ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1197/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 august 2020 pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, sub dosarul nr. x/2020 reclamantul Municipiul Târgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu Fundația "A.", obligarea pârâtei, la restituirea sumei de 499.923,34 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în mod nelegal, din patrimoniul inițial alocat de către Consiliul local Municipal Târgu Mureș, către Fundația "A.", și a sumei de 138.673,53 RON reprezentând penalități aferente, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1729 din 02 decembrie 2020, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, secția civilă - completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă - complet primă instanță civilă, competența soluționării acțiunii formulate de Municipiul Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâta Fundația "A.".

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Mureș, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 825 din 26 mai 2021, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes, invocate de pârâta Fundația "A."; a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâta Fundația "A."; a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în apel:

Prin decizia civilă nr. 795/A din 07 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilăa respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 825 din 26 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș; a luat act că intimata-pârâtă a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 795/A din 07 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă a declarat recurs reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin primar.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 decembrie 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția de primire a dosarului din 12 decembrie 2022, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar cu privire la cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol a reținut că recurentul-reclamant a procedat la încadrarea criticilor în motivul de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a apreciat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul obligării intimatei-pârâte la restituirea sumei de 499.923,34 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în mod nelegal din patrimoniul inițial alocat din bugetul local de Consiliul local Municipal Târgu Mureș către Fundația "A." și a sumei de 138.673,53 RON reprezentând penalități aferente, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu referire la art. 1357 alin. (1) și art. 1385 alin. (1) C. civ., precum și la considerentele hotărârii atacate, prin care s-a reținut faptul că apelantul-reclamant nu a luat măsurile necesare funcționării fundației în conformitate cu actul constitutiv și statului acesteia, a arătat că înscrisurile depuse în probațiune fac dovada deplină a demersurilor pe care Municipiul Târgu Mureș le-a întreprins.

În această privință, a susținut că prin Hotărârea nr. 46/25.02.2016, adoptată de către Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș, s-a aprobat înființarea Fundației "A.", al cărei membru fondator este Municipiul Târgu Mureș, precum și actul constitutiv, statutul, organigrama, statul de funcții și proiectul de buget al Fundației, potrivit anexelor nr. 1, 2, 3 și 4 la H.C.L.

De asemenea, a făcut trimitere la art. 3, art. 4 și art. 5, prin care s-au aprobat patrimoniul inițial al fundației în valoare de 500.000 RON, sumă ce a fost alocată din bugetul local, componența primului Consiliu director (președinte B., vicepreședinte C. și secretar D.), și persoana împuternicită să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice a Fundației (domnul B.); în vederea realizării scopului și obiectivelor acestei fundații au fost aprobate, prin actul constitutiv, angajarea personalului din cadrul Administrației Grădinii Zoologice Târgu Mureș la fundație (art. 6 din H.C.L. nr. 46/2016) și predarea inventarului Administrației Grădinii Zoologice Târgu Mureș (construcții, terenuri, animale, dotări), în patrimoniul fundației pe bază de proces-verbal de predare-primire (prevederile pct. 1 din actul constitutiv al fundației).

A menționat că la solicitarea Primarului Municipiului Târgu Mureș, în baza Ordinului de serviciu nr. 21/14179/28.02.2019, în perioada 04.03.2019-22.03.2019, s-a efectuat o misiune de audit intern de consiliere cu caracter informal având tema "Activitatea desfășurată de A., de la înființare până la data de 04.03.2019".

Potrivit Raportului de audit intern nr. x/12.03.2019, s-a constatat că din patrimoniul inițial alocat din bugetul local de 500.000 RON, au fost efectuate, în perioada 2016-2018, plăți în valoare de 499.923,34 RON aferente cheltuielilor cu personalul, deplasări în străinătate, servicii de consultantă juridică, prestări servicii, etc., soldul final la 31.12.2018 fiind de 77,66 RON, astfel că prin adresa nr. x/27.05.2019, Municipiul Târgu Mureș a solicitat Camerei de Conturi Mureș, efectuarea unei verificări, audit financiar la Fundația "A.", cu privire la respectarea legalității cheltuielilor din patrimoniul inițial alocat din bugetul local.

