ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 904/2018

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 134/F din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 96 alin. (1) C. pen., art. 57 rap. la art. 56 din Legea nr. 253/2013, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentința penală nr. 115/F din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

S-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentința penală indicată.

De asemenea, s-a dispus executarea, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 68 alin. (3) C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani, din care se deduce perioada executată de la data de 20 noiembrie 2017 la zi.

S-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc).

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Dolj înregistrată pe rolul instanței la data de 19 martie 2018, sub nr. x/2018, s-a solicitat să se constate imposibilitatea punerii în executare, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune a Sentinței penale nr. 115 din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402 din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pe numitul A. condamnat la 2 ani și 2 luni închisoare cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

În susținerea solicitării de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei în regim de detenție, s-a arătat că au fost expediate două convocări la adresa de domiciliu a persoanei condamnate A. - Craiova, județ Dolj, aceasta fiind invitată inițial să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune Dolj la 7 decembrie 2017 și ulterior în data de 19 decembrie 2017 însă sus-numitul nu a dat curs niciuneia dintre convocări, iar plicurile au fost restituite cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu".

S-a mai arătat că, ulterior, conform art. 51 alin. (2) și (6) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, la data de 5 ianuarie 2018 s-a solicitat sprijin la secția 2 Poliția Municipiului Craiova pentru stabilirea prezenței la domiciliu a persoanei supravegheate, iar în data de 25 ianuarie 2018 a fost înaintat procesul-verbal întocmit de reprezentantul secției 2 din cadrul Poliției Municipiului Craiova cu mențiunea că persoana căutată nu a fost găsită la domiciliu, un vecin comunicând polițistului că numitul A. vine foarte rar la imobilul în discuție și că "locuiește în altă parte", fără a putea indica însă unde anume.

În continuare, s-a procedat la verificarea în baza de date a Evidenței Populației unde anume figurează domiciliul sus-numitului, iar prin adresa nr. x/1 februarie 2018 a D.P.C.E.P. Dolj - Serviciul Evidența Persoanelor Craiova, s-a comunicat că numitul A. figurează cu domiciliul în Craiova, județ Dolj.

La 14 februarie 2018, Serviciul de Probațiune Dolj a procedat la convocarea sus-numitului la adresele comunicate în timpul procesului penal, respectiv:

"București, Cabinet Avocat B." și "Ilfov", ambele convocări fiind returnate cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu" și respectiv "mutat de la adresă".

Totodată, Serviciul de Probațiune Dolj a menționat că în scopul găsirii sus-numitului s-a procedat atât la contactarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București.

În sentința Curții de Apel București s-a arătat că, după înregistrarea dosarului pe rolul instanței, au fost luate următoarele măsuri: a fost contactată av. B., aceasta precizând faptul că de 6 luni nu a mai luat legătura cu condamnatul A.; s-a încercat apelarea condamnatului la numărul de telefon indicat de av. B., numărul fiind suspendat; a fost contactat executorul judecătoresc C., împreună cu care condamnatul și-a desfășurat activitatea la sediul din Ilfov, acesta comunicând faptul că firma este închisă și că nu a mai avut contacte cu persoana condamnată de o perioadă îndelungată; au fost efectuate verificări cu privire la domiciliul condamnatului în baza de date D.E.P.A.B.D., rezultând că acesta figurează cu domiciliu în Craiova, județ Dolj, adresă la care condamnatul a fost citat la mai multe termene de judecată cu mandat de aducere, rezultând faptul că acesta nu mai locuiește la adresa indicată din anul 2006; au fost efectuate verificări cu privire la datele cu care figurează inculpatul în evidențele Primăriei Municipiului Craiova - Direcția de Evidență a Persoanelor, rezultând că acesta figurează cu domiciliul în Craiova, județ Dolj, fiind posesor al unei cărți de identitate provizorii eliberată la data de 18 mai 2017, motivul eliberării fiind "Lipsă dovada adresei de domiciliu. Expirat valabilitatea" a fost verificată situația condamnatului în bazele de date ale A.N.P. și D.G.P.M.B., rezultând că acesta nu figurează arestat preventiv sau deținut; a fost atașat dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la cele arătate mai sus, Curtea de Apel București a constatat că inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 115 din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, fiindu-i de asemenea aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani.

