Decizia nr. 4107/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea completatoare depusă la 16.06.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerului Educației și Cercetării - Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și Ministerul Educației și Cercetării - Unitatea Executivă Pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare: - suspendarea executării deciziei nr. 3093/9.10.2020 de admitere a sesizării nr. x/7.10.2020, emisă de UEFISCDI; - suspendarea executării deciziilor nr. 127/25.11.2020 și 118/25.11.2020 emise de Consiliul General al CNATDCU de numire a membrilor comisiei de lucru pentru analiza sesizărilor nr. x/15.11.2019 și nr. x/7.10.2020 și, în consecință; - suspendarea procedurii de verificare derulate de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 și nr. x/7.10.2020; până la soluționarea definitivă a cauzei.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 8 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de intervenție principală la judecarea cererii de suspendare formulată de B., ca tardiv formulată; a fost respinsă cererea de amânare ca tardiv formulată; a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerului Educației și Cercetării - Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și Ministerul Educației și Cercetării - Unitatea Executivă Pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI); s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 3093/9.10.2020, deciziei nr. 127/25.11.2020 și deciziei nr. 118/25.11.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei; a fost suspendată procedura de verificare derulată de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 și nr. x/7.10.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei și au fost obligați pârâți, în solidar, la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 8 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs recurenții B., Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării și C.. 3.1 Recurenta B., prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii recurate, apreciind că aceasta este lovită de nulitate, este nelegală și netemeinică. În esență, a susținut că în mod eronat instanța a reținut că cererea sa de intervenție principală este tardivă, întrucât potrivit probatoriului de la dosar, e-mail-ul cu aceasta a fost expediat la ora 8:52 iar nu la ora 11:50, așa cum a reținut instanța, astfel că, în opinia sa, cererea a fost formulată și depusă până la închiderea dezbaterilor. Apreciază recurenta că prin respingerea ca tardivă a cererii de intervenție i-au fost încălcate drepturile procesuale garantate de art. 5-7 și art. 20 din C. proc. civ., respectiv de art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO. Având calitatea de beneficiari ai actelor/procedurilor pe care reclamantul le contestă instanța trebuia să aibă în vedere introducerea sa în cauză, în calitate de beneficiar al actului/procedurilor, în temeiul dispozițiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 78 C. proc. civ. 3.2 Recurenta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, prin memoriul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii, în totalitate a acțiunii reclamantului, iar în subsidiar să se dispună și anularea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat recurenta că instanța de fond nu a luat în calcul data când a fost trimisă cererea de amânare și nici cea de intervenție, considerând că data înregistrării cererilor este data și ora când instanța de judecată a primit/constatat că cererile au fost trimise și nu data și ora când acestea au fost trimise/primite de Curtea de Apel București, interpretând greșit prevederile art. 182 și art. 184 din C. proc. civ. Cu privire la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. consideră recurenta că motivarea instanței de fond cuprinde argumentele pro și contra expuse doar de reclamant, celelalte argumente depuse la dosar sau care izvorau din aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei nefiind nici prezentate nici analizate de instanța de fond. Deși pare că ar ține cont și de argumentele depuse de pârâte, din parcurgerea argumentelor menționate în motivarea sentinței de fond se constată că argumentele pârâtelor sunt tot argumentele reclamantului. A mai criticat recurenta faptul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale din Ordinul MECS nr. 5229 din 17 august 2020, apreciind greșit că UEFISCDI avea obligația de a analiza fondul argumentației depuse de către semnatarii sesizărilor. Consideră că astfel, instanța de fond, prin sentința pronunțată s-a antepronunțat în locul CNATDCU, folosind în mod nejustificat și nelegal argumentele recurentului-intimat. 3.3 Recurenta C. prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În esență, a susținut recurenta că în ședința din 8.07.2021 a formulat în temeiul art. 61 alin. (1) și (2), art. 62 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dar și art. 16 1 din Legea 554/2004 o cerere de intervenție principală, cererea sa de intervenție privind întreaga cerere de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și ulterior completată de reclamant. Cu toate că, inițial, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea acestei cereri, ulterior a revenit și a stabilit că nu se consideră învestită cu o cerere de intervenție principală cu privire la cererea completatoare formulată de reclamant. În aceste condiții, consideră că prin încheierea pronunțată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 5-7, art. 20 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, săvârșind o denegare de justiție, încălcându-i dreptul la un proces echitabil și nesocotind principiul legalității procesului civil.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor trei recursuri ca nefondate, iar în ceea ce privește recursul declarat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării împotriva soluției de respingere ca tardivă a cererii de intervenție voluntară principală, respingerea acestuia ca lipsit de interes. 4.2 Recurenta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării a transmis întâmpinare la recursul formulat de B., învederând că prin hotărârea nr. 1537/2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei UEFISCDI nr. 3093/09.10.2020 și a deciziilor CNATDCU nr. 118/25.11.2020 și nr. 127/25.11.2020. 4.3 Recurenta B. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat admiterea recursurilor declarate de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării și de C..