Potrivit Raportului de audit financiar - x/13.05.2020 și a Procesului-verbal de constatare din 13.05.2020, înregistrate sub nr. x/13.05.2020, s-a constatat că a fost prejudiciat bugetul local cu suma de 500.000 RON, cheltuită în mod nejustificat de fundație, în condițiile în care aceasta nu și-a îndeplinit scopul și obiectivele pentru care a fost constituită, respectiv de administrare a Grădinii Zoologice și de gestionare a patrimoniului acesteia, având în vedere că activitatea Grădinii Zoologice a fost organizată și funcționează ca serviciu public în subordinea Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Târgu Mureș, cheltuielile de funcționare fiind finanțate integral din bugetul local.

Astfel, în urma verificărilor, a reieșit că fundația nu a avut obiect de activitate, întrucât patrimoniul format din active fixe corporale a rămas în administrarea Grădinii Zoologice Târgu Mureș, entitate de interes public aflată în subordinea Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Târgu Mureș, și nu a îndeplinit scopul și obiectivele pentru care a fost constituită, adică administrarea Grădinii Zoologice și gestionarea patrimoniului acesteia.

În consecință, prin Decizia nr. 20/12.06.2020 a Directorului Camerei de Conturi Mureș, în examinarea deficiențelor consemnate în Raportul de audit financiar nr. x/13.05.2020, încheiat în urma acțiunii cu tema:

"Audit financiar asupra conturilor anulate de execuție bugetară ale Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului", pe anul 2019, s-a procedat la calcularea penalităților aferente sumelor transferate către fundație pe anii 2017-2018, rezultând suma de 138.673,53 RON calculată până la data de 30.06.2020.

A susținut că prin Regulamentul de organizare și funcționare al serviciului public Administrația Grădinii Zoologice Târgu Mureș, a fost stabilit obiectul de activitate la Cap. II, art. 7, în care se arată:

"Obiectul de activitate al Administrației Grădinii Zoologice îl constituie administrarea și întreținerea în condiții corespunzătoare a colecției de animale, înmulțirea și ocrotirea speciilor de animale pe cale de dispariție, protejarea faunei sălbatice și conservarea biodiversității, prezentarea acesteia publicului vizitator în scop didactic-educativ, prin diferite manifestări organizate", iar pentru activitatea Administrației Grădinii Zoologice Târgu Mureș, Primăria Târgu Mureș a efectuat plăți din bugetul local, în perioada 2017-2019, în sumă de 10.554.170 RON.

Prin urmare, cheltuielile de funcționare pentru desfășurarea activității serviciului public - Administrația Grădinii Zoologice Târgu Mureș au fost finanțate integral, pe toată perioada analizată, de către Primăria Municipiului Târgu Mureș, cu fonduri de la bugetul local, în vederea realizării obiectului de activitate.

Potrivit art. 11 din Statutul Fundației "A." - "Consiliul director al Fundației are obligația să prezinte execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2016, respectiv bilanțul contabil."

Din cele reținute de către Camera de Conturi Mureș în Procesul-verbal de constatare din data de 13.05.2020, reiese că fundația și-a respectat obligația prevăzută în statut, respectiv de a depune bilanțul contabil doar în anul 2019, urmare a solicitărilor din partea Direcției Economice din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Mureș, formulate prin Nota internă nr. x/28.02.2019, prin care s-a solicitat din nou, depunerea bilanțului contabil, aferent anilor 2016, 2017 și a balanței de verificare pe anul 2018.

