosar, în ce privește posibilitățile materiale ale contestatorului condamnat A. de a achita obligațiile civile datorate, se constată că, pe parcursul termenului de supraveghere, acesta a obținut venituri din închirierea spațiilor din imobilul pe care firma sa îl deține în proprietate, venituri din activități lucrative desfășurate în cadrul L. și venituri obținute din jocuri de noroc.

Conform raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune București, raportat la obligativitatea achitării obligațiilor civile, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul A. a susținut că nu are de plătit suma menționată în hotărârea de condamnare.

Ulterior sesizării instanței de către Serviciul de Probațiune București, apărarea condamnatului A. a fost subsumată ideii că nu a fost de rea-credință, iar neîndeplinirea obligațiilor civile este consecința, de fapt, a culpei subiecților implicați în procedura de valorificare a titlului reprezentat de sentința nr. 131/2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia nr. 294/A din 9.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv a practicianului în insolvență al părții civile și a executorului judecătoresc, așa cum reiese din motivele contestației.

Evaluând motivele contestatorului condamnat, Înalta Curte notează că, reaua sau buna credință trebuie analizată nu raportat strict la obligația nerespectată ci, într-un context mai extins, raportat și la toată conduita condamnatului.

Ca atare, Înalta Curte reține că, deși condamnatul A. a beneficiat de venituri, nu a înțeles să își achite despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, nici măcar în parte.

Astfel, se constată că, deși de la momentul la care i s-a comunicat dispozitivul deciziei penale nr. 294/A din 09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiindu-i aduse, totodată, la cunoștință dispozițiile art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, între care neîndeplinirea cu rea - credință a obligațiilor civile, contestatorul condamnat A. a cunoscut obligațiile civile pe care le avea de îndeplinit, pe durata de termenului de supraveghere de 4 ani, acesta nu și-a manifestat niciun moment disponibilitatea de a achita părții civile, în măsura posibilităților financiare pe care le avea, cel puțin o parte din suma stabilită în sarcina sa, în solidar cu ceilalți coinculpați, cu titlu de obligații civile, negând chiar că ar avea de plătit suma stabilită prin hotărârea judecătorească menționată.

Ca atare, Înalta Curte nu poate considera plauzibilă susținerea contestatorului condamnat că nu a aflat decât foarte târziu, în primăvara anului 2022, de corelația dintre îndeplinirea obligației civile și revocarea suspendării executării pedepsei în caz de nerespectare cu rea-credință a acestei obligații.

Pentru a justifica pasivitatea pe care a manifestat-o pe parcursul termenului de supraveghere, contestatorul condamnat a invocat că nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al părții civile S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează personal și, ca atare, nu a cunoscut contul de insolvență în care pot fi virați banii; or, un asemenea motiv, prin care se încearcă, de fapt, a se induce ideea că partea civilă ar fi trebuit să facă demersuri pentru îndeplinirea de către condamnat a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare nu poate fi primit de instanța de control judiciar ca fiind un motiv de natură să dovedească buna-credință a condamnatului A., în condițiile în care îndeplinirea obligațiilor civile presupune un act voluntar din partea celui în sarcina căruia sunt stabilite, independent de acțiunile părții în beneficiul căreia trebuie executate aceste obligații. Prin urmare, nu poate contribui la conturarea bunei-credințe a condamnatului, nici împrejurarea că nu s-a derulat împotriva sa procedura de executare silită, întrucât, în mod evident, o asemenea procedură exclude actul voluntar de plată a despăgubirilor civile datorate de către condamnat.

Pe de altă parte, corespondența depusă în cursul soluționării prezentei contestații, ca dovadă a demersurilor inițiate de contestatorul condamnat pentru a afla contul bancar aferent procedurii de insolvență în care să depună suma de bani datorată părții civile, nu poate înlătura concluzia pasivității acestuia, în condițiile în care această corespondență nu s-a purtat în cursul termenului de supraveghere de 4 ani, ci numai după data de 25.08.2022, când a fost sesizată instanța de către Serviciul de Probațiune București, în vederea revocării beneficiului suspendării.

În apărare, contestatorul condamnat a mai depus la dosarul cauzei, în cursul soluționării prezentei contestații, oferta-angajament de plată din 8 martie 2023, referitoare la propunerea de executare silită a terenului situat în București, Drumul la Roșu nr. 11, pe care îl are în patrimoniu și a unei părți din salariu, precum și dovezile de plată a câte 1.500 de RON în datele de 13 martie 2023 și 11 aprilie 2023, susținând că aceste probe demonstrează buna-credință a sa.

Analizând apărarea contestatorului condamnat, prin prisma împrejurărilor reflectate de actele dosarului, acestea conturând reaua-credință a condamnatului pe parcursul termenului de supraveghere, Înalta Curte reține că disponibilitatea contestatorului de a îndeplini obligațiile civile reținute în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, manifestată ulterior pronunțării sentinței de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei, cu precădere în cursul soluționării prezentei contestații, reprezintă o manifestare de voință pro causa. În acest context, Înalta Curte reține că motivele contestatorului condamnat nu pot justifica o soluție de admitere a contestației sale, fiind dovedit, în cauză, că, deși a beneficiat de venituri, până la expirarea termenului de supraveghere acesta nu a achitat cu rea-credință despăgubirile civile la care a fost obligat.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că raportat la datele cauzale, condamnatul a încălcat această obligație cu rea credință, într-o manieră aptă să justifice o măsură de revocare a suspendării sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - MM