ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Tribunalul
București, secția a VI a comercială, prin sentința comercială nr. 6307 de Ia 18
mai 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL în
contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL, cu motivarea că au existat anumite
deficiențe ale lucrării executate de către pârâtă, însă reclamanta nu a dovedit
că aceste deficiențe au fost prezente pe o suprafață de 353 mp.
Prin decizia nr.
187/2012 de la 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a
respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă SC B.R. SRL, reținând că
apelanta - reclamantă nu a dovedit că degradările au privit întreaga suprafața
de 353 m.p., nota de constatare întocmită de C.N.A.D.R.N. necoroborându-se m
niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, iar, cu privire la valoarea
reparațiilor, nu s-a probat că materialele au fost efectiv folosite la
efectuarea reparațiilor pentru porțiunea de drum invocată sau că au fost
folosite în întregime în acest scop.
Împotriva
acestei decizii, reclamanta SC B.R. SRL București a declarat recurs, solicitând
admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate,
admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în consecință, admiterea
cererii de chemare în judecată, invocând drept motive de nelegalitate
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea
motivelor de recurs, recurenta a învederat că deficiențele constatate au fost
reale și existența lor a fost probată prin nota de constatare nr. 1207 din 28
mai 2009 emisă de beneficiarul lucrării; totodată, în mod eronat s-a apreciat
că recurenta nu ar fi făcut dovada efectuării reparațiilor prin mijloace proprii,
notele de constatare și situațiile de lucrări depuse în susținerea pretențiilor
demonstrând, indubitabil, atât faptul că reparațiile s-au făcut, cât și detalierea
acestora.
Analizând
recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept
invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele
considerente a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.
proc. civ., nu este suficientă o simplă afirmație m acest sens, ci este
necesară precizarea în ce constă denaturarea, indicându-se care este actul juridic
dedus judecății a cărui natură sau înțeles lămurit și vădit neîndoielnic au
fost schimbate, în caz contrar nefiind posibilă efectuarea controlului
judiciar.
Interpretarea
dată probelor invocată de recurentă constituie o chestiune de fapt, care nu
justifică invocarea motivului
:
de recurs bazat pe denaturarea
actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art.
304 pct. 8 C. proc. civ.
Față de
caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, recurenta avea posibilitatea
completării probatoriului în fața instanței de apel, fiind inadmisibil în
recurs criticarea modului în care probele administrate au fost interpretate de
instanța de fond și apel.
Motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în vedere situațiile în care
instanța recurge la textele de lege, dar fie le încalcă, fie le aplică greșit,
or, recurenta și în susținerea acestui motiv, face trimitere Ia defectuoasa
interpretare a probelor administrate în cauză, ceea ce nu este permis în
această fază procesuală.
Recurenta -
reclamantă a adus o critică generică hotărârii pronunțate de instanța de apel,
neputând fi reținut incident în cauză nici un motiv de nelegalitate limitativ
prevăzut de art. 304 cod procedura civilă; critica vizând greșita stabilire a
situației de fapt nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind
motiv de recurs actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 1
nu mai există ca motiv de recurs în actuala reglementare, ca urmare a abrogării
acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.
În ceea ce
privește motivul de recurs privind interpretarea eronată a dispozițiilor art. 274
C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta nu poate critica pentru prima
dată în fața instanței de recurs cuantumul ridicat al pretențiilor solicitate
în fața instanței de fond, principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin.
(6) C. proc. civ., coroborat cu principiul „non omissio medio” conducând la
imposibilitatea de a se solicita direct instanței de recurs reducerea
onorariului de avocat acordat intimatei de către Tribunalul București.
Față de aceste
considerente, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca
nefundat, recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL București împotriva
deciziei nr. 167/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a V-a civilă
În temeiul art.
274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la piața către intimată a
sumei de 10542 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform documentelor
justificative aflate dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat,
recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL București împotriva deciziei nr.
187/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
civilă.
Obligă
recurenta Ia plata sumei de 10542 Iei reprezentând cheltuieli de judecată către
intimata SC K.M.C. SRL
Irevocabila
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.