ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 265/2023 din 22 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze de minori și de familie în Dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 17.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Examinând pe fond cerere de contestație în anulare formulată de contestatorul A., Curtea de Apel a constatat că motivele invocate de acesta - vizează în esență greșita aplicare a vechiul C. pen., ca temei al soluției de condamnare, respectiv art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), cu) art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, și nu a noului C. pen., singurul care permitea analizarea aplicabilității instituției prescripției răspunderii penale din perspectiva deciziilor CCR nr. 297/2018 și decizia CCR nr. 358/2022 - nu se pot circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, deși în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, instanța de apel nu a analizat aplicabilitatea prescripției răspunderii penale, nefiind dezbătută și analizată incidența acestei cauze de încetare a procesului penal, Curtea a constatat, însă, că în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, nu poate fi reanalizată legea penală mai favorabilă și, implicit, nu se poate reaprecia asupra instituției prescripției răspunderii penale ca făcând parte dintr-o anumite lege penală mai favorabilă, atâta vreme cât dispozițiile procesual penale, prevăzute la art. 426 - art. 432 C. proc. pen., nu permit o atare analiză juridică, pe fondul acuzației în materie penală. De altfel, în cadrul contestației în anulare se pot invoca exclusiv erori de procedură ale instanței de apel, nu și erorile de judecată.

În acest context, Curtea de Apel a constatat că în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat contestatorul (din infracțiunile prev. de C. pen. 1969 în infracțiunile corelative prev. de Noul C. pen.) și nici la reaprecierea aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C. pen., în vederea pronunțării unei soluții de încetare a procesului penal, raportat la decizia CCR nr. 297/2018 și decizia CCR nr. 358/2022, aspecte asupra cărora, de altfel, deja s-au pronunțat instanțele, în primă instanță și în calea de atac a apelului. În acest sens este și Decizia nr. 235/A din 08.07.2019 a ICCJ. care a reținut că "Stabilirea legii penale mai favorabile nu poate face obiectul cenzurii în contestație în anulare întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile exprese și limitativ prev. de art. 426 C. proc. pen."

În plus, C. proc. pen. conferă prin alt mijloc procesual o eventuală reanalizare a legii penale mai favorabile, după rămânerea definitivă a hotărârii penale, anume prin acela de înlăturare sau modificare a pedepsei prin intervenirea unei legi penale noi, prevăzut la art. 595 C. proc. pen.

Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., a statuat că determinarea legii penale mai favorabile se realizează în urma unei evaluări globale a normelor incidente. În cauză, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă (C. pen. din 1968) se aplică în ansamblu inclusiv prin raportare la dispozițiile din materia prescripției răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014.

Prin urmare, în condițiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanței cu privire la legea penală mai favorabilă și la efectele produse de trecerea timpului, Curtea a opinat că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și incidența prescripției generale sau speciale se poate realiza numai în condițiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1968. Or, prin contestația în anulare contestatorul a invocat incidența prescripției răspunderii penale în condițiile noului C. pen., invocând efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) și nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022).

Cum, în prezenta speță legea penală mai favorabilă a fost apreciată, definitiv, ca fiind C. pen. din 1969, prin prezenta cale de atac extraordinară nu se poate verifica eventuala eroare de procedură a instanței de apel decât prin raportare la instituția prescripției răspunderii penale conform acestui C. pen. vechi, și nu prin raportare la C. pen. nou, în vigoare de la 01.02.2014, condiții în care nu sunt aplicabile la speță Deciziile cu nr. 297/2018 (prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională) și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale (prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, în întregime).

În acest cadru, Curtea de Apel a apreciat că dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu pot fi invocate pentru a se obține schimbarea soluției pronunțate cu autoritate de lucru judecat în hotărârea definitivă cu privire la legea penală mai favorabilă. Orice chestiune de fapt și de drept care a fost analizată de instanța de apel prin hotărârea definitivă pronunțată intră în puterea lucrului judecat și nu poate constitui un motiv de contestație în anulare, formulată în fața unui alt complet de la aceeași instanță; în acest sens instanța de contencios european a arătat în cauzele Mitrea c. României și Urbanovici c. României că simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. Curtea a apreciat că, în lipsa unei intervenții legislative prin care să se extindă competența instanței în evaluarea cazurilor de contestație în anulare în ipoteza succesiunii de legi penale în timp, față de scopul urmărit prin intermediul căii extraordinare de atac de înlăturare a erorilor de procedură, de lege lata instanța nu poate schimba legea penală substanțială reținută cu autoritate de lucru judecat ca fiind mai favorabilă la momentul analizei admisibilității în principiu ori al soluționării fondului contestației în anulare. Evaluarea instanței de apel atât cu privire la existența și tipicitatea faptei, cât și cu privire la legea penală mai favorabilă a produs efecte imediate. Această evaluare a intrat în autoritatea de lucru judecat, chiar dacă ulterior rămânerii definitive a hotărârii au survenit modificări legislative sau jurisprudențiale care sunt natură să învedereze caracterul eronat al analizei.

