ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1210/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2023 în cadrul dosarului x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, petentul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (13) C. proc. civ.

I.2. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă:

Prin încheierea de ședință din 01 februarie 2023, Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B. în dosarul nr. x/2022.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 februarie 2023, sub nr. x/2022/a2, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, în procedura de verificare și regularizare a cererii de recurs, prin rezoluția 14 februarie 2023, a constatat că cererea de recurs formulată de recurentul-petent A. îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., cuprinzând mențiunile privind numele, prenumele și domiciliul recurentului, indicarea hotărârii care se atacă; cererea este semnată; în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a reținut că recurentul nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

Prin aceeași rezoluție, a stabilit termen de judecată la data de 04 aprilie 2023, cu citarea părții, potrivit art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) și (6) C. proc. civ., reținându-se că în cauză nu se impune comunicarea cererii de recurs, recurentul-petent fiind singura parte din dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-petent a solicitat admiterea recursului, cu consecința trimiterii cauzei unei alte instanțe spre soluționare.

În expunerea motivelor de recurs, partea a arătat că instanța nu a ținut cont de faptul că în cererea de recuzare a solicitat ca din constituirea completului învestit cu judecarea contestației împotriva încheierii din 15 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2022 să nu facă parte judecătorii care au pronunțat hotărâri ilegale, respectiv C.., D.. și E., aspect pe care curtea de apel l-a avut în vedere la soluționarea cererilor de strămutare a dosarelor nr. x/2022 și nr. y/2022

Relativ la considerentele care au condus la respingerea cererii, ca neîntemeiată, [nu a indicat în mod corect art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., iar judecătorul recuzat a pronunțat o hotărâre de respingere a cererii de strămutare] a susținut că era vorba de a 4-a cerere de strămutare, precum și de hotărâri nepuse în executare din anii 1995 și 2013.

A precizat că, în mod eronat, instanța a invocat art. 6 parag. 1 din jurisprudența C.E.D.O. privitor la prezumția legală fără a se raporta mai întâi la prevederile art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sublinind că nu prezintă relevanță reținerea instanței potrivit căreia aspectul subiectiv al lipsei de imparțialitate trebuie dovedit de recurent cât timp domnul judecător B. nu a solicitat și studiat dosarul nr. x/2022 4377, potrivit art. 142 alin. (3) C. proc. civ. pentru a constata dacă hotărârile definitive au fost puse în executare.

Deși a depus, prin poștă, la data de 29 decembrie 2022, plângerea penală formulată la data de 10 octombrie 2022, pentru neexecutarea deciziei nr. 245/1995 de reintegrare în muncă, domnul judecător B. a omis intenționat să o studieze, iar concluzia acestuia nu se bazează pe o prezumție legală, având în vedere că hotărârile definitive neexecutate nr. 245/1995 și nr. 1538/2013 reprezintă proba contrară celor reglementate de art. 328 alin. (2) C. proc. civ.

A precizat că decizia nr. 245/1995 se află în dosarul nr. x/2009 (fostul dosar nr. x/2002 al D.N.A. lași), iar sentința nr. 1538/2013 în dosarul nr. x/2022, cu termen în apel la 15 martie 2023.

II.2. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prin încheierea de ședință din 04 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținându-se că partea legal citată la acel termen de judecată nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Prin cererea depusă la 14 aprilie 2023, prin serviciul de curierat F., recurentul a solicitat redeschiderea procesului prin fixarea unui termen cu citarea acestuia, sens în care, prin rezoluția din 24 aprilie 2023, s-a stabilit termen de judecată la 06 iunie 2023, cu citarea părții, în vederea discutării cererii de repunere pe rol formulate de recurentul-petent A. și a soluționării recursului declarat în cauză.

Prin concluziile scrise depuse la 02 iunie 2023, prin poștă electronică, recurentul-petent a expus aspecte ce țin de judecarea cauzei în care s-a pronunțat încheierea atacată.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția de prematuritate a recursului pentru formularea acestuia cu nerespectarea cerințelor înscrise în art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul, ca prematur formulat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În contextul reperelor de analiză relevate, în speța dedusă judecății, recursul vizează încheierea din 01 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins cererea de recuzare formulată de contestatorul A. împotriva doamnei judecător B..

În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Ca atare, în situația în care hotărârea prin care se va soluționa cauza este definitivă, în înțelesul art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de apel sau de recurs [situație incidentă în speță, raportat la obiectul cauzei - contestație îndreptată împotriva sentinței civile nr. 1401 din 15 decembrie 2022 a Tribunalului Vaslui, prin care s-a respins cererea de acordare a compensațiilor financiare prevăzută de art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2004, cu modificările ulterioare, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ..], încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs, însă în termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive în cauză.

Acest aspect rezultă din interpretarea logico-gramaticală a tezei a II-a a alin. (1) al art. 53 citat anterior, respectiv din folosirea sintagmei "hotărâre" atât în referire la hotărârea prin care se soluționează cauza, cât și în referire la momentul comunicării sale. Nici faptul că "încheierile" sunt denumite generic, potrivit art. 424 alin. (5) C. proc. civ., tot "hotărâri" nu pot conduce la o altă concluzie deoarece în economia acestui text legal (atât în teza I, cât și în teza a II-a), legiuitorul a înțeles să folosească termenii de "hotărâre" și "încheiere" în mod autonom, menționând hotărârea ca fiind actul de procedură prin care se soluționează cauza, iar încheierea ca fiind actul de procedură prin care se soluționează cererea de recuzare.

De altfel, interpretând teleologic dispozițiile art. 53 în ansamblul lor, se constată că scopul urmărit de legiuitor a fost crearea unui efect dilatoriu în privința soluționării căii de atac împotriva încheierii de respinge a recuzării, aspect ce rezultă din faptul că în teza I a articolului se menționează posibilitatea atacării unei astfel de încheieri numai odată cu hotărârea prin care se soluționează cauza, atunci când aceasta nu este definitivă. Dispoziția legală își are justificarea obiectivă și rezonabilă în combaterea posibilității de tergiversare a soluționării cauzelor prin formularea căilor de atac împotriva încheierilor de respingere a cererilor de recuzare.

Mai mult, conform art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., "când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță".

Astfel, și din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) cu prevederile alin. (3) teza a II-a ale aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, deoarece soluțiile pe care le poate pronunța instanța de recurs sunt casarea "hotărârii prin care s-a soluționat cauza", cu "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau (…) la prima instanță", iar nu casarea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, astfel cum a solicitat recurentul în prezenta cauză.

Or, în speță, din verificările efectuate în aplicația Ecris, se constată că la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unuia dintre membrii completului învestit cu judecarea unei contestații, și anume 06 februarie 2023, cauza în care s-a pronunțat încheierea recurată nu a fost soluționată, din contră judecarea contestației a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă prin încheierea de ședință din 06 februarie 2023, în considerarea lipsei contestatorului și a faptului că acesta nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, ceea ce înseamnă că recursul declarat, înainte de soluționarea cauzei, anterior termenului legal, este prematur formulat.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este legat, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, adică hotărârea definitivă ce urmează să fie pronunțată în cauză.

Prin urmare, absența unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși admisibilă, este deschisă petentului doar la finalul judecății odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Instanța de recurs mai reține că dispozițiile art. 53 C. proc. civ. sunt singurele dispoziții procedurale care reglementează căile de atac împotriva încheierilor pronunțate asupra cererilor de recuzare, fără distincție între modalitățile de respingere a cererilor de recuzare.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) ultima teză, Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul petentului A. împotriva încheierii de ședință din 01 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul petentului A. împotriva încheierii de ședință din 01 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2023.