ÎCCJ, Decizia nr. 270/2022

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 870 din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., formulată de petenta A. în dosarul nr. x/2020, reținând, în esență, că pricina a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, operând sancțiunea prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs petenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.

Soluția de perimare a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care nu se referă la cererea de sesizare a Curții Constituționale, aceasta fiind o cerere reglementată de o lege specială, Legea nr. 47/1992, căreia nu i se aplică dispozițiile procedurale referitoare la prezența sau lipsa părților pentru judecarea cauzei.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ., întrucât, în cadrul termenului de perimare de 6 luni, petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, neputând fi obligată să solicite judecarea cauzei în lipsă, întrucât impunerea unei asemenea obligații încalcă principiul disponibilității în procesul civil.

Termenul de perimare nu curge de la data primei suspendări dispuse de instanță, întrucât, ulterior acesteia, au fost îndeplinite acte procedurale, precum cererile de repunere pe rol și încheierea din 7 octombrie 2021, prin care a fost menținută măsura suspendării dispuse prin încheierea din 10 decembrie 2020, astfel că nu s-a împlinit termenul de perimare, așa cum greșit s-a reținut în hotărârea atacată.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 421 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a constatat perimată o cerere de sesizare a Curții Constituționale.

Criticile din recurs se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dosarul nr. x/2020, prin încheierea din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., formulată de petenta A., reținând, în raport cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că niciuna dintre părțile cauzei nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dosarul respectiv, petenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 8 iunie 2021.

Cererea de repunere pe rol a fost discutată la termenul din 7 octombrie 2021, iar, prin încheierea de la termenul respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat, în raport cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, situație în care a apreciat că repunerea pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei, motiv pentru care a menținut măsura suspendării judecății dispuse prin încheierea din 10 decembrie 2020.

Petenta A. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 4 aprilie 2022.

Cererea de repunere pe rol a fost discutată la termenul din 14 aprilie 2022, când instanța a constatat perimată cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin decizia ce formează obiectul recursului în prezentul dosar.

Perimarea este o sancțiune procedurală care se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății și intervine numai consecutiv suspendării judecății, întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părții.

Contrar susținerilor din recurs, se reține că dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 și art. 416 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la judecarea cauzei în lipsă și perimare se aplică tuturor cererilor de învestire a instanțelor judecătorești, nefiind indicate ori identificate dispoziții legale care să prevadă o exceptare a cererii de sesizare a Curții Constituționale de la aplicarea dispozițiilor menționate.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., se reține că cererea de repunere pe rol a cauzei nu înlătură aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C. proc. civ., în temeiul cărora s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, atât timp cât niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum se prevede în teza a doua a aceluiași text procedural.

Faptul că în perioada de suspendare a judecății dispuse, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C. proc. civ., prin încheierea din 10 decembrie 2020 și menținută prin încheierea din 7 octombrie 2021, petenta a formulat două cereri de repunere pe rol nu determină eo ipso reluarea judecății și întreruperea cursului perimării, întrucât prin cererile de repunere pe rol nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă pentru a putea fi considerate, în sensul art. 417 C. proc. civ., acte de procedură făcute în vederea judecării procesului.

Împrejurarea că petenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nici prin cererea de învestire a instanței și nici prin cererile de repunere pe rol, se circumscrie dispozițiilor exprese ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora judecata cauzei se suspendă când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Pentru aceste argumente, nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilității în procesul civil și la faptul că, prin cererile de repunere pe rol, a fost întreruptă curgerea termenului de perimare.

În raport cu actele dosarului nr. x/2020, se constată că, prin decizia atacată cu recurs, în mod corect instanța a reținut că judecata cauzei a fost suspendată la 10 decembrie 2020 și a rămas în nelucrare din vina părților, nefiind îndeplinit niciun act de procedură făcut în vederea judecării procesului, în sensul art. 417 C. proc. civ., până la 14 aprilie 2022, când s-a constatat perimată cererea, ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de art. 416 din același Cod.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 870 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.