ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 897/2013

Asupra

recursului, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, reține următoarele:

Tribunalul

București, secția a VI a civilă, prin sentința civilă nr. 23/74 din data de 5

decembrie 2011, a respins cererea de chemare m

judecată formulată de reclamanții L.J. și L.L. cu

motivarea că,

în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile instituite de art.

998 și urm. Codul Civil, aplicabil speței potrivit art. 5 și 223 din Legea nr.

71/2011.

Prin decizia civilă nr.

200 de Ia 20 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V a civilă, a

admis apelul formulat de reclamanți, a

modificat

în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta

SC R.

SA la ridicarea echipamentului centrală telefonică, amplasat Ia 50-70 cm de

proprietatea reclamanților, situată în Snagov,

str. Florilor, reținând că probele administrate în speță, respectiv

expertiza

extrajudiciară și declarațiile martorilor, stabilesc fapta ilicită a intimatei

constând în poluarea fonică, impunându-se restabilirea condițiilor de mediu.

Împotriva acestei decizii» pârâta SC R. SA a declarat

recurs, solicitând admiterea

recursului și, reținând cauza spre rejudecare, modificarea în tot a hotărârii

recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate,

invocând drept motive de nelegalitate 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor c!e recurs, pârâta a învederat că instanța a interpretat greșit

înscrisul denumit „studiul nivelului de zgomot la proprietatea din str.

Florilor, comuna Snagov, sat Snagov, județ Ilfov”, deoarece acesta nu

identifică nivelul de zgomot produs de echipamentul în cauză și nu a reținut că

echipamentul în cauză

funcționează conform

parametrilor tehnici normali, având toate

autorizările

și certificările necesare, atât în ceea ce privește funcționarea, cât și

amplasarea acestuia.

Analizând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept

invocat, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru amatoarele

considerente;

Din

examinarea recursului formulat, Înalta Curte reține că recurenta a dezvoltai

exclusiv critici asupra unor elemente ce țin de administrarea și interpretarea

probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care

vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În atare

situație, argumentele expuse nu vor fi analizate, având în vedere că instanța

de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva

motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304

C. proc. civ., în condițiile în care punctele 10 și 11 ale articolului anterior

menționat, care permiteau verificai ea hotărârii recurate sub acest aspect, au

fost abrogate prin Legea nr. 9/2005 si respectiv O.U.G. nr. 133/2000.

Potrivi

art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele

propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului,

instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul

poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor

probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

”

Astfel,

nu pot fi reținute susținerile reclamantei, în sensul că instanța de apel ar fi

încălcat dispozițiile privind valoarea probantă a înscrisurilor depuse de

intimații în susținerea acțiunii introductive, principiul rolului activ al

judecătorului fiind limitat de principiul disponibilității, în raport de care

rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea

situației de fapt este limitat la cele ce formează obiectul pricinii supuse

judecății, instanța neputând iniția cereri pe seama părților în litigiu, fiind

obligată să judece acțiunile cu care a fost învestită, astfel cum acestea au

fost formulate.

De

altfel, SC R. SA nu indică probele necesar a fi fost administrate în cauză,

limitându-se la a afirma că echipamentul de telecomunicații ce formează

obiectul prezentei cauze funcționează conform parametrilor tehnici normali ai

unui astfel de echipament, nefiind necesar emiterea unui aviz de specialitate

de către A.P.M. Ilfov la momentul instalării acestuia, fără a observa că

ceea

ce au contestat intimații a fost zgomotul asurzitor făcut de acest echipament

ulterior instalării acestuia.

Nu în

ultimul rând trebuie reținut că pentru a fi în ipoteza a doua a art.304 pct. 9

C. proc. civ., ar fi fost necesar ca instanța, recurgând la textele de lege

aplicabile litigiului să Ie ti dat o greșită interpretare sau faptele reținute

să fi fost greșit calificate, situații care nu se regăsesc în speță.

Sub

aspectul incidenței în cauză a dispozițiilor ari 494 C. civ., Înalta Curte

reține că aceste dispoziții au fost invocate pentru prima dată în fata

instanței de recurs, or, formularea de cereri noi în acest stadiu procesual

echivalează cu o încălcare a principiului disponibilității care guvernează

procesul civil.

Față de

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA București

împotriva deciziei civile nr. 200 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă.

În baza

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta să

achite intimaților în solidar suma de 1.000 Iei cheltuieli de judecată conform

documentului justificativ depus la

fila

31 dosar ÎCCJ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei

civile nr. 200 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civila

Obligă

recurenta să Ie achite intimaților L.J. și L.L. în solidar suma de 4.500 lei

cheltuieli de judecata.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.