Prin Nota internă nr. 1985/7797/14.02.2017 și Nota internă nr. 4568/66084/09.11.2018, Direcția economică din cadrul U.A.T. Municipiul Târgu Mureș a comunicat președintelui fundației imposibilitatea transferării patrimoniului, întrucât acesta se putea realiza doar cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (4) și art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Redând conținutul dispozițiilor art. 3 alin. (4) și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, în vigoare la data respectivă, art. 5 lit. b) din Legea grădinilor zoologice și acvariilor publice nr. 191/2002, a susținut că transferul de patrimoniu se putea realiza doar cu respectarea acestor norme legale, însă din moment ce nu au fost îndeplinite scopul și obiectivele pentru care a fost o constituită fundația, în mod nejustificat și nelegal au fost efectuate cheltuieli din patrimoniul inițial alocat către fundație, din evidențele contabile rezultând că în perioada 2016-2018 au fost efectuate plăți în valoare de 499.922,34 RON, plăți aferente cheltuielilor cu personalul, deplasări în străinătate, servicii de consultanță juridică, etc. și nu au fost prezentate documente justificative aferente unor cheltuieli efectuate privind deplasările externe (Austria, Belgia și Olanda), unde s-a decontat diurna peste plafonul stabilit prin reglementările legale.

Potrivit Raportului Camerei de Conturi Mureș, Fundația "A.", nu a avut obiect al activității, întrucât patrimoniul format din active fixe corporale a rămas în administrarea Grădinii Zoologice, astfel că nu și-a îndeplinit scopul și obiectivele pentru care a fost constituită și, ca atare, nu se putea angaja și efectua cheltuieli din patrimoniul inițial.

A precizat că utilizarea patrimoniului inițial constituit nu este justificată, neputând fi atins și îndeplinit scopul și obiectivele pentru care fundația a fost constituită, întrucât nu s-a realizat predarea inventarului Grădinii Zoologice prin încheierea unui proces-verbal de predare primire în acest sens.

În aceste condiții, prin Procesul-verbal de constatare din data de 13.05.2020 a Camerei de Conturi Mureș, s-a stabilit că se impune ca fondatorul - Municipiul Târgu Mureș, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1), lit. h) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, să acționeze în conformitate cu prevederile art. 58, coroborat cu art. 54 alin. (2) lit. a) și art. 55 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, în sensul dizolvării fundației și recuperarea patrimoniului inițial în valoare de 500.000 RON.

Prin adresa nr. x/03.07.2020, Municipiul Târgu Mureș a solicitat fundației ca, în termen de 10 zile, să restituie suma de 638.596,87 RON, reprezentând prejudiciul la bugetul local în sumă de 499.923,34 RON și penalități aferente, calculate pe anii 2017-2018, în sumă de 138.678,53 RON, prin utilizarea nejustificată a patrimoniului inițial alocat, însă aceasta nu a dat curs celor solicitate, astfel că demersul procesual al recurentei este întemeiat, fiind incidente dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ.

În aprecierea recurentului nu prezintă relevanță faptul că nu a atacat niciuna dintre deciziile Consiliului director câtă vreme prejudiciul a fost dovedit, iar pârâta a săvârșit o faptă ilicită, făcând trimitere la conținutul art. 15 C. civ.

II.3. Apărările formulate în cauză:

La data de 06 februarie 2023, în termen legal, intimata-pârâtă Fundația "A." a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, în condițiile art. 486 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 488 alin. (2) din același cod, pentru nemotivarea căii de atac în fapt și în drept, iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată, urmând ca să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată.

În susținerea excepției inadmisibilității recursului, raportându-se la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. b) și art. 488 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că, deși s-a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu s-a explicitat în motivarea recursului care sunt temeiurile de drept pe care instanța de apel le-ar fi aplicat greșit ori nu le-a avut în vedere la pronunțarea deciziei atacate și nici nu a argumentat în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material la care recurentul se raportează.

Or, partea nu a făcut altceva decât să reia argumentele pe care le-a prezentat atât în fața instanței de fond, cât și în fata instanței de apel, fără a arata, însă, unde anume a greșit instanța de apel la momentul pronunțării deciziei atacate.

Pe fondul recursului, a arătat că hotărârea atacată este legală și temeinică, în sensul în care instanța de apel s-a raportat la momentul dezlegării pricinii la condițiile impuse de prevederile art. 1357 C. civ.

Analizând pe fond acțiunea în pretenții formulată de reclamantul-recurent, instanța de fond a reținut în mod just faptul că a fost formulată în temeiul prevederilor legale de drept comun ce vizează răspunderea civilă delictuală, nicidecum a unor temeiuri juridice circumscrise prevederilor O.G. nr. 26/2000, actul normativ cadru, care reglementează organizarea și funcționarea organizațiilor non-profit, cum este situația intimatei-pârâte, aspect reținut și de instanța de apel.

Totodată, în mod just, instanța de apel a observat că pretinsul prejudiciu nu există, suma respectivă fiind consumată în interesul fundației, cu respectarea scopurilor și obiectivelor stabilite statutar; potrivit actului constitutiv și statutului fundației, intimata este o persoană juridică distinctă de reclamant, a cărei activitate s-a derulat și se derulează în independență juridică și economică de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Mureș, fără a avea vreo atribuție în realizarea și urmărirea modului în care activitatea fundației se desfășoară.

A precizat că organele de conducere ale fundației, precum și atribuțiile acestora sunt stabilite prin actul constitutiv în persoana Consiliului Director și Cenzori, conform art. 11 din statutul fundației.

A menționat că destinația inițială a patrimoniului a fost respectată întocmai, partea adversă având posibilitatea să uzeze de căile statutare, dar și de cele legale, în vederea reglementării modului în care conducerea intimatei a înțeles să-și desfășoare activitatea și să-ți exercite atribuțiile de conducere Consiliul director, conferite prin statut, inclusiv sub aspectul utilizării fondurilor alocate inițial ca și patrimoniu la constituirea fundației, motiv pentru care respingerea acțiunii este fiind legitimă, iar menținerea hotărârii de către instanța de apel fiind în egală măsură legală.

Cu referire la art. 12 și art. 19 din Statutul Director al fundației, a precizat că toate cheltuielile angajate de fundație au fost decise de Consilul Director, prin procese-verbale de ședință, președintele doar punând în aplicare aceste hotărâri.

Prin urmare, limitele controlului efectuat de inspectorii Camerei de Conturi Mureș, precum și cei ai Municipiului Târgu-Mureș trebuiau să se circumscrie măsurii în care Unitatea Administrativ Teritorială a cheltuit suma de 500.000 RON cu titlu de patrimoniu inițial adus la constituirea fundației, nicidecum modului în care fundația, apoi, a procedat la utilizarea acestor fonduri, în vederea atingerii scopurilor și obiectivelor propuse ce au fost încuviințate de instanță la momentul admiterii cererii de înființare a acestei persoane juridice.

De altfel, actul de control al Curții de Conturi nu a fost prezentat niciodată organelor de conducere ale fundației, pentru a a-și putea exprima un punct de vedere, iar pe de altă parte, Curtea de Conturi nu i-a solicitat nici un fel de explicații ale cheltuielilor efectuate și nici nu a efectuat vreun control în privința actelor contabile ale Fundației.

Ca atare, prevalându-se de actele de control atașate cererii cererii de chemare în judecată, în raport de care recurenta își circumscrie demersul judiciar în etapa recursului, acte ce au fost întocmite cu depășirea limitelor prevederilor legale care guvernează materia organizațiilor non-profit, reclamantul-recurent nici măcar nu justifică un interes legitim în a solicita obligarea intimatei la restituirea sumei de 499.923,34 RON, atât timp cât intimata, ca și organizație non-profit, există juridic, iar după vărsarea sumei de 500.000 RON în contul deschis pe numele intimatei, reclamantul-recurent nu mai justifică nici un drept de dispoziție, fie și pe cale judiciară, întrucât suma odată aportată la patrimoniul fundației este și rămâne ieșită din patrimoniul său.

A precizat că patrimoniul fundației a fost destinat în mod exclusiv funcționarii acestei noi persoane juridice, al desfășurării activității sale în conformitate cu scopurile și obiectivele propuse statutar, instanța de fond reținând în mod corect faptul că sumele destinate cu titlu de patrimoniu inițial au fost cheltuite în vederea atingerii scopurilor pentru care fundația s-a constituit.

Consiliul director a decis în mod legal maniera în care activitatea fundației s-a desfășurat și se desfășoară, sumele achitate din patrimoniul fundației au vizat exclusiv cheltuieli salariale pentru persoanele care deserveau fundația și respectiv E., astfel încât criticarea modului în care aceste sume s-au cheltuit este lipsită de suport legal; destinația sumelor cheltuite de Comitetul director a fost în acord cu actele statutare ale fundației, iar decizia cu privire la cheltuirea acestor sume a fost una colectivă și democratică, în acord cu prevederile Statutului și cele ale O.G. nr. 26/2000.

Toate sumele care au fost cheltuite din fondurile intimatei au acoperire probatorie, existând acte și documente contabile justificative, iar pe de altă parte, instanțele din fond și din apel aveau posibilitatea, de-a audia ca martori, persoanele care au beneficiat de aceste drepturi salariale, în desfășurarea activității lor în cadrul Grădinii Zoo; toate cheltuielile efectuate de fundație au fost comunicate în mod permanent și transparent recurentului, deși acest lucru nu era nici necesar și nici obligatoriu, atât timp cât intimata era o persoană juridică distinctă, nici O.G. nr. 26/2000 și nici normele interne, nu o obligau în acest sens.

Deși s-a referit la faptul că fondurile depuse în contul fundației ar fi fost cheltuite nejustificat, invocând cheltuieli cu salariile, indemnizații și deplasări, recurentul-reclamant a omis art. 24.3 din Statutul fundației, care reglementează, cu titlu exemplificativ, care sunt cheltuielile principale ale fundației: hrănirea, îngrijirea și tratarea de orice fel a animalelor, întreținerea în mod corespunzător a patrimoniului, salarii și adaosuri la salarii, indemnizații, premii și prime, procurări de materiale tehnice, documentare, chirii, dobânzi, taxe, comisioane bancare, cazare, masa, transport, apa, canal, salubritate, energie electrică, termicăși gaze naturale, procurări de rechizite și imprimate birou, alte cheltuieli.

În concluzie, a susținut că fundația și-a desfășurat activitatea în acord cu prevederile statutare, respectiv în acord cu obiectul de activitate, pe care recurentul 1-a prevăzut în actul constitutiv și statutul pe care le-a semnat.

La data de 24 februarie 2023, prin poștă electronică, în termen legal, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, precum și a apărărilor pe fondul cauzei, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Cu privire la excepția invocată, a arătat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, potrivit dispozițiilor art. 486 C. proc. civ., sub aspectul încadrării criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul în care instanța de apel a dat o interpretare eronată normelor de drept material incidente, aprecierea probelor fiind deopotrivă în măsură să producă un asemenea efect.

Pe fondul cauzei, a arătat că își menține argumentele cuprinse în memoriul de recurs.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 26 august 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 februarie 2023, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru nr. 2, a stabilit termen de judecată la data de 06 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Sancțiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), unde se stabilește că în situația în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității recursului intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că motivarea unei cereri de recurs trebuie să se raporteze la cuprinsul hotărârii judecătorești atacate și mai ales la motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., neîndeplinind cerința motivării, reluarea poziției exprimate anterior în fața instanței de fond sau de apel.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, în calea de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecății îl constituie legalitatea hotărârii atacate.

În interpretarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temei de drept pe care s-a întemeiat prezentul demers judiciar, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, atunci când instanța a identificat corect textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greșelilor imputate instanței de apel și încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege, simpla nemulțumire a recurentului-reclamant cu privire la soluția pronunțată prin decizia atacată nefiind suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii recurate. Dimpotrivă, este necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivului expres și limitativ prevăzut de lege și invocat, de altfel, în mod formal, de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs formulată, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având deja la dispoziție o judecată în fond în primă instanță și, ulterior, în apel.

Or, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel astfel cum au fost menționate în decizia recurată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului prin reluarea apărările formulate în apel, aceleași cu cele deduse judecății primei instanțe, reiterând pe larg circumstanțele factuale ale cauzei și exprimându-și nemulțumirea în raport de soluția pronunțată în apel, fără a arăta însă în concret care sunt greșelile săvârșite de instanță în legătură cu interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1357 alin. (1) și art. 1385 alin. (1) C. civ., pentru a atrage incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este de remarcat că cererea de recurs nu cuprinde critici concrete în privința modului de aplicare a normelor de drept material incidente în cauză de către instanța de apel, ci readuce în prim plan susținerile expuse în cadrul motivelor de apel privind săvârșirea faptei ilicite de către pârâtă constând în nerealizarea scopului și a obiectivelor pentru care a fost constituită, respectiv de administrare a Grădinii Zoologice și de gestionare a patrimoniului acesteia, precum și caracterul nejustificat al utilizării patrimonial inițial al fundației în sumă de 500.000 RON, alocată din bugetul local, în raport de cheltuielile efectuate în perioada 2016-2018, ce nu corespund obiectivelor stabilite prin statut, în concordanță cu cele constatate de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Mureș, consemnate în Raportul de audit finaciar, întocmit la data de 13 mai 2020.

Totodată, în contracararea argumentului instanței de apel potrivit căruia recurentul-reclamant nu ar fi luat măsurile necesare funcționării fundației în conformitate cu actul constitutiv și statutul acesteia, s-a făcut trimitere la înscrisurile depuse în probațiune ce fac dovada demersurilor întreprinse de Municipiul Târgu Mureș.

În atare situație, criticile referitoare la greșita stabilire a situației de fapt sau modul de administrare și interpretare a probatoriului administrat în cauză nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală, deoarece vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia, astfel că nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

În această privință, Înalta Curte observă că instanța de apel în acord cu raționamentul primei instanțe, necontestat prin motivele de apel, într-o amplă motivare, a expus considerentele pentru care a apreciat că efectuarea cheltuielilor de către pârâtă din patrimonial inițial alocat de reclamant, în vederea realizării scopului și obiectivelor pentru care a fost înființată, nu se circumscriu noțiunii de faptă ilicită ca și condiție a răspunderii civile delictuale în reglementarea art. 1357 alin. (1) C. civ., lipsa situației premise având drept consecință neanalizarea celorlalte condiții de angajare a răspunderii, respectiv prejudiciul produs reclamantului și culpa acestuia în producerea prejudiciului relevat în cauză.

Ar mai fi de subliniat că în partea finală a recursului, pentru prima dată, se fac referiri la îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 alin. (1) C. civ. prin raportare la aspectele reținute de Camera de Conturi Mureș, precum și la irelevanța neatacării deciziilor Consiliului director în contextul dovedirii prejudiciului și a săvârșirii faptei de către pârâtă, cu trimitere la conținutul textului art. 15 C. civ., dar cum obiectul recursului este reprezentat de decizia instanței de apel, rezultă că această critică excedează controlului de legalitate cât timp nu a fost dedusă cenzurii instanței de apel, fiind prezentată omisso medio.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ pevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1), art. 489 alin. (2) și art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin primar, împotriva deciziei nr. 795/A din 07 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin primar, împotriva deciziei nr. 795/A din 07 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2023.