ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4824/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1786/R/2011 s-a respins

contestația în anulare formulată de contestatoarea P.F. împotriva Încheierii de

ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 15 februarie 2011 în

Dosarul nr. 8207/62/2008 al Curții de Apel Brașov, încheiere pronunțată în

condițiile art. 281

1

C. proc. civ. și care, întrucât privește o

hotărâre dată în recurs, conform art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ.,

este o hotărâre irevocabilă.

Curtea de apel a

reținut că în speță contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. potrivit cu care contestația în anulare poate fi formulată

"când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina,

nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii", că din verificarea

dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare se constată că autoarea cererii

de lămurire a fost legal citată, prin contestația în anulare arătându-se că a

luat cunoștință de termenul de judecată și că a fost prezentă la sediul

instanței, prin mandatar; că aspectele privind sala în care s-a desfășurat

ședința de judecată, prezența mandatarului sau nu la ora menționată în citație

reprezintă elemente de fapt care sunt doar susținute de contestatoare și, în

lipsa unor dovezi care să poată conduce la concluzia neîndeplinirii procedurii

de citare, nu pot atrage incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc.

civ.; că la dosar există dovada citării părților.

Instanța a mai

reținut că referitor la critica privind neaplicarea dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de către instanța învestită cu soluționarea

cererii de lămurire, s-a constatat că motivele pentru care se poate formula

contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 C. proc.

civ., între acestea neîncadrându-se critica mai sus menționată.

În ceea ce privește

invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc.

civ., cu referire la termenul de 5 zile prevăzut de lege, instanța a reținut că

același text prevede și faptul că în pricinile urgente, termenul poate fi și

mai scurt, după aprecierea instanței, că, în conformitate cu prevederile art.

281

1

alin. (2) C. proc. civ., cauza soluționată prin încheierea

atacată este una urgentă, la dosar neexistând vreo cerere formulată de

contestatoare în condițiile art. 89 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., și, ca

urmare, nici din prisma dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. nu se face dovada

incidenței art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Instanța a avut în

vedere că prin Încheierea pronunțată în 15 februarie 2011, s-a soluționat o

cerere de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozițiilor unei hotărâri date în recurs și că, pe această cale, instanța nu

a putut modifica dispozițiile hotărârii din recurs cu privire la soluționarea

pe fond a căii de atac, nefiind posibilă o modificare a perioadei pentru care

s-a recunoscut contestatoarei dreptul de a beneficia de prevederile

Decretului-lege nr. 118/1990.

Împotriva Deciziei

nr. 1786/R/2011 a Curții de Apel Brașov a formulat cerere de revizuire

contestatoarea P.F., solicitând anularea deciziei atacate și admiterea

contestației în anulare formulată împotriva Încheierii de ședință din 15

februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, invocând încălcarea repetată a

dreptului la apărare și refuzul judecării pricinii pe baza documentelor

acceptate ca probe în cauză, din care rezultă necesitatea modificării perioadei

pentru care s-a recunoscut contestatoarei dreptul de a beneficia de prevederile

Decretului-lege nr. 118/1990.

Prin Decizia nr.

1039/R din 2 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins pe criterii de inadmisibilitate cererea de

revizuire formulată de revizuenta P.F. împotriva Deciziei civile nr. 1786/R din

20 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios

administrativ.

Analizând cererea de

revizuire în limitele motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita, pentru

motive limitativ prevăzute de lege, revizuirea unei hotărâri date de o instanță

de recurs, atunci când prin această hotărâre se evocă fondul pricinii. Or, în

speță, hotărârea care se vrea a fi revizuită este dată de o instanță de recurs

într-o cale de atac de retractare - contestație în anulare - în care nu s-a

realizat evocarea fondului pricinii, instanța mărginindu-se să constate că

motivele invocate prin raportare la dispozițiile art. 317 C. proc. civ. nu se

regăsesc în speță.

În consecință,

reținând că revizuirea este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în

cazurile expres prevăzute de lege și numai raportat la hotărârile judecătorești

în cazurile în care acestea evocă fondul pricinilor, având în vedere

dispozițiile art. 322 și urm. C. proc. civ., Curtea a respins pe criterii de

inadmisibilitate cererea de revizuire formulată de revizuenta-contestatoare

P.F.

Împotriva Deciziei

nr. 1039/R din 2 martie 2012 a declarat recurs revizuenta P.F., prin mandatar

P.D.E.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității ridicată din oficiu, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, Înalta Curte

constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva

unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în soluționarea unei cereri

de revizuire.

C. proc. civ.

reglementează, în Titlul V - Cap. I, recursul (art. 299 - 316), o cale extraordinară

de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.

Conform dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Din interpretarea

textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit

legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Înalta Curte, văzând

actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea atacată cu recurs a fost

pronunțată într-o cerere de revizuire, fiind irevocabilă, întrucât revizuirea a

fost formulată împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs într-o cale

de atac de retractare - respectiv contestație în anulare, în care nu s-a

realizat evocarea fondului pricinii, hotărâre la rândul său irevocabilă.

Declarând recurs

împotriva unei hotărâri irevocabile, revizuenta P.F. nu s-a conformat condiției

specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Cum Decizia nr.

1039/R din 2 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecință, pentru

considerentele arătate și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu

referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

inadmisibil.

De asemenea, Înalta

Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii de recurs a

revizuentei P.F. face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale

acesteia, formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.F. împotriva Deciziei nr. 1039/R din 2 martie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