ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4837/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4837/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.M.V.,

constatarea calității acesteia de colaborator al Securității.

Reclamantul a

susținut că prin cererea de verificare din 7 februarie 2008, adresată

C.N.S.A.S. de către numitul I.S, se cerea verificarea, sub aspectul posibilei

calități de lucrător sau de colaborator al Securității, în ceea ce o privește

pe pârâtă, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea,

cerere legală ținând cont de prevederile art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a arătat că,

potrivit notei de constatare din 6 iunie 2008, precum și înscrisurilor atașate

acțiunii, pârâta D.M.V. a fost recrutată în calitate de colaborator, la data de

18 februarie 1989, de către Serviciul 14 din cadrul Inspectoratului Județean

Constanța, cu motivarea că „în cadrul Oficiului Farmaceutic Constanța, avem

cuprinse în baza de lucru și în atenție mai multe persoane (...), semnalate cu

relații neoficiale cu cetățeni străini, cu manifestări ostile și intenții de

stabilire ilegală în străinătate. Întrucât posibilitățile informative prezente

de care dispunem pe lângă aceste elemente sunt insuficiente (...), se impune

recrutarea a noi surse care să fie angrenate cu sarcini în aceste direcții. În

acest sens au fost punctate și verificate mai multe persoane. În urma studiului

făcut ajungând la concluzia că numita D.M.V. corespunde scopului propus. (...)

în relatările sale despre unele aspecte negative, apărute la nivelul

instituției sau despre unele persoane din cadrul Oficiului Farmaceutic despre

care a fost întrebată, s-a dovedit a fi sinceră și deosebit de obiectivă,

deschisă și fără rezerve. Astfel, despre numita (...), aflată în supraveghere pentru

faptul că are soțul cu care întreține o strânsă legătură, rămas ilegal în

Turcia, intenționând a emigra și a se stabili în Occident împreună cu acesta,

candidata ne-a furnizat o notă din care rezultă intențiile de emigrare ale

obiectivei. În finalul discuțiilor i s-a luat angajament scris de colaborare cu

organele de securitate, de comun acord fixându-i-se numele conspirativ O.”. La

aceeași dată, 18 februarie 1989, pârâta a semnat angajament olograf.

Pârâta a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 3178 din data de 9 iulie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de colaborator

al securității.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a fost recrutată în calitate de colaborator,

la data de 18 februarie 1989, de către serviciul 14 din cadrul Inspectoratului Județean

Constanța.

Perioada în care pârâta

a oferit informații Securității, conform actelor depuse la dosar, este în decursul

anului 1989, iar colaborarea sa cu Securitatea a fost realizată sub numele conspirativ

de „O.”, în condițiile în care pârâta a semnat, la data 18 februarie 1989, un angajament

olograf.

În primul rând, potrivit

art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 cu completările și modificările ulterioare dreptul

de acces la informațiile în legătura cu calitatea de lucrător al Securității sau

de colaborator al acesteia, în sensul ordonanței de urgență, a persoanelor care

ocupă funcții publice, precum cea de procuror, aparține oricărui cetățean roman,

astfel încât Curtea de apel nu a reținut nelegalitatea verificării pârâtei la cererea

numitului S.I. În raport cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea

de apel a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, față de înscrisurile propuse de

reclamant în dovedirea calității de colaborator al Securității și menționate în

cuprinsul notei de constatare la capitolele D. „Documente care atestă transmiterea

de informații către Securitate potrivit art. 2 lit. b)” și E „Alte documente care

descriu relația cu Securitatea”.

În special, instanța de

fond a reținut ca fiind relevante următoarele materiale:

- nota informativă semnată

olograf de către pârâtă, din data de 17 august 1989, prin care pârâta informa despre

numita M.M faptul că „dată fiind firea ei schimbătoare și obiceiul de a lua hotărâri

în mod instantaneu nu-i oferă certitudinea că deplasându-se în străinătate nu ar

exista posibilitatea să refuze să se întoarcă în țară, deși nu a auzit până în prezent

că ar avea astfel de intenții”.