Analizând situația de fapt reținută de către instanțele de judecată, cu privire la infracțiunile pentru care a fost condamnat A. și observând că pedeapsa prevăzută de lege pentru complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. 1969 (raportat la pedeapsa prev. de la 3 - 15 ani, cf.art. 124 C. pen. 1969 termenul de prescripție specială era de 15 ani) și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, și fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 (raportat la pedeapsa prev. de la 1 - 5 ani, cf. art. 124 lit. c) C. pen. 1969 și Legea nr. 202/2010, termenul de prescripție specială era de 10 ani) astfel termenul de prescripție specială prev. de C. pen. 1969 nefiind împlinit la momentul pronunțării deciziei din apel, nr. Decizia penală nr. 248 din 17.03.2022.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că în privința infracțiunilor reținute în sarcina condamnatului A. nu este incidentă instituția prescripției răspunderii penale în baza deciziilor Curții Constituționale nr. 358/2022 și nr. 297/2018, precum și decizia Î.C.C.J. nr. 67/25.10.2022 pentru a se putea dispune încetarea procesului penal față de acesta, conform art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cererea de contestație în anulare urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei penale nr. 265/2023 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze de minori și de familie în Dosarul nr. x/2022 a formulat apel condamnatul A.

În memoriul scris, transmis la dosar prin poșta electronică, la data de 29 mai 2023, condamnatul a solicitat admiterea cererii de apel formulată împotriva hotărârii Curții de Apel Bacău, și, în temeiul art. 426 lit. b) C. proc. pen., să se admită contestația în anulare pe fond.

Condamnatul a arătat că prin soluția instanței de fond, a fost admisă în principiu contestația în anulare, însă s-a dispus respingerea acesteia ca nefondată. Condamnatul a apreciat soluția Curții de Apel Bacău ca nefondată și a solicitat desființarea sentinței penale de condamnare nr. x pronunțată la data de 02.06.2021, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 248/17.03.2022 a Curții de Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. x/2022 și rejudecarea cauzei cu consecința constatării intervenirii prescripție răspunderii penale și încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 153 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.

Analizând în concret situația de fapt, condamnatul a solicitat a se constata că actele materiale ce i-au fost imputate s-au materializat în perioada 2010 - 2012 (ultimul act material săvârșit de autorul al cărui complice a fost numitul B. s-a consumat la data de 05.12.2012), iar limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor conform C. pen. intrat în vigoare în 2014 pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea subsemnatului sunt între 1 și 5 ani și 6 luni și 3 ani.

În concret, în situația dată, raportat la data consumării infracțiunii, termenul prescripției răspunderii penale s-a împlinit la data de 05.12.2017, iar soluția definitivă de condamnare dispusa prin Decizia penală nr. 248 a Curții de Apel Bacău este datata 17.03.2022.

La data de 26.04,2018 a fost pronunțată Decizia CCR nr. 297 publicată în M. Of. al României din data de 25.06.2018, decizie simplă prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 155 alin. (1) C. pen.. Având în vedere faptul ca la data de 26.05.2022 CCR a pronunțat Decizia nr. 358, s-a apreciat că a fost lămurită pe deplin situația instituției prescripției răspunderii penale și a întreruperii cursului termenului acesteia și implicit a prescripției speciale

Raportat la situația sa, ultimul act material al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea definitivă prin decizia penală din data de 17.03.2022 a Curții de Apel Bacău, s-a consumat la data de 05.12.2012 și, în lipsa instituției întreruperii cursului termenului prescripției răspunderii penale/prescripției speciale, va opera prescripția generală. Astfel, termenul prescripției răspunderii penale este de 5 ani și se împlinește la data de 05.12.2017, data anterioară datei de 30.05.2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. 71), interval în care se situează și data pronunțării definitive a Deciziei penale nr. 248/17.03.2022 de către Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2022

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, 30 mai 2023, fost ridicată de procuror excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, și a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

De asemenea, jurisprudența Înaltei Curți, secția penală (deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018, nr. 22/A/19 aprilie 2022) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Se constată că în cauză condamnatul A. a formulat o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 265/2023 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze de minori și de familie în Dosarul nr. x/2022, hotărâre care este nesusceptibilă de reformare, nefiind incidentă nicio cale ordinară (apel) sau extraordinară de atac (contestație în anulare), decizia penală atacată de contestator fiind definitivă.

Așadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

De asemenea, având în vedere dispozițiile legale precitate și Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată nici pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 265/2023 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze de minori și de familie în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 265/2023 din 22 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze de minori și de familie în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul condamnat plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2023.

GGC - ED