ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 102/C din data de 8 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2021(321/2023), Curtea de Apel București, secția I penală în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de petentul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 24/F/16.01.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2021, a obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și a reținut onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru contestator, în cuantum de 340 RON, în sarcina statului.

Pentru a decide în acest sens, a reținut în esență,că prin cererea formulată petentul-condamnat A., aflat în executarea unei pedepse rezultante de 14 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 560 din data de 10 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 579/10.04.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală (M.E.P.Î. nr. 560/10.04.2015), a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale, cerere care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 24/F/16.01.2023 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 592 raportat la art. 589 lit. a) din C. proc. pen., ca nefondată. S-a constatat că, din raportul de expertiză medico-legală nr. x din data de 17.11.2022, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici a rezultat că petentul condamnat A. prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate și multiple edentații pe fond de gingivită și carii (simple și complicate), afecțiuni pentru care asistența medicală poate fi asigurată în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar petentul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim penitenciar din punct de vedere medical.

Curtea de apel a notat că, în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se întrerupe executarea pedepsei închisorii, întrucât afecțiunile de care suferă contestatorul condamnat pot fi tratate în rețeaua spitalicească a Administrației Naționale a Penitenciarelor și a concluzionat că acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei închisorii.

Împotriva acestei decizii a formulat "recurs" contestatorul condamnat A.

În motivarea cererii, contestatorul condamnat A. a prezentat, pe scurt, unele dintre principiile și garanțiile procesului penal, cu referire la principiul contradictorialității, exigențele privind motivarea hotărârii, executarea hotărârii, interpretarea legii etc.

A susținut că instanța a refuzat să răspundă cererilor de administrare a probelor, nu a clarificat neconcordanțele dintre actele medicale și raportul de expertiză, iar cererea de conexare a fost apreciată arbitrar ca fiind cerere de reunire.

În drept, invocat dispozițiile art. 6 CEDO, apreciind prezentarea atipică a "motivelor de recurs în casație" fiind rezultatul unei corelații între reglementarea și finalitatea acestora, ele susbumându-se unor veritabile motive de ordine publică: dreptul la apărare, dreptul la o procedură contradictorie, echilibrul de arme, rolul activ al judecătorului, echitatea procedurilor judiciare.

În concluzie, a solicitat casarea în totalitate a deciziei recurate, având în vedere că în sistemul penitenciar beneficiază de servicii medicale "doar pe hârtie".

Calea de atac exercitată de contestator a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 mai 2023 ca fiind "contestație".

La primul termenul de judecată acordat în cauză, 31 mai 2023, Înalta Curte având în vedere conținutul căii de atac declarate și motivate în scris de către contestatorul condamnat A., precum și concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale avocatului desemnat din oficiu și ale contestatorului, a calificat "recursul" formulat ca fiind cerere de recurs în casație.

Examinând cererea de recurs în casație în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept exclusiv prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, ale cărui condiții de exercitare și procedură de judecată sunt reglementate de dispozițiile art. 433 - 451 din C. proc. pen.

Din conținutul art. 439 din C. proc. pen., cu denumirea marginală "Procedura de comunicare", se constată că anterior analizării admisibilității în principiu, respectiv a fondului cauzei, cererea de recurs în casație parcurge o procedură administrativă care se derulează, potrivit art. 439 alin. (1) din C. proc. pen., la instanța a cărei hotărâre se atacă, și care cuprinde următoarele etape:

- Președintele instanței a cărei hotărâre se atacă ori judecătorul delegat de către acesta comunică procurorului și părților copii de pe cererea de recurs în casație și celelalte înscrisuri doveditoare, cu mențiunea că se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor, la aceeași instanță (art. 439 alin. (2) din C. proc. pen.);

- În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, președintele instanței sau judecătorul delegat de către acesta înaintează Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul cauzei, cererea de recurs în casație, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum și, după caz, concluziile scrise (art. 439 alin. (4) din C. proc. pen.).

Înalta Curte constată că instanța care a pronunțat hotărârea care face obiectul cererii de recurs în casație nu a urmat procedura de comunicare anterior descrisă, precum și faptul că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen. privind îndeplinirea sau completarea procedurii de către magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care cererea contestatorului nu a fost înaintată de către Curtea de Apel București în calea de atac a recursului în casație, context în care nu a fost desemnat în cauză un magistrat-asistent pentru verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare și de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casație.

Pentru aceste considerente, va scoate cauza de pe rol și va trimite cererea de recurs în casație formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 102/C din data de 8 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2021(321/2023) la Curtea de Apel București pentru a proceda în conformitate cu dispozițiile art. 439 din C. proc. pen.. Totodată, la îndeplinirea procedurii de comunicare, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 131 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, din 22.12.2022.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rol și trimite cererea de recurs în casație formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 102/C din data de 8 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2021(x/2023) la Curtea de Apel București.

Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2023.

GGC - ED