ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2013

Asupra

recursului, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Tribunalul

București, secția a VI a comercială, prin sentința comercială nr. 6307 de Ia 18

mai 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL, cu motivarea că au existat anumite

deficiențe ale lucrării executate de către pârâtă, însă reclamanta nu a dovedit

că aceste deficiențe au fost prezente pe o suprafață de 353 mp.

Prin decizia nr.

187/2012 de la 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a

respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă SC B.R. SRL, reținând că

apelanta - reclamantă nu a dovedit că degradările au privit întreaga suprafața

de 353 m.p., nota de constatare întocmită de C.N.A.D.R.N. necoroborându-se m

niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, iar, cu privire la valoarea

reparațiilor, nu s-a probat că materialele au fost efectiv folosite la

efectuarea reparațiilor pentru porțiunea de drum invocată sau că au fost

folosite în întregime în acest scop.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta SC B.R. SRL București a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate,

admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în consecință, admiterea

cererii de chemare în judecată, invocând drept motive de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, recurenta a învederat că deficiențele constatate au fost

reale și existența lor a fost probată prin nota de constatare nr. 1207 din 28

mai 2009 emisă de beneficiarul lucrării; totodată, în mod eronat s-a apreciat

că recurenta nu ar fi făcut dovada efectuării reparațiilor prin mijloace proprii,

notele de constatare și situațiile de lucrări depuse în susținerea pretențiilor

demonstrând, indubitabil, atât faptul că reparațiile s-au făcut, cât și detalierea

acestora.

Analizând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept

invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., nu este suficientă o simplă afirmație m acest sens, ci este

necesară precizarea în ce constă denaturarea, indicându-se care este actul juridic

dedus judecății a cărui natură sau înțeles lămurit și vădit neîndoielnic au

fost schimbate, în caz contrar nefiind posibilă efectuarea controlului

judiciar.

Interpretarea

dată probelor invocată de recurentă constituie o chestiune de fapt, care nu

justifică invocarea motivului

:

de recurs bazat pe denaturarea

actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

Față de

caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, recurenta avea posibilitatea

completării probatoriului în fața instanței de apel, fiind inadmisibil în

recurs criticarea modului în care probele administrate au fost interpretate de

instanța de fond și apel.

Motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în vedere situațiile în care

instanța recurge la textele de lege, dar fie le încalcă, fie le aplică greșit,

or, recurenta și în susținerea acestui motiv, face trimitere Ia defectuoasa

interpretare a probelor administrate în cauză, ceea ce nu este permis în

această fază procesuală.

Recurenta -

reclamantă a adus o critică generică hotărârii pronunțate de instanța de apel,

neputând fi reținut incident în cauză nici un motiv de nelegalitate limitativ

prevăzut de art. 304 cod procedura civilă; critica vizând greșita stabilire a

situației de fapt nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind

motiv de recurs actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 1

nu mai există ca motiv de recurs în actuala reglementare, ca urmare a abrogării

acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.

În ceea ce

privește motivul de recurs privind interpretarea eronată a dispozițiilor art. 274

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta nu poate critica pentru prima

dată în fața instanței de recurs cuantumul ridicat al pretențiilor solicitate

în fața instanței de fond, principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., coroborat cu principiul „non omissio medio” conducând la

imposibilitatea de a se solicita direct instanței de recurs reducerea

onorariului de avocat acordat intimatei de către Tribunalul București.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefundat, recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL București împotriva

deciziei nr. 167/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă

În temeiul art.

274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la piața către intimată a

sumei de 10542 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform documentelor

justificative aflate dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL București împotriva deciziei nr.

187/2012 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă.

Obligă

recurenta Ia plata sumei de 10542 Iei reprezentând cheltuieli de judecată către

intimata SC K.M.C. SRL

Irevocabila

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.