ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1786/R/2011 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea P.F. împotriva Încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 15 februarie 2011 în Dosarul nr. 8207/62/2008 al Curții de Apel Brașov, încheiere pronunțată în condițiile art. 281 1 C. proc. civ. și care, întrucât privește o hotărâre dată în recurs, conform art. 281 3 alin. (1) C. proc. civ., este o hotărâre irevocabilă. Curtea de apel a reținut că în speță contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

potrivit cu care contestația în anulare poate fi formulată "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii", că din verificarea dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare se constată că autoarea cererii de lămurire a fost legal citată, prin contestația în anulare arătându-se că a luat cunoștință de termenul de judecată și că a fost prezentă la sediul instanței, prin mandatar; că aspectele privind sala în care s-a desfășurat ședința de judecată, prezența mandatarului sau nu la ora menționată în citație reprezintă elemente de fapt care sunt doar susținute de contestatoare și, în lipsa unor dovezi care să poată conduce la concluzia neîndeplinirii procedurii de citare, nu pot atrage incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc.

civ.; că la dosar există dovada citării părților. Instanța a mai reținut că referitor la critica privind neaplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de către instanța învestită cu soluționarea cererii de lămurire, s-a constatat că motivele pentru care se poate formula contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ., între acestea neîncadrându-se critica mai sus menționată. În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la termenul de 5 zile prevăzut de lege, instanța a reținut că același text prevede și faptul că în pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței, că, în conformitate cu prevederile art. 281 1 alin. (2) C. proc.

civ., cauza soluționată prin încheierea atacată este una urgentă, la dosar neexistând vreo cerere formulată de contestatoare în condițiile art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., și, ca urmare, nici din prisma dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. nu se face dovada incidenței art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Instanța a avut în vedere că prin Încheierea pronunțată în 15 februarie 2011, s-a soluționat o cerere de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozițiilor unei hotărâri date în recurs și că, pe această cale, instanța nu a putut modifica dispozițiile hotărârii din recurs cu privire la soluționarea pe fond a căii de atac, nefiind posibilă o modificare a perioadei pentru care s-a recunoscut contestatoarei dreptul de a beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.

Împotriva Deciziei nr. 1786/R/2011 a Curții de Apel Brașov a formulat cerere de revizuire contestatoarea P.F., solicitând anularea deciziei atacate și admiterea contestației în anulare formulată împotriva Încheierii de ședință din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, invocând încălcarea repetată a dreptului la apărare și refuzul judecării pricinii pe baza documentelor acceptate ca probe în cauză, din care rezultă necesitatea modificării perioadei pentru care s-a recunoscut contestatoarei dreptul de a beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990. Prin Decizia nr. 1039/R din 2 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins pe criterii de inadmisibilitate cererea de revizuire formulată de revizuenta P.F.

împotriva Deciziei civile nr. 1786/R din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ. Analizând cererea de revizuire în limitele motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita, pentru motive limitativ prevăzute de lege, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când prin această hotărâre se evocă fondul pricinii. Or, în speță, hotărârea care se vrea a fi revizuită este dată de o instanță de recurs într-o cale de atac de retractare - contestație în anulare - în care nu s-a realizat evocarea fondului pricinii, instanța mărginindu-se să constate că motivele invocate prin raportare la dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. nu se regăsesc în speță. În consecință, reținând că revizuirea este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege și numai raportat la hotărârile judecătorești în cazurile în care acestea evocă fondul pricinilor, având în vedere dispozițiile art. 322 și urm. C. proc. civ., Curtea a respins pe criterii de inadmisibilitate cererea de revizuire formulată de revizuenta-contestatoare P.F. Împotriva Deciziei nr. 1039/R din 2 martie 2012 a declarat recurs revizuenta P.F., prin mandatar P.D.E. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității ridicată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire. C. proc. civ. reglementează, în Titlul V - Cap. I, recursul (art. 299 - 316), o cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului". Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o cerere de revizuire, fiind irevocabilă, întrucât revizuirea a fost formulată împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs într-o cale de atac de retractare - respectiv contestație în anulare, în care nu s-a realizat evocarea fondului pricinii, hotărâre la rândul său irevocabilă. Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, revizuenta P.F. nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Cum Decizia nr. 1039/R din 2 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil. În consecință, pentru considerentele arătate și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. De asemenea, Înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii de recurs a revizuentei P.F. face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.F. împotriva Deciziei nr. 1039/R din 2 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