Astfel, prin această informație

furnizata, cu privire la trăsăturile de caracter și modul de gândire al celei vizate,

mod ce ar putea-o determina să nu se mai întoarcă în țară dacă va primi permisiunea

de a merge în străinătate, se poate reține că, deși într-un mod tangențial, pârâta

a denunțat o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, atitudine constând

în riscul de a refuza să se întoarcă în țară în cazul în care i se va permite să

plece în străinătate, aceasta informație putând produce consecințe negative pentru

persoana în cauză, anume avizarea negativă din partea Securității a cererii de călătorie

în străinătate.

- nota informativă din

31 ianuarie 1989, luată încă înainte de a fi efectiv recrutată, în cadrul căreia

pârâta a furnizat informația privind intenția numitei C.D de a pleca la soțul sau

în Turcia. Din redactarea notei de informare rezultă că a fost furnizată informația

privind hotărârea celei vizate de a-și urma definitiv soțul spre a conviețui cu

acesta în străinătate, așa cum, de altfel, rezultă și din consemnările pe marginea

acestei note făcute de ofițerul de legătură. Este drept că în nota din 17

august 1989 pârâta a comunicat ofițerului de legătură faptul că respectiva C.D „nu

se gândește să plece”, însă aceasta informație, furnizată după ce s-au exercitat

masuri de influențare a respectivei persoane spre a renunța la ideea plecării și

rămânerii în Turcia, nu anulează prima informație furnizată.

- raportul informativ

din 30 iunie 1989, întocmit de lt. A.G., în cuprinsul căruia se menționează ca „La

întâlnirea efectuată la data de 29 iunie 1989 cu sursa O. aceasta mi-a relatat cu

privire la numita M.V. (...) La serviciu, cea în cauză a declarat că după ce-și

va reglementa situația familială și va fi liberă, va solicita din nou să plece la

sora sa în Noua Zeelanda și, după părerea sursei, farmacista M. dacă va pleca nu

se va mai întoarce”.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs D.M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul

art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a rezumat susținerile făcute de C.N.S.A.S. în cuprinsul cererii

de chemare în judecată și a arătat că instanța s-a limitat la a reda pasaje din

aceasta, fără a analiza apărările sale și fără a motiva înlăturarea lor.

Sub acest aspect, în opinia

recurentei-pârâte, hotărârea instanței este nemotivată, simpla redare a textului

de lege incident și a susținerilor reclamantului nefiind de natură a constitui o

motivare a soluției.

Cu referire la nota informativă

din data de 17 august 1989, privind-o pe numita M.M., recurenta-pârâtă a arătat

că instanța a ajuns la o concluzie printr-un raționament ce cuprinde lacune logice,

deoarece nu se poate spune că părerea despre caracterul unei persoane ar putea fi

echivalată cu poziția față de regimul comunist, constând în riscul de a nu se mai

întoarce în țară.

Recurenta-pârâtă a arătat

și că era ea însăși în atenția organelor de securitate încă din anul 1988, astfel

cum reiese din verificările efectuate de către Ministerul de Interne Județean Constanța

în data de 21 septembrie 1988, precum și din notele informative ale surselor „C.”

și „G.”, acesta din urmă având ca sarcină tocmai stabilirea legăturilor și a anturajului

pârâtei.

În ceea ce privește nota

informativă din data de 31 ianuarie 1989, recurenta-reclamantă a arătat că, de asemenea,

concluzia desprinsă de instanță este neconformă celor consemnate olograf, în care

se făcea referire la dorința soțului numitei C.D. de a nu se mai întoarce în țară,

iar nu cu privire la dorința persoanei vizate de a-și urma definitiv soțul spre

a conviețui cu acesta în străinătate, acordând prevalență consemnărilor subiective

făcute pe marginea notei de ofițerul de legătură.

