ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 730/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 25 iunie 2020, sub nr. x/2019, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 149R din 15 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin punctul de vedere formulat la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Urmare a înregistrării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. s-a format dosarul nr. x/2019, fiind fixat termen de judecată la 19 noiembrie 2020.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 judecata cauzei a fost amânată pentru data de 28 ianuarie 2021.

La termenul din 28 ianuarie 2021, acordat în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale, judecata acesteia a fost suspendată, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Prin cererea comunicată la 13 iulie 2021, recurentul A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cu motivarea că nu mai subzistă motivul suspendării, întrucât Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2021.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021 a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menținută măsura suspendării judecății cererii de sesizare a Curții Constituționale. S-a reținut că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, la 7 martie 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a reținut că, față de data întocmirii ultimului act de procedură, 28 ianuarie 2021, este necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 416 alin. (1) din același cod, în acest sens stabilindu-se termen la 31 martie 2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație determinată de lipsa de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 418 C. proc. civ. prevăd, în mod expres și limitativ, cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:

"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, partea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 28 ianuarie 2021 stabilit pentru judecarea cererii de revizuire, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Înalta Curte constată că cererea de repunere pe rol formulată în cauză de petent nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 417 C. proc. civ., care reglementează instituția întreruperii termenului de perimare, întrucât acest act de procedură nu a fost îndeplinit cu scopul manifest de a continua judecata cauzei, în condițiile în care nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Așadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, nefiind întrerupt sau suspendat, astfel că s-a împlinit la 28 iulie 2021.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (28 ianuarie 2021) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., formulată de petentul A. fiind perimată de drept.

Față de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte urmează a obliga pe petentul A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata Asociația de proprietari bl. P39, cu titlul de cheltuieli de judecată, acestea fiind dovedite prin chitanța nr. 2 din 29 martie 2022, depusă în original.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., formulată de petentul A..

Obligă pe petentul A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata Asociația de proprietari bl. P39, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.