ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2013

Asupra recursului, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Tribunalul București, secția a VI a comercială, prin sentința comercială nr. 6307 de Ia 18 mai 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL, cu motivarea că au existat anumite deficiențe ale lucrării executate de către pârâtă, însă reclamanta nu a dovedit că aceste deficiențe au fost prezente pe o suprafață de 353 mp. Prin decizia nr. 187/2012 de la 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă SC B.R. SRL, reținând că apelanta - reclamantă nu a dovedit că degradările au privit întreaga suprafața de 353 m.p., nota de constatare întocmită de C.N.A.D.R.N.

necoroborându-se m niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, iar, cu privire la valoarea reparațiilor, nu s-a probat că materialele au fost efectiv folosite la efectuarea reparațiilor pentru porțiunea de drum invocată sau că au fost folosite în întregime în acest scop. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.R. SRL București a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a învederat că deficiențele constatate au fost reale și existența lor a fost probată prin nota de constatare nr. 1207 din 28 mai 2009 emisă de beneficiarul lucrării; totodată, în mod eronat s-a apreciat că recurenta nu ar fi făcut dovada efectuării reparațiilor prin mijloace proprii, notele de constatare și situațiile de lucrări depuse în susținerea pretențiilor demonstrând, indubitabil, atât faptul că reparațiile s-au făcut, cât și detalierea acestora. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., nu este suficientă o simplă afirmație m acest sens, ci este necesară precizarea în ce constă denaturarea, indicându-se care este actul juridic dedus judecății a cărui natură sau înțeles lămurit și vădit neîndoielnic au fost schimbate, în caz contrar nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar. Interpretarea dată probelor invocată de recurentă constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului : de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Față de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, recurenta avea posibilitatea completării probatoriului în fața instanței de apel, fiind inadmisibil în recurs criticarea modului în care probele administrate au fost interpretate de instanța de fond și apel.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege, dar fie le încalcă, fie le aplică greșit, or, recurenta și în susținerea acestui motiv, face trimitere Ia defectuoasa interpretare a probelor administrate în cauză, ceea ce nu este permis în această fază procesuală. Recurenta - reclamantă a adus o critică generică hotărârii pronunțate de instanța de apel, neputând fi reținut incident în cauză nici un motiv de nelegalitate limitativ prevăzut de art. 304 cod procedura civilă; critica vizând greșita stabilire a situației de fapt nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs actuala reglementare a art. 304 C. proc.

civ., deoarece pct. 1 nu mai există ca motiv de recurs în actuala reglementare, ca urmare a abrogării acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000. În ceea ce privește motivul de recurs privind interpretarea eronată a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta nu poate critica pentru prima dată în fața instanței de recurs cuantumul ridicat al pretențiilor solicitate în fața instanței de fond, principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., coroborat cu principiul „non omissio medio” conducând la imposibilitatea de a se solicita direct instanței de recurs reducerea onorariului de avocat acordat intimatei de către Tribunalul București. Față de aceste considerente, în temeiul art. 274 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL București împotriva deciziei nr. 167/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă În temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la piața către intimată a sumei de 10542 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform documentelor justificative aflate dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL București împotriva deciziei nr. 187/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta Ia plata sumei de 10542 Iei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC K.M.C. SRL Irevocabila Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.