În baza art. 91 C. pen., a fost dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 4 ani, cu impunerea măsurilor stabilite de art. 93 alin. (1) C. pen., a obligației prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. și a obligației de a presta o muncă neremunerată pe o perioadă de 80 de zile.

Supravegherea a fost încredințată Serviciului de Probațiune Dolj, iar în baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Curtea a mai reținut că inculpatul a cunoscut soluția pronunțată de Curtea de Apel București și, implicit, obligațiile ce îi reveneau, acesta fiind prezent atât la judecata în fond, cât și la judecata în apel în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde nu a indicat nicio adresă suplimentară față de cele mai sus indicate (sediul avocatului B., sediul profesional din localitatea Buftea și adresa de domiciliu din municipiul Craiova). De asemenea, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Serviciul de Probațiune Dolj a procedat la convocarea condamnatului la toate adresele cunoscute, acesta neprezentându-se la sediul instituției în vederea începerii executării supravegherii.

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei."

S-a reținut astfel că, din situația prezentată mai sus, rezultă că persoana condamnată nu s-a prezentat în vederea începerii supravegherii și nu și-a respectat obligațiile impuse de art. 93 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește dovedirea relei-credințe a persoanei condamnate, Curtea a reținut faptul că aceasta avea cunoștință de obligațiile ce îi revin și, cu toate acestea, nu a comunicat organelor judiciare adresa la care se poate realiza convocarea sa, nici în cadrul procesului penal în care s-a dispus condamnarea sa, nici ulterior. Chiar mai mult, în cererile adresate instanțelor în dosarul nr. x/2016, persoana condamnată a indicat domiciliul său ca fiind în Craiova, județ Dolj, adresă unde acesta nu mai locuiește din cursul anului 2006.

În consecință, constatând că persoana condamnată, cu rea-credință, nu a respectat măsurile de supraveghere, Curtea de Apel București a admis sesizarea și a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentința penală nr. 115/F din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentința penală indicată, precum și executarea pedepsei complementare și accesorii stabilite, fiind totodată, dedusă perioada executată de la data de 20 noiembrie 2017 la zi.

Împotriva acestei soluții, la data de 3 august 2016, condamnatul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018.

Prin Sentința penală nr. 214/F din data de 16 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, cererea condamnatului A. a fost calificată ca fiind contestație formulată împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018. S-a admis excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București și în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de condamnat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de trei zile de la comunicare. Constatând că s-a formulat contestație împotriva Sentinței penale nr. 134 din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în favoarea Înaltei Curți.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 octombrie 2018 și s-a fixat termen pentru soluționare la data de 16 noiembrie 2018, când Înalta Curte a pus în discuție reunirea dosarului nr. x/2018 (aflat pe lista ședinței de judecată la acest termen), la dosarul de față, având în vedere că între cele două cauze există identitate de obiect, respectiv contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a avut în vedere că, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 3 septembrie 2018, a fost înregistrată sub nr. x/2018 cererea petentului A., care, prin Sentința penală nr. 196/F din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018 a fost calificată ca fiind contestație împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, fiind declinată cauza în favoarea Înaltei Curți.

