ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 31 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 109 alin. (1) și art. 104 alin. (5), (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare:

a) S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de judecătorul de instrucție A., din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Frandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, pe numele persoanei solicitate B., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 1, art. 77 bis și art. 77 alin. (2), alin. (6) și alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.

b) S-a constatat că, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Belgia și că nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

c) În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

d) S-a constatat că, persoana solicitată B. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 30 martie 2022, ora 17:10, până la data de 31 martie 2022, ora 17:10.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost dispusă arestarea în vederea predării persoanei solicitate B. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2022 până la data de 29 aprilie 2022.

e) S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

f) În temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 272 C. proc. pen., a fost stabilită suma de 700 RON onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, av. C., sumă avansată din fondul Ministerului Justiției.

g) Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile judiciare avansate de statul român ca stat de executare a mandatului european de arestare, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că, prin sesizarea din 31 martie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat arestarea persoanei solicitate B., în vederea executării mandatului european de arestare emis de judecătorul de instrucție A. din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 1, art. 77 bis și art. 77 alin. (2), alin. (6) și alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.

S-a notat că, persoana solicitată B. a fost condusă la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a fost audiată de către procurorul din cadrul acestei instituții la data de 30 martie 2022, ocazie cu care a recunoscut că datele sale de identitate coincid cu cele arătate în mandatul european de arestare.

S-a mai reținut că, procurorul a emis ordonanță de reținere a persoanei solicitate începând cu data de 30 martie 2022, ora 17:10 până la data de 31 martie 2022, ora 17:10.

Curtea a menționat că, în ședința publică din data de 31 martie 2022 a fost verificată, din nou, de către instanță identitatea persoanei solicitate și i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, respectiv faptul că acesta a fost emis în vederea efectuării procedurilor penale în curs, acuzațiile ce i se aduc constând în aceea că ar fi implicată în transportul de migranți, realizat în containere transportate de către angajați ai companiei de transport D., pe ruta Zeebruges - Regatul Unit, organizat la datele de 14 ianuarie 2019, 06 februarie 2019 (2 migranți), 14 februarie 2019 (8 migranți), 07 martie 2019 (10 migranți), 20 martie 2019 (6 migranți) și 06 aprilie 2019 (11 migranți).

Deopotrivă, prima instanță a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a informat persoana solicitată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, precum și cu privire la dreptul de a fi asistată de apărător, drept realizat în cauză prin asistarea de către un avocat ales.

Persoanei solicitate B. i s-a adus la cunoștință și i s-a explicat regula specialității, după care, persoana solicitată a învederat că nu renunță la regula menționată, nefiind de acord cu predarea către autoritățile belgiene.

Împrejurarea că persoana solicitată B. nu este de acord cu predarea și că nu renunță la regula specialității au fost consemnate în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei, semnat de persoana solicitată, avocatul ales al acesteia, președintele completului de judecată și grefier.

Curtea a reținut că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

S-a arătat că, în conformitate cu art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. S-a notat, prin urmare, că, Decizia cadru, astfel cum reiese mai ales din articolul 1 alin. (1) și (2), precum și din considerentele 5 și 7 ale acesteia, are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare întemeiat pe Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite de comiterea de infracțiuni, în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoașterii reciproce.

Decizia cadru, prin introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, este menită să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.

Curtea a mai subliniat că, principiul recunoașterii reciproce pe care se întemeiază sistemul mandatului european de arestare se bazează, la rândul său, pe încrederea reciprocă dintre statele membre cu privire la faptul că ordinile lor juridice naționale sunt în măsură să furnizeze o protecție echivalentă și efectivă a drepturilor fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii, în special în cartă. Atât principiul încrederii reciproce dintre statele membre, cât și principiul recunoașterii reciproce au, în dreptul Uniunii, o importanță fundamentală, având în vedere că permit crearea și menținerea unui spațiu fără frontiere interioare. Mai concret, principiul încrederii reciproce impune, îndeosebi în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, fiecăruia dintre aceste state să considere, mai puțin în situații excepționale, că toate celelalte state membre respectă dreptul Uniunii și, în special, drepturile fundamentale recunoscute de acesta.

Prima instanță a susținut că, în domeniul reglementat de Decizia cadru, principiul recunoașterii reciproce, care constituie, astfel cum reiese în special din considerentul 6 al acestei Decizii cadru, "piatra de temelie" a cooperării judiciare în materie penală, își găsește aplicarea la articolul 1 alin. (2) din Decizia cadru, conform căruia statele membre sunt în principiu ținute să dea curs unui mandat european de arestare.