În acest context, recurenta-pârâtă

a arătat că, ținând seama de perioada foarte scurtă de timp scursă între semnarea

angajamentului (18 februarie 1989) și data închiderii granițelor (16 decembrie 1989),

nu se poate aprecia că a existat un pericol real și efectiv, din cauza procedurilor

greoaie, care necesitau mult timp până la obținerea documentelor de călătorie.

În fine, recurenta-pârâtă

a arătat că instanța de fond a reținut drept probă și un raport informativ întocmit

de un lucrător de securitate, fără a se fi administrat dovezi privind discuția consemnată

și autenticitatea înscrisului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de drept relevante

Cu privire la calitatea

motivării sentinței

Verificând considerentele

sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a indicat motivele

de fapt și de drept pe care se sprijină hotărârea pronunțată, expuse în mod clar,

logic și detaliat, răspunzând exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că în urma

analizei probelor administrate în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul

temeiniciei susținerilor uneia dintre părți, ceea ce excludea în mod logic apărările

prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare a mijloacelor de probă,

nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în accepțiunea art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Cu privire la soluționarea

fondului cauzei

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității,

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de „colaborator

al securității”.

După cum în mod corect

a reținut judecătorul fondului, O.U.G. nr. 24/2008 nu impune cerințe cantitative,

numărul restrâns de note informative sau perioada scurtă în care au fost furnizate

informațiile, nefiind de natură să înlăture incidența prevederilor art. 2 lit. b)

din actul normativ menționat.

Date fiind consecințele

pe care refuzul întoarcerii în țară le putea produce în contextul politic și juridic

anterior anului 1989, informațiile respective îndeplinesc atât condiția de a denunța

activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât și pe cea a aptitudinii

de a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale ale omului (viața privată, în speță).

Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca

informațiile „să vizeze” îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Analizând punctual criticile

recurentei, Înalta Curte constată că aceasta nu a contestat întocmirea notelor olografe

cu informații furnizate securității, dar a invocat interpretarea lor distorsionată.

Or, contrar susținerilor

recurentei-pârâte, în nota privind-o pe numita C.D. nu a menționat doar intenția

soțului, plecat ilegal în Turcia, de a nu se mai întoarce în România, ci a menționat

că persoana vizată s-a hotărât să plece la acesta (la soț), deoarece a înțeles că

este hotărât să nu se mai întoarcă.

De asemenea, în ceea ce

o privește pe M.M. a relatat, în nota informativă din data de 17 august 1989, că

nu oferă certitudinea revenirii în țară, în cazul în care i s-ar aproba deplasarea

în străinătate, afirmație pe care judecătorul fondului a interpretat-o corect ca

având aptitudinea de a produce repercusiuni negative asupra persoanei vizate, o

astfel de posibilitate denotând o atitudine potrivnică regimului comunist.

În fine, recurenta-pârâtă

a susținut că era ea însăși urmărită de organele securității, având un dosar întocmit

în acest sens, dar înscrisurile depuse la dosarul de fond fac doar dovada verificărilor

efectuate în vederea recrutării sale în calitate de colaborator, în perioada septembrie

1988-februarie 1989, finalizate prin întocmirea angajamentului olograf din data

de 18 februarie 1989.

Or, din câmpul de aplicare

a reglementării noțiunii de „colaborator”, potrivit tezei a II–a a art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, este exclusă numai persoana care a furnizat informații cuprinse

în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul

anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru

motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată.

În afara ipotezei acestei

norme, circumstanțele recrutării ar putea prezenta o relevanță juridică în evaluarea

situației în ansamblu, prin corelarea cu alte probe, legate de natura și amploarea

informațiilor și de modul în care persoana în cauză s-a poziționat în relația cu

organele Securității , dar privite din această perspectivă, rapoartele cu propunerea

de recrutare și referitoare la modul de recrutare a recurentei-pârâte nu sugerează

vreo presiune exercitată asupra acesteia.

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 304

pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.M.V. împotriva sentinței civile nr. 3178 din 9 iulie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2012.