Prin urmare, la termenul din 16 noiembrie 2018, luând concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator și reprezentantului parchetului, după deliberare, constând că există identitate de obiect între cele două cauze, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a dispus reunirea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, asupra contestației formulate, s-au luat concluziile apărării din oficiu pentru contestator și ale parchetului, astfel cum au fost redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată întemeiată contestația formulată de contestatorul A., motiv pentru care va dispune admiterea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:

În speța dedusă judecății, Serviciul de Probațiune Dolj a solicitat Curții de Apel București revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării, în regim de detenție, a pedepsei aplicate contestatorului A. prin Sentința penală definitivă de condamnare nr. 115 din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, din dosarul nr. x/2016, întrucât, conform celor prezentate de organul căruia i-a fost încredințată supravegherea contestatorului, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare anterior menționată, Serviciul de Probațiune Dolj a procedat la convocarea condamnatului la toate adresele cunoscute, acesta neprezentându-se la sediul instituției în vederea începerii executării supravegherii și, prin urmare, s-au invocat dispozițiile art. 96 alin. (1) C. pen., potrivit cărora: "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei."

Curtea de Apel București, învestită cu această sesizare, față de cele prezentate de Serviciul de probațiune și în urma propriilor demersuri efectuate în cauză, astfel cum au fost menționate în hotărârea pronunțată, a dispus, prin Sentința penală nr. 134/F din data de 27 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentința penală nr. 115/F din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și executarea în regim de detenție a pedepsei principale rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentința penală indicată.

În fața primei instanțe, pe parcursul mai multor termene de judecată, condamnatul a fost citat la ultima adresă de domiciliu cunoscută din Craiova, Calea x, județul Dolj, conform verificărilor de la dosar cu privire la acest aspect și prin afișare la sediul instanței, dar și cu mandat de aducere la adresa indicată, din cuprinsul actelor dosarului, rezultând că numitul A. nu a avut cunoștință de existența pe rolul instanței a cauzei de față având ca obiect sesizarea Serviciului Probațiune Dolj privind imposibilitatea punerii în executare a sentinței definitive de condamnare cu suspendare sub supraveghere, în ceea ce îl privește, în raport cu convocările, fără rezultat, ale persoanei în discuție, care nu s-a prezentat la organul desemnat cu supravegherea în vederea respectării obligațiilor impuse prin sentința de condamnare.

Deși prin sentința contestată în cauză s-au arătat demersurile efectuate de instanță pentru contactarea condamnatului și aflarea domiciliului actual, instanța nu a făcut toate diligențele necesare în vederea citării acestuia inclusiv la adresele indicate de Serviciul de probațiune unde au fost efectuate convocările indicate de acesta sau la adresa menționată pe procesul-verbal de predare a citației emise de instanță pentru termenul din 22 iunie 2018, unde organul de poliție menționează o altă adresă a destinatarului. De fapt, singura adresă la care instanța de fond a dispus citarea succesivă a condamnatului la termenele stabilite în cauză este cea din Craiova, județ Dolj, deși instanța reține în cuprinsul hotărârii sale că la această adresă contestatorul nu mai locuiește din cursul anului 2006.

În consecință, din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond nu a făcut toate demersurile necesare aducerii la cunoștință condamnatului despre desfășurarea procesului de față, considerând în mod greșit procedura de citare cu persoana în cauză ca fiind îndeplinită și procedând la judecarea pricinii, cu atât mai mult că, efectuarea unor astfel de diligențe ar fi lămurit cauza dedusă judecății sub mai multe aspecte, cum ar fi cel sesizat de Serviciul de probațiune cu privire la neprimirea convocărilor emise de acesta persoanei în cauză.

Pentru aceste motive, pentru a se judeca cauza cu procedura completă față de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

Va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Totodată, va constata că în prezenta cauză contestatorul a fost arestat de la 11 august 2018 până la 31 octombrie 2018 și a executat suplimentar, ca măsură compensatorie, 12 zile de închisoare.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cauza de față și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cauza reunită, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 134/F din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

Desființează sentința penală contestată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Constată că în prezenta cauză contestatorul a fost arestat de la 11 august 2018 până la 31 octombrie 2018 și a executat suplimentar, ca măsură compensatorie, 12 zile de închisoare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat D., în sumă de 130 de RON și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat E., în sumă de 35 de RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL