ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 244/PI/ME/28.09.2020 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen. sunt supuse contestației în anulare doar deciziile penale definitive pronunțate de instanțele de apel prin care acestea s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală și civilă ori au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h) C. proc. pen., hotărârile penale definitive pronunțate de prima instanță sau de instanța de apel prin care se rezolvă acțiunea penală și civilă atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. sau ultima hotărâre definitivă prin care instanța penală s-a pronunțat asupra fondului cauzei, atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A apreciat că, întrucât nu sunt hotărâri prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, nu pot fi atacate cu contestație în anulare sentințele pronunțate în procedurile specifice cooperării judiciare internaționale, prin care organele judiciare s-au pronunțat asupra cererilor de recunoaștere a unor hotărâri judecătorești de condamnare din străinătate.

În etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare instanța este obligată să verifice, printre altele, dacă hotărârea atacată este o hotărâre ce poate fi supusă unei contestații în anulare.

În prezenta cauză, numitul A. a formulat o contestație în anulare împotriva unei sentințe prin care Curtea de Apel Timișoara a refuzat executarea unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, dispunând, pe cale incidentală, recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată împotriva contestatorului în Italia și executarea pedepsei într-un penitenciar din România (S. p. nr. 244/PI/ME/28.09.2020 a Curții de Apel Timișoara).

A mai arătat că, o astfel de sentință nu poate fi atacată cu contestație în anulare întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii penale sau civile exercitate împotriva condamnatului, verificând doar îndeplinirea condițiilor reglementate de Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate în străinătate.

Examinând apelul formulat de contestatorul A., prin prisma excepției invocate de parchet și în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Sentinței penale nr. 244/PI/ME/28.09.2020 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare de atac.

Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește întemeiată contestația în anulare, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (reflectată, exemplificativ, în Deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 și nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secția penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), a reținut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Va obliga apelantul contestator la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - ED