ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 163 din data de 23 februarie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1348 din 06.12.2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, și a obligat pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că pe rolul acesteia a fost înregistrată sub nr. x/2022, prin declinare de la Tribunalul Bacău, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1348 din 06 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016.

Sub acest aspect, s-a reținut în esență că cererea introductivă a fost intitulată "revizuire" împotriva Hotărârii penale nr. 191/18.05.2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, cu motivarea că în hotărârea a cărei revizuire se solicită se regăsesc infracțiuni pentru care contestatorul a fost condamnat, deși sunt prescrise. În cuprinsul cererii s-a făcut trimitere la Decizia nr. 358 din 14.06.2022 pronunțată de Curtea Constituțională și la Decizia nr. 67 din 25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În raport de aceste argumente, contestatorul a solicitat să se aplice în prezenta cauză principiul drepturilor și a libertăților fundamentale pentru a beneficia de legea penală mai favorabilă, respectiv să fie admisă cererea sa de revizuire și să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiuni pentru care a fost condamnat.

Curtea de apel a pus în discuție, la termenul de judecată din data de 14.02.2023, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, așa cum a fost calificată și declinată de către Tribunalul Bacău.

Examinând admisibilitatea căii de atac extraordinare formulate în cauză, curtea de apel a constatat că, în cauză, contestația în anulare formulată de contestatorul A., este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 191/D/18.05.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bacău, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsă rezultantă principală de executat de 13 (treisprezece) ani și 10 (zece) luni închisoare, cu executare efectivă, și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea în concurs real a 2 infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen. (faptă din oct 2014 - 24 dec 2014 persoană vătămată B. și fapta din toamna anului 2014, persoană vătămată C.), săvârșite în stare de recidivă postcondamantorie în raport cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2596 din 11 decembrie 2014 a Judecătoriei Bacău pronunțată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 717 din 7 iulie 2015 a Curții de Apel Bacău, precum și prin Sentința penală nr. 932 din 27 martie 2014 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 453 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Bacău.

A scăzut din pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, perioada executată de la 7 iulie 2015 la zi.

Prin Decizia penală nr. 1348/2017 din 06 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 191/D/18.05.2017, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016 și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Notând dispozițiile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și pe cele ale art. 431 din același cod, curtea de apel a reținut, în esență, că art. 426 lit. b) din C. proc. pen. tinde să rezolve cauza în sensul încetării procesului penal, în temeiul unei cauze existente și dovedite în momentul pronunțării deciziei de instanța de apel. Dacă instanța de apel s-a pronunțat asupra cazului invocat, în sensul că nu există sau nu este dovedit, fiind o rezolvare definitivă a acestei chestiuni, cu autoritate de lucru judecat, nu se poate invoca pe calea contestației în anulare.

Curtea de apel a reținut că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport și de aspectele invocate de contestatorul A., personal și prin avocat, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, cu motivarea, în esență, că, fără a fi calificate ele însele ca mitior lex, Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 configurează, prin efectele pe care le produc la nivelul normei înscrise în cadrul art. 155 alin. (1) din C. pen., un veritabil criteriu concret de determinare a legii penale mai favorabile, dar până la soluționarea definitivă a cauzei, constând într-un regim juridic mai favorabil aplicabil unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripția răspunderii penale).

S-a mai reținut că referirea expresă a instanței de contencios constituțional la perioada cuprinsă între momentele publicării celor două acte de jurisdicție constituțională în discuție (25 iunie 2018 - 9 iunie 2022) exclude aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 situațiilor juridice anterioare, în care raportul de conflict s-a consolidat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, cum este situația juridică ce formează obiectul judecății în cauză, Decizia penală nr. 1348 fiind pronunțată în 06.12.2017 de către Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2016.

S-a mai arătat că dispoziția privind aplicarea numai în cauzele pendinte a deciziilor de constatare a neconstituționalității este prevăzută și ca regulă instituită prin art. 147 alin. (4) din Constituție - care stabilește imperativ că deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor, de la publicarea în Monitorul Oficial și s-a făcut trimitere la Decizia nr. 67 din 25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,publicată în M.O. nr. 1141 din 28.11.2022, prin care s-a statuat că ... "Raporturile juridice soluționate definitiv anterior publicării deciziei menționate - Decizia CCR nr. 297 din 2018 - constituie facta preterita din perspectiva efectelor Deciziei nr. 297/2018 și nu pot prin intermediul unei contestații în anulare, să fie transformate în cauze pendinte în raport cu aceasta."

Astfel fiind, curtea de apel a reținut că, în aplicarea mitior lex, Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 se aplică tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018).

Or, Decizia penală nr. 1348 din 06.12.2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, atacată pe calea extraordinară a contestației în anulare de către contestatorul A., s-a pronunțat la data de 06.12.2017, respectiv anterior datei de 25 iunie 2018, când s-a publicat Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a instanței de contencios constituțional.

Împotriva Deciziei nr. 163 din data de 23 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat apel condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 07.04.2023, sub nr. x/2022.

La termenul de judecată din data de 04 mai 2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de contestatorul condamnat.

Concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 163 din data de 23 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 163 din data de 23 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2023.

GGC - NN