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru 22 iunie 2022 și ulterior pentru 21 septembrie 2022.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării este nul pentru lipsa timbrajului iar recursurile recurentelor B. și C. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată. Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de recurs, deși obligația a fost adusă la cunoștință, de către instanță, consilierului juridic al acestei părți, prezent în ședința publică din data de 11 mai 2022. Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2022, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat. Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării împotriva încheierii din 8 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere completatoare prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerului Educației și Cercetării - Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și Ministerul Educației și Cercetării - Unitatea Executivă Pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 3093/9.10.2020 a UEFISCDI, nr. 127/25.11.2020 și 118/25.11.2020 emise de Consiliul General al CNATDCU, precum și a procedurilor de verificare derulate de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 și nr. x/7.10.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei. Prin încheierea de ședință din 8 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de intervenție principală la judecarea cererii de suspendare formulată de B., ca tardiv formulată; a fost respinsă cererea de amânare ca tardiv formulată, a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamant și s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 3093/9.10.2020, deciziei nr. 127/25.11.2020 și deciziei nr. 118/25.11.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei; a fost suspendată procedura de verificare derulată de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 și nr. x/7.10.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei și au fost obligați pârâți, în solidar, la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, către reclamant. La același termen de judecată din 8.07.2021, în fața instanței de fond, a formulat cerere de intervenție principală și C.. Referitor la această cerere, curtea de apel a considerat că nu este învestită cu o cerere de intervenție cu privire la cererea completatoare referitoare la suspendarea executării deciziilor menționate și a procedurii de verificare, având în vedere că petenta a precizat că cererea de intervenție este făcută în raport de cele trei capete de cerere ce vizează anularea și dat fiind faptul că o eventuală cerere de intervenție principală trebuia formulată în scris și trebuie să conțină toate elementele cererii de chemare în judecată conform art. 62 din C. proc. civ. Totodată, instanța a adus la cunoștința părților că, în ceea ce privește cererea de intervenție principală care vizează capetele de cerere privind anularea, o va fi luată în considerare în procedura de regularizare, care urmează să se desfășoare în continuare. Cu privire la cererea de intervenție principală la judecarea cererii de suspendare formulată de B., instanța, având în vedere că aceasta a fost expediată prin e-mail pe data de 08.07.2021, ora 11:50, după închiderea dezbaterilor în fond (dezbateri ce au privit cererea de suspendare), a respins-o ca tardiv formulată. Împotriva soluției instanței de fond au declarat recurs recurentele B. și C.. Recurenta B., a criticat soluția din perspectiva faptului că instanța ar fi reținut în mod eronat că cererea sa de intervenție principală este tardivă, întrucât cererea a fost expediat la ora 8:52 iar nu la ora 11:50, așa cum a reținut instanța, apreciind că i-au fost încălcate drepturile procesuale garantate de art. 5-7, art. 20 C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 CEDO. Critica recurentei C. întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează faptul că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile art. 5-7, art. 20 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, atunci când a stabilit că nu se consideră învestită cu o cerere de intervenție principală cu privire la cererea completatoare formulată de reclamant. Amintește instanța de control judiciar că potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ. cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. Conform alin. (2) al aceluiași articol "Cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. (…). Totodată, potrivit principiilor contradictorialității și oralității prevăzute de art. 14 și art. 15 C. proc. civ., procesele se dezbat oral iar instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel iar părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. Alin. (3) al art. 14 stabilește că părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. În conformitate cu aceste dispoziții legale, instanța nu se poate pronunța în mod legal decât asupra cererilor și înscrisurilor depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare, cereri discutate cu respectarea principiilor oralității și contradictorialității. În speță, în ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de B., în mod corect a fost respinsă ca tardiv formulată, susținerile recurentei privitoare la ora transmiterii acesteia fiind nerelevante, cât timp cererea de intervenție nu a fost prezentată completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de suspendare până la închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare. De altfel, aprecierea cererii de intervenție ca tardivă, în procedura suspendării executării actului administrativ, nu a produs părții nicio vătămare din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., această cerere fiind analizată de instanță odată cu soluționarea fondului cauzei și respinsă ca neîntemeiată. Nici critica formulată de recurenta C. nu poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar, cât timp, astfel cum s-a arătat anterior, cererea de intervenție principală trebuie făcută în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată. Or, așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din 8 iulie 2021, C. a dorit să formuleze oral cererea de intervenție în privința cererilor de suspendare, precizând, la interpelarea curții, că cererea de intervenție principală este făcută în raport de cele trei capete de cerere ce vizează anularea actului. În atare situație, în mod corect s-a apreciat că instanța nu este învestită cu o cerere de intervenție principală cu privire la cererea completatoare referitoare la suspendarea executării deciziilor menționate și a procedurii de verificare, dat fiind faptul că aceasta nu respectă exigențele art. 62 C. proc. civ., cererea de intervenție principală fiind analizată de instanța de fond odată cu solicitarea de anularea a deciziilor a căror suspendare a fost solicitată, fiind de altfel respinsă prin sentința nr. 1537/2021 a Curții de Apel București. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării și va respinge recursurile declarate de recurentele B. și C. împotriva aceleiași încheieri, ca nefondate.