S-a apreciat, prin urmare, că autoritatea judiciară de executare nu poate refuza să execute un asemenea mandat decât în cazurile, enumerate în mod exhaustiv, de neexecutare obligatorie, prevăzute la articolul 3 din Decizia cadru, sau de neexecutare facultativă, prevăzute la articolele 4 și 4a din Decizia cadru. În plus, executarea mandatului european de arestare nu poate fi supusă decât uneia dintre condițiile limitativ prevăzute la articolul 5 din Decizia cadru.

În cauză, a notat Curtea, predarea și arestarea persoanei solicitate s-a întemeiat pe existența unui mandat european de arestare emis de judecătorul de instrucție A. din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, în vederea efectuării procedurilor penale în curs, pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 1, art. 77 bis, și art. 77 alin. (2), alin. (6) și alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.

Instanța de fond a notat că, faptele constau, în esență, în aceea că persoana solicitată ar fi implicată în transportul de migranți, realizat în containere transportate de către angajați ai companiei de transport D., pe ruta Zeebruges - Regatul Unit, organizat la datele de 14 ianuarie 2019, 06 februarie 2019 (2 migranți), 14 februarie 2019 (8 migranți), 07 martie 2019 (10 migranți), 20 martie 2019 (6 migranți) și 06 aprilie 2019 (11 migranți).

Totodată, s-a reținut că, în conținutul mandatului european de arestare, se indică actul pe care acesta se întemeiază, respectiv ordinul de arestare în contumacie emis de judecătorul de instrucție A. din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia.

Curtea a mai constatat că, faptele pentru care se solicită predarea sunt prevăzute la art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, sunt sancționate de legea statului emitent cu închisoare mai mare de 3 ani, respectiv de 15 - 20 ani închisoare astfel că, dau loc la predare fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, solicitarea autorității judiciare belgiene fiind, pe fondul ei, întemeiată.

Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

Astfel, Curtea a considerat că sunt neîntemeiate susținerile persoanei solicitate, prin apărătorul său ales, referitoare la faptul că în mandatul european de arestare nu sunt menționate circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate, iar pentru aceste motive a solicitat respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare. În acest sens, prima instanță a susținut că, motivele invocate de inculpat nu sunt prevăzute în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 ca fiind motive de refuz a executării mandatului european de arestare, iar pe de altă parte, în mandatul european de arestare sunt prevăzute faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, respectiv datele în care fapta a fost comisă, numărul de migranți transportați de fiecare dată, precum și traseul pe care aceștia au fost transportați.

De asemenea, s-a susținut că, în mandatul european de arestare este imposibil să se specifice gradul de implicare a fiecărei persoane la comiterea faptei, modalitatea săvârșirii infracțiunii, locul și condițiile comiterii acesteia, întrucât mandatul european de arestare nu reprezintă o hotărâre judecătorească în considerentele căreia să se specifice gradul de implicare a fiecărei persoane, locul și data săvârșirii faptei, precum și probele pe care aceasta se bazează.

Tot neîntemeiate, au fost apreciate și susținerile persoanei solicitate, prin apărătorul său ales, referitoare la faptul că acesta ar avea în întreținere pe tatăl său, care este o persoană în vârstă și care are nevoie de îngrijirea persoanei solicitate, întrucât la dosar nu s-a depus niciun act din care să rezulte acest fapt, și chiar în situația în care ar fi adevărată susținerea persoanei solicitate, iar acest motiv nu constituie un refuz la executarea mandatului european de arestare, nefiind prevăzut de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 08.04.202,2 sub numărul x/2022.

Prin motivele de contestație formulate, atât în scris, cât și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, contestatorul a solicitat, în esență, să fie refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare (refuzul predării), pe motiv că acesta nu îndeplinește condițiile de formă prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat, conform art. 114 raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării pentru o perioadă de 3 luni având în vedere împrejurările speciale în care se află și consecințele grave pe care predarea le-ar avea asupra unui membru de familie.

În ipoteza respingerii cererilor de mai sus, contestatorul B. a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu sau control judiciar până la momentul predării sale efective autorităților judiciare belgiene.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată B., prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului, în raport cu dispozițiile legale anterior evocate, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate B. se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare belgiene, respectiv Judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de primă instanță din Frandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, față de numitul B., pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 1, art. 77 bis, art. 77 alin. (2), alin. (6) și alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată ar putea fi implicată în activități de contrabandă internațională de persoane, alături de alți șoferi de camion români, prin portul Zeerbruges către Regatul Unit. În concret, s-a arătat că acesta ar putea fi implicat, în transporturile efectuate de angajații companiei de transport D., după cum urmează: faptele 7 martie 2019, în urma cărora au fost găsiți în Regatul Unit 10 imigranți ilegali într-un container, colectat la data de 06.03.2019 de la o firmă din Nazaret; faptele din 20 martie 2019 prin care 6 imigranți sirieni au fost transportați ilegal în Regatul Unit; faptele din 06 februarie 2019 în care 2 imigranți au fost transportați ilegal în Regatul Unit; faptele din 14 februarie 2019, în care 3 imigranți au fost transportați ilegal în Regatul Unit; faptele din 14 februarie 2019, în care 5 imigranți au fost transportați ilegal în Regatul Unit; faptele din 6 aprilie 2019, în care 11 imigranți sirieni au fost transportați ilegal în Regatul Unit; alte acțiuni suspecte din 14 ianuarie 2019.

În cuprinsul mandatului european de arestare se mai menționează că persoana solicitată B. ar putea avea legătură cu numitul E. - organizatorul traficului de persoane, precum și cu cei care l-au efectuat. Deopotrivă, s-a arătat că persoana solicitată pare să fie implicată în mod clar în executarea infracțiunilor de trafic de ființe umane.

Înalta Curte reține că, în cadrul mandatului european de arestare este indicat și mandatul național de arestare emis de autoritățile judiciare din Belgia, respectiv "Ordinul de arestare în contumacie emis de judecătorul de instrucție A. de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din Flandra de Vest - Departamentul Bruges".

Ca atare, în speță nu este incidentă decizia CJUE pronunțată în cauza cu numărul C-241/15 Niculaie Aurel Bob-Dogi, astfel cum a susținut apărătorul ales al contestatorului, având în vedere că mandatul european de arestare este valid, fiind emis distinct de mandatul de arestare național (în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13.06.2002, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26.02.2009).

De asemenea, se apreciază că în cuprinsul mandatului european de arestare sunt descrise, în termeni suficient de clari, împrejurările în care au fost comise infracțiunile cercetate, urmând ca în urma cercetărilor penale, în scopul cărora a fost emis prezentul mandat, să fie stabilit cu certitudine calitatea și gradul de implicare a persoanei solicitate B. în săvârșirea faptelor anchetate.

În jurisprudența sa anterioară, instanța supremă a reținut că, rațiunea mandatului european de arestare, constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale (ÎCCJ, Dp. 2542/2012, publicat pe www.x.ro, sursa: lege5.ro).

Înalta Curte constată, prin urmare, că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Belgia, față de persoana solicitată B., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa și în cauză nu este incident niciun motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european de arestare.

Înalta Curte mai reține că nu poate fi primită nici solicitarea subsidiară formulată de contestatorul persoană solicitată B. privind amânarea predării pe o durată de 3 luni, motivată de împrejurarea că un membru al familiei sale este grav bolnav și are nevoie de îngrijire permanentă. Examinând actele medicale depuse la dosar de către contestator, Înalta Curte observă că acestea datează din anul 2020, respectiv 2021 și atestă o afecțiune medicală cronică, probabil evolutivă, de care suferă tatăl contestatorului, care este anterioară procedurilor judiciare din prezenta cauză. Contestatorul nu a făcut dovada faptului că afecțiunea medicală de care suferă tatăl său său îl face dependent de un membru al familiei, iar în caz afirmativ, că ar fi singurul ce ar putea avea calitatea de însoțitor. În acest context se apreciază, pe de o parte, că nu sunt probe care să conducă la concluzia că predarea imediată a persoanei solicitate ar putea avea consecințe grave asupra rudei apropiate a acesteia. Pe de altă parte, problemele de sănătate de care suferă tatăl contestatorului nu se circumscriu vreunui motiv de refuz din cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului privind înlocuirea arestării cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Instanța de control judiciar reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situația în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare. Or, la acest moment procesual este dispusă în mod legal și temeinic predarea persoanei solicitate către autoritățile străine, care nu se poate face decât în stare de arest. Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și în situația în care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, când se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 58 din 31 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 58 din 31 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM